Rescission of commercial sale and service contract dismissed for non-essential partial performance
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the buyer's appeal, upholding the lower courts' rejection of the claim for contract rescission. The dispute arose from a commercial sale and service agreement where the seller partially performed by delivering and installing only 165 square meters out of 250 contracted carpet squares; the buyer argued this partial non-performance justified termination, but the court found the defect non-essential to the contract's formation and noted that the breach had already been remedied via previously awarded penalty payments. Relying on Article 1020 of the Civil Code and established commercial law principles, the court held that rescission is admissible only when the unperformed obligation is essential to the contract's conclusion and the non-performance is imputable, concluding that neither condition was met in this instance given the significant partial execution and lack of demonstrable patrimonial prejudice.
Legislator headnote
AI generatedRescission of commercial sale and service contract dismissed for non-essential partial performance: Reclamanta a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Rezoluţiunea unui contract. Condiţii de admisibilitate
În materie comercială, pentru a opera instituţia rezoluţiunii se cer a fi întrunite două condiţii de admisibilitate; una din părţi să nu-și fi executat obligaţiile ce-i revin neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu și-a îndeplinit obligaţia.
În raport de prima condiţie enunţată s-a stabilit cu valoare de principiu că neexecutarea parţială a contractului poate atrage rezoluţiunea însă doar în cazul în care partea din obligaţia neexcutată este esenţială la încheierea contractului.
(Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr.1341 din 3 aprilie 2008)
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 ianuarie 2007 reclamanta S.C. A.T.N.R. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. P. S.A. solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare și prestări servicii și repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că între părţi convenţia încheiată s-a derulat prin îndeplinirea obligaţiilor de către aceasta, iar pârâta deși a livrat cantitatea de marfă nu a și montat întreaga suprafaţă de mochetă, fapt ce a condus la pronunţarea sentinţei nr.9159 din 22 noiembrie 2006 de către Judecătoria Ploiești prin care a fost obligată la plata penalităţilor de întârziere.
Tribunalul Prahova – Secţia comercială și de contencios administrativ – prin sentinţa nr.513 din 11 aprilie 2007 a respins acţiunea ca nefondată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că neexecutarea parţială a contractului poate atrage rezoluţiunea, însă doar în cazul în care parte din obligaţia neexecutată este considerată esenţială la încheierea contractului.
Curtea de Apel Ploiești –Secţia Comercială și de Contencios Administrativ – prin decizia nr.186 din 1 octombrie 2007 a respins apelul ca nefondat.
Reclamanta a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1020 Cod civil, rezoluţiunea se aplică numai în cazul contractelor sinalagmatice cu executare imediată ca urmare a executării culpabile a obligaţiilor asumate de una din părţi.
Este de principiu că rezoluţiunea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia și repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii lor .
În materie comercială, pentru a opera instituţia rezoluţiunii se cer a fi întrunite două condiţii de admisibilitate; una din părţi să nu-și fi executat obligaţiile ce-i revin neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu și-a îndeplinit obligaţia.
În raport de prima condiţie enunţată s-a stabilit cu valoare de principiu că neexecutarea parţială a contractului poate atrage rezoluţiunea însă doar în cazul în care partea din obligaţia neexecutată este esenţială la încheierea contractului.
În speţă însă intimata a livrat 215 mp mochetă și a montat o suprafaţă de165 mp din 250 mp contractaţi conform procesului-verbal de recepţie preliminară, situaţie în care nu se poate proceda la repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Așa cum au reţinut și instanţele anterioare în cap. IX din contractul încheiat, care reprezintă legea părţilor s-a stipulat că „denunţarea prezentului contract de către cumpărător este interzisă sub sancţiunea plăţii de către acesta a daunelor-interese care vor putea atinge cuantumul valorii mărfurilor care au fost comandate”.
Din economia acestui text nu se poate desprinde existenţa vreunui prejudiciu în patrimoniul recurentei-cumpărătoare.
Executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale de către vânzătoare a fost sancţionată conform clauzei penale inserată în convenţia intervenită cu penalităţi de întârziere conform sentinţei nr.9159 din 22 noiembrie 2006.
Faţă de cele arătate, nu se poate reţine că hotărârea criticată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii astfel că în conformitate cu art.312 Cod procedură civilă recursul a fost respins ca nefondat.