Minority shareholder's challenge upheld: articles amendment and other resolutions annulled for unlawful first-meeting vote without statutory quorum.

Modificarea actului constitutiv

Distincția pe care Legea 31/1990 privind societățile comerciale o face în privința condițiilor de cvorum în art.192 (2) și 193 (3) din lege

Sancțiunea aplicabilă încălcării dispozițiilor legale

Din coroborarea celor două texte rezultă că legiuitorul nu permite ca la prima convocare să se ia hotărârea indiferent de numărul de asociați, ci din contră se stipulează expres că „adunarea nou convocată poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea din capital reprezentată de asociații prezenți”.

Or, în cauză, nu s-a ținut o a doua adunare, ci hotărârea s-a luat chiar la prima adunare.

Cât privește lipsa asociatului minoritar de la prima convocare a adunării generale, așa cum rezultă din actele dosarului, aceasta este motivată de starea de sănătate a acestuia iar pentru cea de-a doua convocare reclamanta-recurentă intenționa să participe (prin reprezentant sau asistată) – în acest sens contractul se asistență juridică și delegația avocațială despre care chiar instanța de apel face vorbire în considerent.

În mod greșit instanța de apel apreciază că atitudinea reclamantei este una de rea credință și prin încălcarea dispozițiilor art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990 a considerat că lipsa asociatului de la adunarea generală se sancționează cu luarea hotărârii în lipsa acestuia.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.412 din 7 februarie 2008)

Prin acțiunea înregistrată la data de 3 martie 2006 reclamanta O.G. a chemat în judecată pârâta S.C. E. S.R.L. solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate nulitatea hotărârii Adunării Generale a asociaților din 20 februarie 2006.

În susținerea cererii reclamanta a arătat că pârâta a convocat asociații pentru data de 20 februarie 2006 pentru a hotărî asupra extinderii obiectului de activitate, aprobarea vânzării unor bunuri ale societății, aprobarea mandatării administratorului pentru a promova acțiuni și plângeri și majorarea capitalului social cu 100.000 Ron.

Astfel, în prezența unui singur asociat P.C., s-a hotărât asupra aspectelor expuse fiind încălcate dispozițiile legii referitoare la cvorum și majoritate respectiv art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990 de la pct.1,3 din hotărâre.

Cu privire la punctele 4,5 și 6 din hotărâre reclamanta susține că nu s-au respectat dispozițiile art.192 alin.1 din Legea nr.31/1990.

Reclamanta a mai arătat că cesionarea unei părți sociale către ea, dispusă prin hotărâre, nu poate fi manifestarea de voință a unui singur subiect de drept.

Tribunalul Iași -Secția comercială –prin sentința civilă nr.15 din 15 iunie 2006, a admis acțiunea și a constatat nulitatea hotărârii Adunării Generale a asociaților din 20 februarie 2006.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că hotărârea Adunării generale conține dispoziții ce modifică actul constitutiv pct.1 și 3; dispoziții ce nu modifică actul constitutiv și o manifestare unilaterală de voință a unui asociat.

Art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990 dispune că pentru hotărârile ce au ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților în afară de cazul în care legea/actul constitutiv prevede altfel ceea ce nu este cazul în speță, legiuitorul făcând referire la toți asociații, în caz contrar pârâta având obligația convocării unei noi adunări generale.

Pentru pct.4,5,6 din hotărârea din 20 februarie 2006 sunt aplicabile dispozițiile art.192 alin.1 din Legea 31/1990. Astfel, adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților afară de cazul când prin actul constitutiv se dispune altfel ceea ce nu este cazul.

Cum la adunarea generală a participat doar asociatul care deține 95% din capitalul social, nu s-a respectat cerința majorității absolute ceea ce impunea convocarea unei noi Adunări generale conform art.193 alin.3 din Legea nr.31/1990.

Cu privire la cesionarea cu titlu gratuit a unei părți sociale către reclamant, s-a reținut de către instanța de fond că este doar o ofertă de cesiune în lipsa acordului acestuia.

Împotriva acestei soluții a promovat apel pârâta arătând că administratorul a convocat AGA pentru data de 20 februarie 2006, reclamanta având o poziție șicanatorie astfel că deși i s-a comunicat convocarea pentru AGA de la 6 februarie 2006, aceasta a refuzat primirea, după care, prin avocat i s-a comunicat din nou convocarea cu ordinea de zi, la care a refuzat participarea.

Curtea de Apel Iași-Secția comercială – prin decizia nr.38 din 4 aprilie 2007 a admis apelul a schimbat în tot sentința criticată și pe fond a respins acțiunea.

În fundamentarea soluției instanța de control judiciar a reținut că intimata –pârâtă prin atitudinea sa, nu putea să se prevaleze de violarea vreunei dispoziții legale, cât timp a refuzat să se prezinte la ședință. Posibilitatea amânării ședinței este prevăzută de lege pentru situații deosebite dar nu și pentru motive șicanatorii.

Reclamanta a declarat recurs în termen și legal timbrat criticile vizând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990 „Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel”, iar art.193 alin.3 stabilește că: „Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute, adunarea nou convocată poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea din capital reprezentată de asociații prezenți”.

Din coroborarea celor două texte rezultă că legiuitorul nu permite ca la prima convocare să se ia hotărârea indiferent de numărul de asociați, ci din contră se stipulează expres că „adunarea nou convocată poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea din capital reprezentată de asociații prezenți”.

Or, în cauză, nu s-a ținut o a doua adunare, ci hotărârea s-a luat chiar la prima adunare.

Cât privește lipsa asociatului minoritar de la prima convocare a adunării generale, așa cum rezultă din actele dosarului, aceasta este motivată de starea de sănătate a acestuia iar pentru cea de-a doua convocare reclamanta-recurentă intenționa să participe (prin reprezentant sau asistată) – în acest sens contractul se asistență juridică și delegația avocațială despre care chiar instanța de apel face vorbire în considerent.

În mod greșit instanța de apel apreciază că atitudinea reclamantei este una de rea credință și prin încălcarea dispozițiilor art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990 a considerat că lipsa asociatului de la adunarea generală se sancționează cu luarea hotărârii în lipsa acestuia.

Față de cele arătate rezultă că reclamanta –recurentă nu a încălcat nici o normă de drept, prezența la adunarea generală reprezentând un drept al asociatului.