Damages for retrocession of privatized assets: three-year general prescription applies over three-month privatization term

Termenul de prescripție aplicabil dreptului material la acțiunea având ca obiect cererea în despăgubiri rezultate în urma retrocedării activului în raport de momentul la care a intervenit procesul de privatizare. Legea aplicabilă

Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă pe considerentul că cererea în despăgubiri nu derivă din procesul de privatizare, ci este o consecință a retrocedării activului supus anterior privatizării, astfel că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.3228din Legea 99/1999 care prevăd un termen de prescripție de 3 luni, acțiunea fiind supusă termenului general de prescripție de 3 ani.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.241 din 30 ianuarie 2008)

Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin decizia nr. 4/A din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal s-au respins ca nefondate apelurile declarate de D.G.F.P. în numele M.F. și AVAS împotriva sentinței comerciale nr. 188/20.03.2006 a Tribunalului Comercial Mureș prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, invocată de mandatarul "ope legis" M.F.P., s-a admis acțiunea promovată de reclamanta SC F.A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin mandatar "ope legis" M.F.P., la rândul lui prin mandatar D.G.F.P. Mureș și AVAS, în calitate de succesor al FPS și a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a restituirii către foștii proprietari a activului reclamantei - Punct Farmaceutic nr. 17.

Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a apreciat că soluția primei instanțe este temeinică și legală, în deplin acord cu probatoriile administrate. Și cum situația de fapt corespunde reglementării legale, instanțele de fond și de apel i-au dat deplină eficiență. În esență, Curtea de apel a considerat că în mod corect instanța de fond a apreciat că repararea unui nedreptăți, a unui abuz suferit de foștii proprietari nu se poate face fără repararea prejudiciului suferit de societățile comerciale care pierd imobilul În cauză și totodată pierderea suferită include efectele părăsirii vadului comercial, c1ientela, etc., iar valoarea din contabilitate nu ar asigura o justă despăgubire. De altfel, însuși legiuitorul a făcut distincție Între despăgubiri și contravaloarea imobilului chiar În textul art. 324 din Legea nr.99/1999, republicată, ceea ce Înseamnă că este evident că "echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea În natură a imobilului " (art. 344 alin.2) este mai mare decât "echivalentul bănesc al imobilului ,,(art. 344 alin. 5).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs AVAS, invocând prevederile art. 304 pct 5 și 9 susținând, în esență, că în speță competența revenea Tribunalului București conform art. 5 și nu 8 cum a reținut Curtea de Apel Tg. Mureș. Această recurentă a mai susținut greșita respingere a excepției prescripției și faptul că nu este mandatar al DGFP Mureș. Pe fond, recurenta a susținut respingerea acțiunii deoarece nu se poate avea în vedere valoarea de circulație, ci valoarea contabilă, altfel ajungându-se la o îmbogățire fără just temei.

Recursul AVAS, acesta este nefondat.

În fața primei instanțe AVAS a invocat excepția prematurității acțiunii pe considerentul că nu s-a făcut dovada existenței efective a prejudiciului suferit pentru ca, în cursul judecării apelului, să invoce prescripția dreptului material la acțiune, contrazicându-se atât în ceea ce privește momentul nașterii dreptului la acțiune, cât și în ceea ce privește calificarea acțiunii deduse judecății, ca și a actelor normative care reglementează sediul materiei.

Prin încheierea din 11 decembrie 2006 Curtea de Apel a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune pe considerentul că cererea de despăgubi nu derivă din procesul de privatizare, ci este consecință a retrocedării activului supus anterior privatizării și a conchis că acțiunea în despăgubiri este supusă termenului general de prescripție.

Dezlegarea dată, de instanța de apel este legală mai cu seamă că disp. art. 32 28 din Legea nr. 99/1999 nu-și pot găsi aplicabilitatea în condițiile în care obiectul reglementării se regăsește într-un act normative ulterior care face inaplicabile prevederile invocate de recurentă.

Mai mult, teza a Il-a a art. 39 din Legea nr. 137/2002 stipulează că cererilor privind executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societăților comerciale privatizate li se aplică termenul general de prescripție, iar acest termen este cel de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în sens material, astfel cum prevăd disp. Art. 3 din Decretul nr. 167/1958. În mod evident, data nașterii dreptului la acțiune este momentul în care societatea reclamantă a fost evinsă, mai exact când a fost deposedată de dreptul de proprietate asupra imobilului atribuit foștilor proprietari.

Ceea ce invocă recurenta se referă, neîndoios, la o operațiune, sau un act săvârșit în cursul procesului de privatizare și se referă stricto sensu la exercitarea dreptului subiecților implicați în procesul de privatizare de a fi despăgubiți de către instituțiile implicate în procesul de privatizare.

În speță, este vorba de o răspundere obiectivă, independentă de orice culpă, legiuitorul instituind dreptul la despăgubiri al societăților comerciale privatizate pentru imobilele care au intrat în proprietatea acestor societăți ca urmare a privatizării și care, ulterior, au fost restituite foștilor proprietari, fiind incidente disp. art. 324 din Lege nr., 99/1999.