Shareholders lack standing to void resolutions and asset sale; appeal rejected with lower rulings affirmed

Societate comercială. Anulare hotărâre AGA. Calitate procesuală activă. Cauzele de nulitate invocate. Caracterul normelor privitoare la convocarea AGA.

Cuprins pe materii: Drept comercial. Funcţionarea societăţilor comerciale.

Index alfabetic: contract de vânzare – cumpărare

- contract de partaj

- hotărâre AGA

- lipsa calităţii procesuale active

- nulitate absolută

Legea nr.31/1990, art.117, art.129 alin.2, art.131 alin.1,6, art.143

În principiu, reglementarea cu privire la convocarea A.G.A. și la publicitatea acesteia are caracter imperativ în sensul în care ele trebuie să existe în conformitate cu prevederile legale, respectiv cu prevederile art.117 din LSC.

Numai că, nu toate dispoziţiile acestui articol structurate în cele nouă aliniate au caracter imperativ, parte din acestea având caracter dispozitiv, lăsând acţionarilor posibilitatea de a deroga de la ele prin actul constitutiv sau prin hotărâri ale adunărilor generale.

Secţia comercială, Decizia nr.3241 din 8 decembrie 2009

Prin sentinţa nr. 30/2008, Tribunalul Comercial Cluj, în rejudecare după desfiinţarea cu trimitere prin decizia nr.129/2007 a Curţii de Apel Cluj, Secţia comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B.E.M. și B.M. în raport de cererea de anulare a hotărârilor A.G.O.A. și A.G.E.A. din 26 mai 2004 a SC H.R. SA Cluj-Napoca, acţiunea fiind în consecinţă respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor. S-a respins, totodată, acţiunea reclamanţilor împotriva pârâţilor SC H.R. SA, SC T. SA Cluj și SC V.R. SA, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare și partaj autentificat sub nr.89/2005.

Instanţa de fond, în conformitate cu dispoziţiile deciziei de trimitere, a stabilit că reclamantul B.M., neavând calitate de acţionar la data adoptării hotărârilor AGOA și AGEA din 26 mai 2004, fiind nerelevant faptul că, ulterior, acesta a redevenit acţionar, nu are nici calitate procesuală în a invoca motive de nulitate relativă.

Reclamantul B.M. are însă calitate procesuală, în raport cu art.132 alin.(2) din LSC, pentru a invoca motive de nulitate absolută.

Cum însă cauzele de nulitate pe care reclamanţii le au invocat prin acţiune și anume: nerespectarea dispoziţiilor art.117 alin.4, cu privire la convocarea prin scrisoare recomandată, a dispoziţiilor art.117 alin.7 și 8, cu privire la menţionarea explicită a tuturor problemelor supuse dezbaterii și care implicau modificarea actului constitutiv, a art.117 alin.1 și art.111 alin.2 lit.b, cu privire la convocarea adunării de către administrator și a alegerii consiliului de administraţie prin vot secret, sunt cauze de nulitate relativă, deoarece ocrotesc interese particulare ale acţionarilor, nu interese de ordin public, reclamantul menţionat nu are calitate procesuală activă pentru a le invoca.

Cu privire la reclamanta B.E.M., instanţa de fond a reţinut că aceasta, în calitate de acţionar, a participat la adoptarea hotărârilor a căror anulare o solicită, și nu a votat necondiţionat împotrivă, iar punctul 1 al ordinii de zi a privit revocarea mandatului său de administrator așa încât, aceasta nu are calitate procesuală activă în raport de prevederile art.132 alin.(2) și (4) din Legea nr.31/1990.

Cu referire la nulitatea contractului de vânzare – cumpărare, solicitată pentru încheierea lui în baza unei hotărâri AGA lovită de nulitate, și pentru reaua-credinţă a părţilor contractante la momentul încheierii lui, deoarece, acesta s-a încheiat în timpul procesului de anulare a procedurilor de divizare, instanţa de fond a reţinut netemeinicia cauzelor invocate și că preţul vânzării a fost un preţ serios, superior valorii stabilită de expertul evaluator.

Împotriva sentinţei nr.30/2008 au declarat apel reclamanţii care au reiterat temeiurile acţiunii în critica acesteia.

Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială, prin decizia nr.173/2008, a respins apelul declarat de reclamanţi ca nefondat menţinând ca legală și temeinică sentinţa atacată.

În considerentele deciziei s-a reţinut că adunările generale au fost convocate conform art.10 din statutul societăţii de către unul din acţionarii care deţin mai mult de 10% din capitalul social iar convocatorul a fost publicat în Monitorul Oficial și într-un ziar local, așa încât regulile impuse de legiuitor cu privire la convocare și la publicitatea acesteia au fost asigurate.

Corect a reţinut instanţa de fond că momentul la care se verifică calitatea procesuală este cel al adoptării hotărârii contestate și că la acel moment reclamantul B.M. nu era acţionar al societăţii pârâte. Corect au fost calificate și cauzele de nulitate invocate ca fiind cauze de nulitate relativă situaţie în care, faţă de prevederile art.132 alin.(2) din LSC, reclamanta B.E.M. nu are calitate procesuală, întrucât a participat la adunările în speţă și nu a votat împotrivă.

În ceea ce privește nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat, subsecvent adunării generale și în baza hotărârii acesteia, probele sunt în sensul că preţul vânzării a fost superior valorii de piaţă, cu respectarea cerinţei reclamantei iar hotărârea adunării generale este validă.

Împotriva deciziei mai sus menţionate au declarat recurs reclamanţii pentru motivele prevăzute de art.304 pct.5,7,8 și 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare s-au invocat următoarele critici:

1. încălcarea prevederilor art.132 alin.9 din L.S.C., întrucât instanţa de apel nu a soluţionat cauza în camera de consiliu;

2. greșit a reţinut instanţa de apel că încălcarea normelor juridice prevăzute de art.117 alin.1,4,7 și 8 din Legea L.S.C. nu se constituie în cauze de nulitate absolută;

3. s-au încălcat prevederile art.117 alin.1 din lege, deoarece adunările nu au fost convocate de administrator; prevederile art.117 alin.4 privind convocarea prin scrisoare recomandată; prevederile art.117 alin.7 și 8 deoarece convocatorul adunării generale ordinare la pct.3 menţionează la modul general că se vor discuta celelalte puncte care au fost trecute pe ordinea de zi în data de 31 martie 2004, fără a fi concretizate, iar la pct.4 și 1 al convocatorului AGOA și AGEA, că se va analiza situaţia juridică a contractului și oportunitatea vânzării unor active ale societăţii fără ca acestea să fie concretizate;

4. nerespectarea prevederilor art.129 alin.(1) din LSC cu privire la alegerea consiliului de administraţie prin vot secret, nerespectarea votului secret la alegerea comisiei de cenzori și încălcarea prevederilor art.146 din L.S.C;

5. contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate conform art.948, 966 și 968 C. civ., pentru ca hotărârea AGA în baza căruia s-a încheiat este lovită de nulitate, iar pârâta SC T. SA Cluj a fost de rea-credinţă;

6. greșit s-a menţinut lipsa calităţii procesuale active, deoarece reclamantul, în urma anulării procesului-verbal de divizare, a redevenit acţionar și deci justifică interesul de a solicita constatarea nulităţii absolute, iar reclamanta deși a participat la adunare nu a cunoscut neregulile convocatorului și a ordinii de zi și poate, deci, invoca nulitatea absolută;

Recursul nu este fondat.

Recurenţii reclamanţi și-au structurat criticile prin raportare la un motiv de casare, art.304 pct.5 C. proc. civ. și pe unul de modificare, art.304 pct.9, în care se încadrează criticile formulate, enumerarea pct.7 și 8 fiind una formală.

1. Cu privire la motivul prevăzut de art.304 pct.5 C. proc. civ., prin raportare la art.131 alin.6 din Legea nr.31/1990, în redactarea de la data adoptării hotărârilor în speţă, s-a constatat că acesta nu este întemeiat.

Potrivit art.131 alin.6 menţionat „Cererea se va judeca în camera de consiliu”. Văzând dispoziţiile anterioare este evident că legiuitorul se referă la judecata în camera de consiliu a cererii de chemare în judecată, iar nu a căilor de atac promovate împotriva sentinţei instanţei de fond. Succesiunea evocată conduce fără dubiu la această concluzie: „cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea ...” (alin.23); „acţiunea se va introduce la tribunalul....” (alin.4); „dacă au fost introduse mai multe acţiuni în anulare, ele pot fi conexate„ alin.5) și, în sfârșit: „cererea se va judeca în camera de consiliu”.

2. După desfiinţarea cu trimitere, instanţa de fond a respins acţiunea promovată de reclamanţi pentru lipsa calităţii procesuale active.

Cu privire la capătul de cerere privind anularea celor două hotărâri AGA, una ordinară și una extraordinară din 26 mai 2004, calitatea procesuală activă s-a apreciat în raport de natura sancţiunii cauzelor de nulitate invocate, stabilindu-se că acestea sunt cauze de nulitate relativă iar nu cauze de nulitate absolută.

Drept urmare, cu privire la reclamantul B.M., deoarece s-a stabilit că acesta nu avea calitatea de acţionar la momentul adoptării hotărârilor în speţă, instanţele au apreciat că el nu poate opune cauze de nulitate relativă, neavând calitatea procesuală de a le invoca.

Reclamanta B.E.M., având calitate de acţionar și participând la cele două adunări, calitatea sa procesuală s-a apreciat în raport de art.131 alin.1 din Legea nr.31/1990, (în redactarea de la data adoptării celor două hotărâri avută în vedere în cuprinsul motivării), reţinându-se că, nevotând împotrivă, hotărârile astfel adoptate sunt obligatorii și în ce o privește.

3. Critica recurenţilor reclamanţi cu privire la calificarea încălcărilor de lege invocate ca fiind cauze de nulitate relativă, nu a fost primită.

3.1. În principiu, reglementarea cu privire la convocare și la publicitatea acesteia are caracter imperativ, în sensul în care ele trebuie să existe în conformitate cu prevederile legale, respectiv cu prevederile art.117 din LSC.

Numai că, nu toate dispoziţiile acestui articol structurate în cele nouă aliniate au caracter imperativ, parte din ele având caracter dispozitiv, lăsând acţionarilor posibilitatea de a deroga de la ele prin actul constitutiv sau prin hotărâri ale adunărilor generale.

Este situaţia acelor dispoziţii ale art.117 din LSC invocate de recurenţii reclamanţi.

Astfel, potrivit art.117 alin.1 convocarea adunării generale va fi făcută de administratori ori de câte ori va fi nevoie, dar în conformitate cu dispoziţiile din actul constitutiv, iar, în speţă, convocarea s-a făcut în conformitate cu art.10 din statut de către unul din acţionari care deţinea mai mult de 10% din capitalul social, ea fiind publicată conform alin.3 în Monitorul Oficial și într-un ziar local de largă răspândire.

Prevederile alin.4 al art.117 au și ele caracter dispozitiv, forma redactării fiind neechivocă în acest sens. ”Dacă toate acţiunile societăţii sunt nominative, convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare simplă...”.

În ce privește alin.7 al art.117, critica recurenţilor se referă la nemenţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.

Or, caracterul explicit este o chestiune de apreciere, recurenţii neinvocând lipsa menţiunii, ci generalitatea acesteia și trimiterea la ordinea de zi a unei adunări anterioare, ceea ce evident nu poate atrage sancţiunea nulităţii absolute.

Alin.8 al art.117 este invocat de recurenţi prin raportare la felul adunării generale nu în sensul nerespectării dispoziţiei pe care acesta o conţine și anume: „Când în ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor” și care are într-adevăr caracter imperativ.

3.2. Criticile cu privire la nerespectarea prevederilor art.129 alin.2 din LSC, având ca obiect obligativitatea votului secret pentru alegerea consiliului de administraţie și a cenzorilor, nu au fost nici ele primite, deoarece modalitatea de vot este o chestiune de probă, iar procesul-verbal nu distinge cu privire la aceasta.

3.3. Încălcarea prevederilor art.143 din LSC nu poate fi invocată cu privire la felul adunării care a hotărât vânzarea în sensul anulării hotărârii, ci numai în raport cu actele de dobândire, înstrăinare, închiriere, schimb, constituire în garanţie încheiate de administratori fără aprobarea adunării generale extraordinare a acţionarilor și care atrage numai răspunderea administratorilor, critica cu acest obiect nefiind nici ea întemeiată.

4. Criticile cu privire la nulitatea contractului de vânzare – cumpărare încheiat subsecvent hotărârii adunării generale și în baza acesteia și care se încadrează tot în motivul prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ., s-a constatat, de asemenea, a fi neîntemeiate, neputându-se reţine încălcarea prevederilor art.948, 966 și 968 C. civ. susţinută de recurenţi.

Recurenţii reclamanţi au invocat nulitatea contractului de vânzare în speţă, pe cale de consecinţă, ca urmare a nulităţii hotărârii care a adoptat această măsură, or, în condiţiile în care hotărârea adunării generale s-a apreciat ca validă, sancţiunea nulităţii nu mai poate fi luată în discuţie.

Cât privește reaua-credinţă a părţilor contractante la încheierea contractului, aceasta ar avea relevanţă juridică dacă ar îmbrăca forma fraudei, pe care însă reclamanţii nu o invocă și a cărei stabilire ţine, oricum, de temeinicia hotărârii atacate, excedând, așadar, controlului de legalitate instituit de art.304 C. proc. civ. pentru instanţa de recurs.

Așa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte a respins recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală decizia atacată.