Fiscal penalty exemption claim remanded to tax tribunal on material jurisdiction.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the claimant's appeal, affirming the appellate court's decision that had admitted the exception of material jurisdiction, annulled the trial court's judgment, and remanded the case for retrial to the administrative-fiscal section of the Tribunal; the claimant thus did not prevail, and the remand stands. The dispute concerned the claimant's request to be exempted from late-payment penalties and increases (accessory obligations) related to corporate income tax and VAT established by a fiscal control report, with the claimant arguing force majeure. The decisive legal basis was Article 10(1) of Law No. 554/2004 on administrative litigation, which vests material jurisdiction in administrative-fiscal tribunals for disputes involving taxes, contributions, customs debts, and their accessories, including the penalties and late-payment increases at issue here.
Legislator headnote
AI generatedFiscal penalty exemption claim remanded to tax tribunal on material jurisdiction: S-a reţinut în considerentele deciziei că în raport de obiectul litigiului dedus judecăţii, respectiv exonerarea reclamantei de plata penalităţilor și majorărilor de întârziere care sunt accesorii ale obligaţiilor fiscale, de dispoziţiile art.10 (1) din Legea nr.554/2004 competenţa de soluţionare pe fond a cauzei aparţine Tribunalului Giurgiu – secţia de contencios administrativ și fiscal.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Competenţă materială.
Litigiile al căror obiect îl constituie pretenţiile accesorii obligaţiilor fiscale sunt de competenţa tribunalelor administrativ-fiscale
Penalităţile și majorările de întârziere ce constituie obiectul litigiului dedus judecăţii, fiind accesorii ale obligaţiilor fiscale, respectiv impozit pe profit și TVA în mod corect instanţa de apel a admis excepţia privind competenţa materială a instanţei de fond, a anulat sentinţa pronunţată de aceasta și a trimis cauza pentru rejudecarea în fond a cauzei la secţia administrativ-fiscală a tribunalului.
(Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr.1360 din 4 aprilie 2008)
Prin acţiune reclamanta S.C. D. S.A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.F.P. să se constate că este exonerată de la plata obligaţiilor fiscale stabilite prin procesul verbal întocmit de D.G.F.P. și impozit pe profit actualizate la zi, majorări de întârziere și a penalităţilor aferente debitelor stabilite prin acest proces verbal, actualizate la zi.
Tribunalul Giurgiu – Secţia civilă prin sentinţa comercială nr.43 din 23 februarie 2007 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă; a luat act de cererea de renunţare la judecată a reclamantei privind petitele referitoare la constatarea exonerării de la plata obligaţiilor fiscale stabilite prin procesul verbal întocmit de D.G.F.P. Direcţia Control Fiscal, cu titlu de TVA și impozit pe profit.
S-a respins acţiunea reclamantei având ca obiect constatarea exonerării de la plata majorărilor de întârziere și penalităţilor aferente debitelor stabilite prin procesul verbal menţionat actualizate la zi. (…)
Prin decizia comercială nr.513 din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel București – Secţia a VI-a comercială s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului ce a fost anulată și s-a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalului Giurgiu – Secţia de contencios-administrativă.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în raport de obiectul litigiului dedus judecăţii, respectiv exonerarea reclamantei de plata penalităţilor și majorărilor de întârziere care sunt accesorii ale obligaţiilor fiscale, de dispoziţiile art.10 (1) din Legea nr.554/2004 competenţa de soluţionare pe fond a cauzei aparţine Tribunalului Giurgiu – secţia de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC D. SA a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă și a solicitat admiterea acestuia , schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului, casarea sentinţei tribunalului și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Secţia civilă a Tribunalului Giurgiu.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie exonerarea reclamantei S.C. D. S.A. de la plata majorărilor și penalităţilor de întârziere aferente debitului astfel cum a fost stabilit prin procesul verbal al Direcţiei de Control Fiscal, în urma intervenţiei unui caz de forţă majoră.
Potrivit art.10 (1) din Legea nr.554 din 2 decembrie 2004 – Legea contenciosului administrativ publicată în Monitorul Oficial nr.1154 din 7 decembrie 2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale sau judeţene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuţii, datorii, vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale”.
În raport de aceste prevederi legale, de faptul că penalităţile și majorările de întârziere ce constituie obiectul litigiului dedus judecăţii, sunt accesorii ale obligaţiilor fiscale, respectiv impozit pe profit și TVA stabilite prin procesul verbal din 31 iulie 2002, în mod corect instanţa de apel a admis excepţia privind competenţa materială a instanţei de fond , a anulat sentinţa pronunţată de aceasta și a trimis cauza pentru rejudecarea în fond a cauzei la secţia administrativ-fiscală a Tribunalului Giurgiu.