Arbitral award annulment for res judicata: identical parties, object, and cause satisfy Article 1201 Civil Code across ordinary and arbitral courts

Hotărâre arbitrală. Autoritate de lucru judecat. Existenţa autorităţii de lucru judecat între o hotărâre pronunţată de o instanţă de drept comun și o hotărâre pronunţată de un tribunal arbitral.

Dispoziţiile art.1201 Cod civil nu permit ca un litigiu soluţionat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă să mai facă obiectul unui nou proces având același obiect, aceeași cauză și aceleași părţi.

(Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr.1031 din 26 martie 2009)

Prin sentinţa arbitrală nr.36 din 22 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ și Industrie a României s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat și în consecinţă s-a respins acţiunea arbitrală formulată de reclamanta S.C. A.C. SA împotriva pârâtei A.D.S.

Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut, în temeiul art.137 al.1 Cod procedură civilă că raportat la excepţiile inadmisibilităţii acţiunii și autorităţii de lucru judecat, ordinea de soluţionare a acestora, impune analizarea cu prioritate a celei prevăzute de art.1201 Cod civil.

Din această perspectivă, Tribunalul arbitral, comparând cererea de arbitrare cu acţiunea înregistrată în dosar nr.7429/2004 a Tribunalului București -Secţia a-VI-a comercială, soluţionat prin sentinţa comercială nr.11481/2004, rămasă irevocabilă, a constatat că obiectul, deși parţial diferit este identic în privinţa scopului urmărit pentru că în ambele cauze, reclamanta solicită modificarea clasei de calitate a terenului și în mod corespunzător a redevenţei, faţă de prevederile contractului de concesiune, cauza fiind deci aceeași și sub acest aspect. De asemenea, litigiul se desfășoară între aceleași părţi, în aceeași calitate.

Prin urmare, fiind întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat, aceasta a fost admisă, ca atare, condiţii în care, Tribunalul arbitral nu a mai examinat excepţia inadmisibilităţii acţiunii și nici fondul acţiunii arbitrale.

Acţiunea în anularea hotărârii arbitrale, formulată de reclamanta S.C. A.C. SA a fost respinsă prin sentinţa comercială nr.132 din 2 septembrie 2008 a Curţii de Apel București Secţia a-VI-a comercială, ca inadmisibilă, ca urmare a admiterii acestei excepţii de către pârâta A.D.S.

Pentru a proceda în acest mod, instanţa a reţinut că deși reclamanta și-a întemeiat acţiunea în anulare pe dispoziţiile art.364 lit.i Cod procedură civilă, a invocat că sentinţa arbitrală încalcă în mod vădit dispoziţiile imperative ale art.3433 al.1 și 2 Cod procedură civilă, dar fără a argumenta pretinsa încălcare a acestor dispoziţii legale, a concluzionat că în mod greșit, Tribunalul arbitral a admis excepţia autorităţii de lucru judecat.

În raport de aceste motive, curtea de apel a arătat că instanţa arbitrală și-a verificat competenţa conform art.3433 al.1 și 2 Cod procedură civilă și dată fiind existenţa clauzei compromisorii cuprinsă în contractul de concesiune încheiat între părţi, cauza a fost soluţionată cu respectarea acestor dispoziţii.

De asemenea, în privinţa hotărârii pronunţate, s-a constatat că în mod corect a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, cu motivarea că dispoziţiile art.1201 Cod civil nu permit ca un litigiu soluţionat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă să mai facă obiectul unui nou proces având același obiect, aceeași cauză și aceleași părţi, astfel încât nefiind incidente dispoziţiile art.364 lit.i Cod procedură civilă, acţiunea reclamantei a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta S.C. A.C. SA criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.9 coroborat cu art.3041 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea criticilor, recurenta invocă faptul că în mod greșit tribunalul arbitral a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, în acest sens fiind evident îndeplinite condiţiile prevăzute de art.364 lit.i Cod procedură civilă, ca motiv de anulare a hotărârii arbitrale.

Astfel, arată recurenta, pentru a opera autoritatea de lucru judecat, este necesar, pe lângă existenţa tuturor condiţiilor impuse de art.1201 Cod civil, ca prin ambele cereri formulate de părţi să fie investită o instanţă de același fel, adică fie o instanţă de drept comun, fie una arbitrală, pentru că și legiuitorul a vizat evitarea pronunţării unor hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceleași chestiuni de fapt și de drept, fiind astfel, evident că această excepţie nu este întemeiată în ipoteza în care o hotărâre este pronunţată de către o instanţă de judecată și cealaltă de instanţă arbitrală.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la dispoziţiile art.304 pct.9 și 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat.

Astfel, deși, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea recurată nefiind supusă apelului, este permisă examinarea cauzei sub toate aspectele, aplicabilitatea prevederilor art.364 Cod procedură civilă, impune însă examinarea cauzei din această perspectivă.

În consecinţă, rezultă că hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată prin acţiune în anulare doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art.364 lit.a-i Cod procedură civilă.

În acest context, motivul de anulare întemeiat pe dispoziţiile art.364 lit.i Cod procedură civilă, derivat din greșita soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat a fost justificat înlăturat de curtea de apel, ca nefondat, faţă de interpretarea corectă de către tribunalul arbitral a dispoziţiilor art.1201 Cod civil, motiv pentru care și critica formulată de recurentă, în acest sens va fi respinsă ca nefondată.

De asemenea, este neîntemeiată și susţinerea recurentei conform căreia nu există autoritate de lucru judecat între o hotărâre pronunţată de o instanţă de drept comun și o instanţă arbitrală, deoarece legea permite, în condiţiile stabilite de ea, ca un litigiu să fie soluţionat pe calea arbitrajului, astfel că sub aspectul condiţiilor cerute de art.1201 Cod civil, nu se poate face o atare distincţie, consecinţa fiind că și în faţa instanţei arbitrale se poate invoca autoritatea de lucru judecat rezultând dintr-o hotărâre judecătorească.

Aceeași concluzie rezultă și din dispoziţiile art.3671 Cod procedură civilă potrivit cărora hotărârea arbitrală se investește, la cererea părţii câștigătoare, întocmai ca și o hotărâre judecătorească, de instanţă, cu particularitatea că în cazul unei atari hotărâri competenţa aparţine instanţei prevăzută de art.342 Cod procedură civilă. Apoi, în conformitate cu prevederile art.368 Cod procedură civilă „hotărârea arbitrală învestită cu formulă executorie constituie titlu executoriu și se execută silit întocmai ca și o hotărâre judecătorească”.