Territorial jurisdiction for commercial obligations under alternative competence rules
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Brașov court, which is competent to hear the case, rejecting the competing claims of the Tulcea court. The dispute involved a commercial creditor seeking a payment order against a debtor for unpaid goods, triggering a territorial jurisdiction battle where the initial Brașov court declined competence in favor of Tulcea based on the debtor’s registered address, while the Tulcea court subsequently declined competence back to Brașov arguing that the place of obligation performance and payment lay within its territory. The High Court determined that under Article 10(4) of the Civil Procedure Code, jurisdiction for commercial obligations is alternative, allowing the claimant to choose between the court of the debtor’s principal headquarters, the place where the obligation arose, or the place of payment. The appellate court overturned the lower court’s restrictive interpretation that required an express contractual clause for the place of payment, ruling that the creditor validly exercised the right under Article 12 of the Civil Procedure Code to select the jurisdiction where the obligation arose and payment was effected, thereby affirming the competence of the Brașov court.
Legislator headnote
AI generatedart.22 alin.5 Cod procedură civilă; Territorial jurisdiction for commercial obligations under alternative competence rules: The dispute involved a commercial creditor seeking a payment order against a debtor for unpaid goods, triggering a territorial jurisdiction battle where the initial Brașov court declined competence in favor of Tulcea based on the debtor’s registered address, while the Tulcea court subsequently declined competence back to Brașov arguing that the place of obligation performance and payment lay within its territory. The High Court determined that under Article 10(4) of the Civil Procedure Code, jurisdiction for commercial obligations is alternative, allowing the claimant to choose between the court of the debtor’s principal headquarters, the place where the obligation arose, or the place of payment. The appellate court overturned the lower court’s restrictive interpretation that required an express contractual clause for the place of payment, ruling that the creditor validly exercised the right under Article 12 of the Civil Procedure Code to select the jurisdiction where the obligation arose and payment was effected, thereby affirming the competence of the Brașov court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the procedural basis for resolving the negative conflict of jurisdiction and establishing the competence of the Brașov court.
Full text
Obligaţii comerciale. Competenţă teritorială
În cererile privitoare la obligaţii comerciale art.10 pct.4 Cod procedură civilă stabilește o competenţă alternativă, reclamantul putând alege între instanţa locului unde obligaţia a luat naștere și aceea a locului plăţii, pe lângă instanţa sediului principal al debitoarei, toate instanţele fiind deopotrivă competente.
(Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr.446 din 12 februarie 2009)
Prin acţiune creditorul B.I.F. solicită, în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. SRL, emiterea unei somaţii de plată cu privire la suma reprezentând contravaloarea pieselor furnizate debitoarei.
Prin sentinţa civilă nr.7708 din 18 august 2008 Judecătoria Brașov-Secţia civilă admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Brașov, invocată din oficiu, și declină competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Tulcea, reţinând că, deși reclamanta apreciază că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Brașov întrucât obligaţia a luat naștere la Brașov, conform convenţiei, și plata, respectiv compensarea parţială, a avut loc tot la Brașov potrivit ordinelor de compensare anexate, între părţi nu a intervenit un contract care să prevadă în mod expres locul plăţii, ori locul nașterii obligaţiei pentru a fi aplicabile dispoziţiile art.10 pct.4 Cod procedură civilă, iar potrivit art.59 Cod comercial, în lipsă de clauză expresă, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat își avea stabilimentul său comercial, sau cel puţin domiciliul ori reședinţa, la formarea contractului, ori – în speţă – domiciliul debitoarei, atrage competenţa teritorială a Judecătoriei Tecuci.
Prin sentinţa comercială nr.1780 din 22 septembrie 2008 Judecătoria Tulcea admite excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Tulcea, invocată din oficiu, și dispune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov și, constatând intervenit un conflict negativ de competenţă, dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, reţinând, pentru a decide astfel, că potrivit dispoziţiilor art.12 Cod procedură civilă reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente - stabilite potrivit prevederilor art.10 alin.1 și 4 Cod procedură civilă - în cererile privitoare la obligaţiile comerciale, în speţă reclamantul creditor sesizând corect Judecătoria Brașov ca instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află atât locul în care a luat naștere obligaţia, cât și locul plăţii, legea prevăzând o competenţă teritorială alternativă.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în condiţiile în care Judecătoria Brașov și Judecătoria Tulcea s-au declarat necompetente a judeca pricina prin hotărâri rămase irevocabile prin nerecurare, Înalta Curte reţine ca fiind competentă Judecătoria Brașov.
În cererile privitoare la obligaţii comerciale – cum este cazul acţiunii de faţă – art.10 pct.4 Cod procedură civilă stabilește o competenţă alternativă, reclamantul putând alege între instanţa locului unde obligaţia a luat naștere și aceea a locului plăţii, pe lângă instanţa sediului principal al debitoarei, toate instanţele fiind deopotrivă competente.
În pricina de faţă, dând eficienţă dispoziţiilor art.12 Cod procedură civilă, reclamantul creditor a ales competenţa instanţei locului unde obligaţia a luat naștere și unde a avut loc și plata respectiv competenţa Judecătoriei Brașov la care a înregistrat cererea sa.
În mod neîntemeiat Judecătoria Brașov a reţinut că reclamantul ar putea invoca dispoziţiile art.10 pct.4 Cod procedură civilă numai dacă ar fi inclus expres, în contractul încheiat cu pârâta, ca plata să se facă în contul reclamantei deschis la o bancă având sediul în raza sa de competenţă.
Astfel fiind, constatându-se că reclamantul în cauză a fructificat dreptul conferit de dispoziţiile art.12 raportat la art.10 pct.4 Cod procedură civilă, urmează a fi soluţionat conflictul negativ de competenţă de faţă, cu aplicarea dispoziţiilor art.22 alin.5 Cod procedură civilă, stabilindu-se competenţa soluţionării litigiului în favoarea Judecătoriei Brașov.