Legislator Case Law & Legislation
ICCJ_83168 AI generated

Territorial Jurisdiction in Commercial Claims: Conflict Resolved Assigning Competence to Defendant's Seat

Case Number ICCJ_83168
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, ruling that the commercial court at the defendant’s registered seat in Sector 1, Bucharest, has exclusive territorial competence to hear the case, thereby overturning the lower court’s declination of jurisdiction to Turda. The dispute arose from a commercial claim for unpaid invoices and interest, where the plaintiff initially filed suit at Turda, prompting the defendant to successfully raise an objection of lack of territorial competence, which Turda accepted but the Bucharest court subsequently challenged ex officio, creating a jurisdictional deadlock. The Supreme Court held that the Bucharest court erroneously invoked the objection ex officio and misapplied the doctrine allowing plaintiff choice among equally competent courts; because the commercial obligation arose at and was payable at the defendant’s seat, the provisions of Articles 5 and 10(4) of the Code of Civil Procedure established a single competent forum, rendering Article 12 inapplicable and precluding the plaintiff from choosing an alternative venue.

Legislator headnote

AI generated

art.10 C. proc. civ, art.12 C. proc. civ, art.22 alin.3 și 5 C. proc. civ; Territorial Jurisdiction in Commercial Claims: Conflict Resolved Assigning Competence to Defendant's Seat: The dispute arose from a commercial claim for unpaid invoices and interest, where the plaintiff initially filed suit at Turda, prompting the defendant to successfully raise an objection of lack of territorial competence, which Turda accepted but the Bucharest court subsequently challenged ex officio, creating a jurisdictional deadlock. The Supreme Court held that the Bucharest court erroneously invoked the objection ex officio and misapplied the doctrine allowing plaintiff choice among equally competent courts; because the commercial obligation arose at and was payable at the defendant’s seat, the provisions of Articles 5 and 10(4) of the Code of Civil Procedure established a single competent forum, rendering Article 12 inapplicable and precluding the plaintiff from choosing an alternative venue.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction commercial dispute article of civil procedure assigned competence commercial register

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art.22 alin.3 și 5 C. proc. civ.

Procedural basis cited in the final order to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish competent court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Obligații comerciale. Competență teritorială. Criterii. Conflict negativ de competență.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor.

Index alfabetic : competență teritorială

- conflict negativ de competență

- excepție de necompetență

- obligație comercială

C. proc. civ., art.5, art.10 pct.4, art.12,

art.22 alin.3 și 5

În cazul unei obligații comerciale care a luat naștere la sediul societății pârâte, unde se află și locul plății, și în raport de criteriile prevăzute de art.5 și 10 pct.4 C. proc. civ., este competentă instanța de la sediul pârâtei, reclamanta neavând alegerea între mai multe instanțe.

Secția Comercială, Decizia nr.2417 din 14 octombrie 2009

Reclamanta S.C. H.R. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. C.A. S.R.L. București solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 5.741,70 lei contravaloare facturi neachitate și 621 lei dobânzi.

Pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Turda, apreciind că instanța competentă teritorial este Judecătoria Sectorului 1 București.

Judecătoria Turda, prin sentința nr.5614 din 31 octombrie 2008, a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, respectiv instanța de la sediul pârâtei, reținând că sediul pârâtei este și locul unde a luat naștere obligația legală și locul plății.

Judecătoria Sectorului 1 București, astfel sesizată, a ridicat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale și, prin sentința nr.1064 din 23 ianuarie 2009, a admis această excepție și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Turda, sesizând Înalta Curte de Casație și Justiție cu conflictul negativ de competență ivit.

Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că potrivit art.10 C. proc. civ. în afară de instanța domiciliului pârâtului mai este competentă instanța locului unde a luat naștere obligația de plată sau a locului plății și că, potrivit art.12 C. proc. civ., odată aleasă instanța competentă de către reclamant instanța nu mai poate invoca din oficiu excepția de necompetență. Iar, după ce reclamantul a optat pentru una din instanțele deopotrivă competente, nici pârâtul nu va mai putea invoca excepția de necompetență.

Examinând conflictul negativ de competență teritorială ivit între cele două judecătorii aflate în raza de competență a două curți de apel, Înalta Curte a constatat că revine Judecătoriei Sectorului 1 București competența teritorială de soluționare a cauzei.

În primul rând, este de subliniat că este eronată aserțiunea Judecătoriei Sectorului 1 București potrivit căreia, odată ce reclamantul a optat pentru una dintre instanțele deopotrivă competente, pârâtul nu va mai putea invoca excepția de necompetență teritorială, aserțiune care ar acredita ideea că dacă, totuși, pârâtul, invocă o asemenea excepție ea ar urma să fie respinsă ca inadmisibilă. Nu numai că pârâtul poate invoca, până la prima zi de înfățișare, această excepție, dar instanța este obligată să o examineze și, dacă o găsește întemeiată, să o admită, sau, dacă o găsește neîntemeiată, să o respingă ca nefondată.

În al doilea rând, este de observat că deși reține, în mod corect, că fiind vorba de o competență teritorială care are caracter relativ, Judecătoria Sectorului 1 București, în lipsa invocării excepției de către pârât sau chiar de reclamant (care nici nu au declarat recurs împotriva sentinței Judecătoriei Turda) și contrar celor reținute chiar de ea, invocă, din oficiu, excepția de necompetență teritorială a sa. Și aceasta în condițiile în care această excepție a fost invocată în fața Judecătoriei Turda de către pârâtă, prin întâmpinare și nu din oficiu, de către instanță.

Din examinarea cauzei rezultă că obiectul acesteia îl constituie o pretinsă obligație comercială care a luat naștere la sediul pârâtei unde se află și locul plății. Drept urmare își au aplicare prevederile art.5 și 10 pct.4 C. proc. civ. cu privire la instanța competentă teritorial să soluționeze cauza. Dar, cum în raport de toate aceste criterii, competența teritorială revine Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța de la sediul pârâtei, nu își au aplicare prevederile art.12 C. proc. civ., și deci reclamanta nu are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte a stabilit, în temeiul art.22 alin.3 și 5 C. proc. civ., că revine Judecătoriei Sectorului 1 București competența teritorială de soluționare a cauzei.