Commercial lease revision request rejected after ECHR inadmissibility ruling.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the applicant's request for revision as unfounded, leaving the challenged decision (No. 195 of 17 January 2007) in force and thus ruling against the applicant. The case arose from a commercial dispute over reintegration into production spaces and evacuation, where the applicant sought revision of a final court decision under Article 322 point 9 of the Civil Procedure Code, claiming that the European Court of Human Rights (ECHR) had found a violation of Article 6 § 1 of the European Convention on Human Rights in its decision of 22 September 2009. The Court held that the revision ground was not made out because the ECHR had declared the applicant's application inadmissible, expressly finding that the challenged domestic decision did not prejudice the applicant; consequently, the condition for revision under Article 322 point 9 C. proc. civ. was not satisfied, and the request was rejected as unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 9 C. proc. civ, art. 324 alin. (3) C. proc. civ; Commercial lease revision request rejected after ECHR inadmissibility ruling: 195 of 17 January 2007) in force and thus ruling against the applicant. The case arose from a commercial dispute over reintegration into production spaces and evacuation, where the applicant sought revision of a final court decision under Article 322 point 9 of the Civil Procedure Code, claiming that the European Court of Human Rights (ECHR) had found a violation of Article 6 § 1 of the European Convention on Human Rights in its decision of 22 September 2009. The Court held that the revision ground was not made out because the ECHR had declared the applicant's application inadmissible, expressly finding that the challenged domestic decision did not prejudice the applicant; consequently, the condition for revision under Article 322 point 9 C. proc. civ. was not satisfied, and the request was rejected as unfounded.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground: the revision request is rejected as unfounded because the ECHR decision did not find that the challenged judgment prejudiced the applicant.
Procedural provision considered in the dispositive to address the timeliness of the revision request filed before publication of the ECHR decision in the Official Gazette.
Full text
Revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac
Index alfabetic: revizuire
- hotărâre CEDO
C. proc. civ., art. 322 pct. 9, art. 324 alin. (3)
Convenția Europeană a Drepturilor Omului,art. 6 § 1
Respingerea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca inadmisibilă a unei cereri - reținând că hotărârea judecătorească criticată nu prejudiciază partea - face ca cererea de revizuire a respectivei hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., să fie respinsă ca nefondată.
Secția comercială, Decizia nr. 3879 din 11 noiembrie 2010
Prin sentința civilă nr. 2969 din 7 noiembrie 2003, Tribunalul Buzău a respins cererea de reintegrare în spațiile de producție, formulată de SC B. 96 I. SRL și cererea de evacuare din aceste spații formulate de SC C.I. SRL Constanța ca fiind rămasă fără obiect. A admis în parte acțiunea reconvențională – conexată – și a obligat SC B.96 I. SRL la plata sumei de 25.656 USD reprezentând prețul de licitație al imobilelor și 654.287.496 lei (rol) cheltuieli de conservare, actualizate, cu 38.864.766 lei cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind instituirea dreptului de retenție.
Prin decizia civilă nr. 182 din 27 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de SC B. 96 I. SRL, a schimbat în parte sentința civilă de mai sus în sensul că a respins cererea reconvențională, menținând restul dispozițiilor, cu 19.435.000 lei (rol) cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 2320 din 5 aprilie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, a admis recursul declarat de pârâta SC C.I. SRL împotriva deciziei instanței de apel pe care a modificat-o în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC B. 96 I. SRL împotriva sentinței primei instanțe, cu 20.000.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina intimatei.
Prin decizia nr. 1081 din 15 martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea SC B. 96 I. SRL împotriva deciziei instanței de recurs pe care a anulat-o și, în rejudecarea recursului, prin decizia nr. 195 din 17 ianuarie 2007, a respins ca nefondat recursul declarat de SC C.I. SRL împotriva deciziei nr. 182 din 27 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ.
Împotriva deciziei nr. 195 din 17 ianuarie 2007 SC C.I. SRL, prin administrator judiciar, a formulat la 17 martie 2010 cerere de revizuire prin care, cu invocarea motivului prevăzut de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat revizuirea menționatei decizii prin care, prin încălcarea art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale – constatată prin hotărârea CEDO din 22 septembrie 2009 – s-au produs consecințe patrimoniale grave prin determinarea ajungerii revizuientei în procedura insolvenței, consecințe ce nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii atacate.
Examinând cererea de revizuire formulată de revizuientă s-a constatat că aceasta nu este fondată.
Se reține, în acest sens, că prin hotărârea pronunțată la 22 septembrie 2009, ca urmare a cererii înregistrată de revizuientă cu numărul 38969/2002, cerere prin care aceasta a formulat critici întemeiate și pe decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a cărei revizuire cere, CEDO a declarat inadmisibilă cererea întemeiată pe critici vizând hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție din 17 ianuarie 2007 (punctul 1 din dispozitivul hotărârii CEDO).
Față de această constatare cererea de revizuire a hotărârii CEDO formulată la 10 februarie 2010 de Guvernul României (…) nu are temei și justificare, eventuala admitere a acesteia neputând modifica decizia CEDO privind caracterul inadmisibil al criticilor reclamantei – revizuienta de față – cu privire la decizia nr. 195 din 17 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a cărei revizuire este cerută.
Cum termenul de revizuire de 3 luni de la data publicării hotărârii CEDO în Monitorul Oficial al României, prevăzut în art. 324 alin. (3) C. proc. civ., este un termen stabilit în beneficiul revizuientei, promovarea de către aceasta a cererii de revizuire înainte de publicarea hotărârii CEDO în Monitorul Oficial al României nu poate fi considerată ca prematură, față de caracterul definitiv al menționatei hotărâri CEDO intervenit la data de 22 decembrie 2009, așa cum Curtea a informat pe reclamantă – revizuienta în cauza de față (...).
Astfel fiind, cum decizia recurată nu a fost reținută prin hotărârea CEDO ca prejudiciind pe revizuientă, nu se poate reține ca fondat motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., cererea de revizuire formulată fiind respinsă ca nefondată.