Applicability of Articles 110 and 195 of Law 31/1990 to Limited Liability Companies: Prohibition of General Assembly Meetings at Locations Other Than the Registered Headquarters

Societate cu răspundere limitată. Hotărâre AGA. Nulitate. Calitate procesuală pasivă.

Cuprins pe materii: Drept comercial. Funcţionarea societăţilor comerciale.

Index alfabetic: hotărâre AGA

- convocator

- nulitate

- lipsa calităţii procesuale pasive

Legea nr.31/1990, art.132, art.195 alin.1, art.196

Potrivit art.196 din Legea nr.31/1990 „Dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, în ce privește dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplică și societăţilor cu răspundere limitată...”.

Prin urmare art.132 din lege, care reglementează dreptul acţionarilor de a ataca hotărârile adunării generale și procedura de valorificare a acestui drept, se aplică limitat și în măsura compatibilităţii respectivelor prevederi cu natura mixtă a societăţilor cu răspundere limitată, de persoane și de capitaluri.

Secţia comercială, Decizia nr.3249 din 8 decembrie 2009

Prin sentinţa nr.10563/2008, Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul B.G. în contradictoriu cu pârâtele SC T.MMGC. SRL București, SC. T. SRL Italia și L.M. și în consecinţă, în baza art.110 alin.2 și art.132 din Legea nr.31/1990 republicată, a anulat hotărârea AGA a SC T.MMGC. SRL București din 15 februarie 2008.

Prin aceeași sentinţă s-au respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor și capătul de cerere având ca obiect anularea proceselor-verbale ale AGA SC T.MMGC. SRL din 14 februarie 2008 și 15 februarie 2008, acesta din urmă ca inadmisibil.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive s-a respins, reţinându-se că cei trei copârâţi au calitatea de asociaţi în SC T.MMGC. SRL, iar capătul de cerere având ca obiect anularea proceselor-verbale ale adunărilor generale din 14 și 15 februarie 2004 s-a respins ca inadmisibil cu motivarea că aceste înscrisuri nu fac obiectul unor căi de atac, potrivit legii comerciale.

În ceea ce privește cererea de anulare a hotărârii adunării generale din 15 februarie 2008, aceasta s-a apreciat ca întemeiată reţinându-se că stabilirea locului ţinerii adunării în Milano, Italia, la sediul asociatei SC. T. SRL încalcă prevederile art.110 alin.2 care dispun în sensul că adunările se vor ţine la sediul societăţii și în circumstanţe excepţionale într-o altă locaţie.

Curtea de Apel București, Secţia a V-a comercială, prin decizia nr.52/2009 a respins apelul declarat de apelanţii pârâţi, apreciind ca neîntemeiate criticile acestora cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive și aplicarea prevederilor art.110 alin.2 din Legea nr.31/1990.

Instanţa de apel a reţinut identitatea de persoane în ce privește raportul juridic obligaţional privitor la convocarea unei adunări generale a asociaţilor de către ceilalţi asociaţi mai puţin de reclamant, relativ la locul desfășurării adunării generale, pe de o parte, iar pe de altă parte, dispoziţiile art.132 alin.(5) din Legea nr.31/1990 care stabilesc, dar nu la modul exclusiv, că judecata cererii de anulare se face în contradictoriu cu societatea.

În ce privește aplicarea art.110 alin.2 din Legea nr.31/1990, chiar dacă instanţa de fond a reţinut greșit incidenţa lui, acesta fiind incident societăţilor pe acţiuni, raţionamentul este corect faţă de prevederile art.195 alin.1 din lege care în raport de art.110 alin.1 nu permit derogări.

Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs pârâţii SC T.MMGC. SRL, SC. T. SRL și L.M. în baza art.304 pct.8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor formulate arătând că:

- soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor este greșită prin raportare la prevederile art.132 alin.2 și 5 din Legea nr.31/1990 republicată;

- greșit s-a făcut aplicarea art.195 alin.1 din Legea nr.31/1990, incidentă fiind prevederea convenţională din art.8 alin.2 din statut în sensul că adunările generale se pot ţine și la locul arătat în convocare;

- instanţa nu a precizat pe care hotărâre din data de 15 februarie 2008 a anulat-o;

Recursul nu este fondat.

1. În ce privește critica soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive s-a constatat netemeinicia acesteia.

Potrivit art.196 din Legea nr.31/1990 „Dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, în ce privește dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplică și societăţilor cu răspundere limitată...”.

Prin urmare art.132 din lege care reglementează dreptul acţionarilor de a ataca hotărârile adunării generale și procedura de valorificare a acestui drept se aplică limitat și în măsura compatibilităţii respectivelor prevederi cu natura mixtă a societăţilor cu răspundere limitată, de persoane și de capitaluri.

În acest context, prevederea pe care recurenţii au invocat-o, art.132 alin.5 și care dispune ca: „Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea reprezentată prin consiliul de administraţie respectiv prin directorat”, nu se aplică decât limitat societăţilor cu răspundere limitată, în sensul că se va soluţiona în contradictoriu cu societatea și cu asociaţii care ar putea opune o vătămare nemijlocită prin hotărârea judecătorească ce se va adopta.

2. Cu privire la critica aplicării și interpretării prevederilor art.195 alin.1 din LSC, este evident din redactarea acestuia: „administratorii sunt obligaţi să convoace adunarea asociaţilor la sediul social, cel puţin o dată pe an sau de câte ori este necesar” că această dispoziţie nu are caracter derogator, nelăsând posibilitatea asociaţilor să convină altfel, respectiv să stabilească un alt loc al ţinerii adunării, ca în speţă.

3. Critica cu privire la hotărârea sau hotărârile din 15 februarie 2008 care au fost anulate, este clar că s-a dispus anularea a tot ceea ce adunarea generală a hotărât în data de 15 februarie 2008 cu încălcarea prevederilor art.195 alin.1 din L.S.C., ca acte subsecvente convocării nelegale a adunării generale.

Așa fiind, Înalta Curte, în raport art.304 pct.9 C. proc. civ. în care se încadrează criticile recurenţilor, a respins recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală decizia atacată.