Exclusion of commercial administrator from joint liability under Commercial Code Art. 42: no extension of company’s commercial status to representative

Antrenarea răspunderii administratorului în solidar cu societatea comercială.

Nu se poate răsfrânge asupra administratorului - persoană fizică - al unei societăţi comerciale calitatea de comerciant a acesteia din urmă, administratorul reprezentând societatea în relaţiile cu terţii și angajând faţă de aceștia, după caz, răspunderea societăţii, el răspunzând faţă de societate pentru prejudiciul eventual produs prin depășirea puterilor date prin contractul de mandat încheiat, sau prin neîndeplinirea corespunzătoare a acelui mandat, ori a obligaţiilor ce-i revin din dispoziţiile Legii nr.31/1990.

(Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr.1246 din 27 martie 2008)

Prin acţiunea înregistrată la 19 iulie 2005 reclamantul B.S. cheamă în judecată pe pârâta S.C. M. SRL prin reprezentantul ei legal B.T.R.I. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună rezoluţiunea contractului încheiat între părţi și restituirea prestaţiilor efectuate, cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea la acţiune, reclamantul arată că înţelege să solicite rezoluţiunea convenţiei verbale nenumite încheiată cu pârâta prin reprezentantul acesteia și obligarea pârâtei la restituirea autoturismului, fără a primi în schimb contraprestaţie, motivat de faptul că acest autoturism a fost achiziţionat integral cu banii proveniţi de la reclamant.

Prin cererea de întregire a acţiunii din 4 noiembrie 2005 reclamantul cheamă în judecată și pe pârâtul B.T.R.I.

Prin sentinţa civilă nr.183 din 13 ianuarie 2006 Judecătoria Slatina admite excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei invocată din oficiu și declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, reţinând natura comercială a pricinii.

Prin sentinţa nr.324 din 10 mai 2006 Tribunalul Olt-Secţia comercială și de contencios administrativ admite acţiunea reclamantului, dispune rezoluţiunea convenţiei încheiate cu pârâtul B.T.R.I. și obligă pârâţii în solidar să restituie reclamantului autoturismul în litigiu sau contravaloarea acestuia, reţinând, pentru a decide astfel, că în virtutea principiului consensualismului convenţia verbală nenumită a produs efecte juridice, autoturismul în litigiu intrând în patrimoniul societăţii fără achitarea preţului și fără ca pârâtul să-și îndeplinească obligaţiile, în sensul asocierii reclamantului, astfel că sunt incidente dispoziţiile art.1020-1021 Cod civil potrivit cărora se admite rezoluţiunea convenţiei și restituirea prestaţiilor reciproce, precum și că neîncheindu-se un act constitutiv de societate comercială valabil și nici o vânzare, intrarea autoturismului în patrimoniul pârâtei fără achitarea preţului este o îmbogăţire fără justă cauză, situaţie ce impune aplicarea dispoziţiilor art.998-999 Cod civil și restituirea, în speţă fiind incidente și dispoziţiile art.42 Cod comercial vizând solidaritatea codebitorilor în obligaţiunile comerciale.

Apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei primei instanţe a fost respins de Curtea de Apel Craiova-Secţia comercială prin decizia nr.146 din 6 iunie 2007.

Împotriva deciziei de mai sus și a sentinţei primei instanţe pârâţii declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă, admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, sau – în subsidiar – modificarea deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.

Recursul este fondat.

Din actele și lucrările dosarului se constată că instanţa de apel, confirmând soluţia instanţei de fond, a făcut o greșită aplicare a dispoziţiilor art.42 Cod comercial obligând în solidar pe recurenţii pârâţi la restituirea autoturismului în litigiu sau a contravalorii acestuia, ignorând că nu se poate răsfrânge asupra administratorului - persoană fizică - al unei societăţi comerciale calitatea de comerciant a acesteia din urmă, administratorul reprezentând societatea în relaţiile cu terţii și angajând faţă de aceștia, după caz, răspunderea societăţii, el răspunzând faţă de societate pentru prejudiciul eventual produs prin depășirea puterilor date prin contractul de mandat încheiat, sau prin neîndeplinirea corespunzătoare a acelui mandat, ori a obligaţiilor ce-i revin din dispoziţiile Legii nr.31/1990.

În speţă nu a rezultat că administratorul este el însuși comerciant și că și-a asumat - în această calitate - vreo obligaţie comercială împreună cu societatea, sau că – în calitatea sa de administrator, ori ca persoană fizică – terţ – și-ar fi asumat faţă de intimatul reclamant obligaţia de a garanta ca fidejusor societatea în cauză, astfel că urmează a fi primită ca întemeiată critica formulată de recurenţi sub acest aspect, dispoziţiile art.42 Cod comercial nevizând eventuala obligaţie de vărsare a aportului la capitalul social al unei societăţi de către un viitor asociat. (...)

Așa fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, Înalta Curte admite recursul pârâţilor, modifică decizia recurată în sensul că admite apelul pârâţilor, schimbă în tot sentinţa în sensul că respinge acţiunea.