Inadmissibility of unconstitutionality plea and forgery inscription in arbitral award annulment action
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's ruling that the challenge was inadmissible. The dispute concerned a civil procedure action for the annulment of an arbitral award based on the ground of fraud or forgery (Article 364(1)(i) of the Code of Civil Procedure), where the party opposing annulment filed a parallel request for inscription in forgery against various invoices and expert report annexes, and subsequently raised a plea of unconstitutionality against Article 183 of the Code of Civil Procedure. The court held that the plea of unconstitutionality was inadmissible under Article 29(1) of Law No. 47/1992 because it lacked relevance to the case, as Article 183 cannot be applied in the context of an annulment action for fraud; such actions are limited to the strict grounds in Article 364, and the substantive examination of forgery claims can only occur if the arbitral award is annulled and the case is remanded for retrial under Article 366(1), which had not yet occurred.
Legislator headnote
AI generatedart. 364 lit. i) C. proc. civ, art. 366 alin. (1) C. proc. civ, art. 183 C. proc. civ, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of unconstitutionality plea and forgery inscription in arbitral award annulment action: Cererea de înscriere în fals (n.r. - formulată în cadrul acţiunii în anulare a unei hotărâri arbitrale pentru motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.) - ce trebuie analizată cu prioritate - nu poate fi examinată, în raport de dispoziţiile art. 366 alin. (1) C. proc. civ., decât dacă s-ar admite acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale și s-ar reţine cauza spre rejudecare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Cerere de înscriere în fals formulată în cadrul acţiunii în anulare întemeiată pe art. 364 lit. i) C. proc. civ. Invocarea excepţiei de neconstituţionalitate. Inadmisibilitate
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Arbitrajul
Index alfabetic: acţiune în anulare
- cerere de înscriere în fals
- excepţie de neconstituţionalitate
- excepţia inadmisibilităţii
- hotărâre arbitrală
C. proc. civ., art. 183, art. 364 alin. (1) lit. i), art. 366 alin. (1)
Cererea de înscriere în fals (n.r. - formulată în cadrul acţiunii în anulare a unei hotărâri arbitrale pentru motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.) - ce trebuie analizată cu prioritate - nu poate fi examinată, în raport de dispoziţiile art. 366 alin. (1) C. proc. civ., decât dacă s-ar admite acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale și s-ar reţine cauza spre rejudecare.
Aplicarea dispoziţiilor art. 183 C. proc. civ. nu se poate face în examinarea unei acţiuni în anulare a unei hotărâri arbitrale pentru motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. Ca urmare, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 C. proc. civ., invocată cu prilejul judecării aceleiași acţiuni în anulare a hotărârii arbitrale, este inadmisibilă, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, neavând legătură cu pricina.
Secţia comercială, Decizia nr.3589 din 28 octombrie 2010
Prin cererea înregistrată la Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie și Agricultură Constanţa reclamanta SC H.S. SRL a chemat în judecată arbitrală pe pârâta SC P. SA solicitând tribunalului arbitral ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumelor de 89.269,78 Euro cu titlu de prejudiciu efectiv și a sumei de 1.446.496,12 dolari SUA cu titlu de beneficiu nerealizat.
Prin hotărârea nr. 38 din 17 decembrie 2009, Tribunalul arbitral al Curţii de Arbitraj Comercial și Maritim Constanţa a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumelor de 78.432,72 euro și 5.132,00 dolari SUA (plătibili în lei la cursul BNR din ziua efectuării plăţii) cu titlu de prejudiciu efectiv și a sumei de 1.042.315,70 dolari SUA (plătibili în lei la cursul BNR din ziua efectuării plăţii) cu titlu de beneficiu nerealizat, cu 81.597,51 lei cheltuieli de arbitrare în sarcina pârâtei.
Împotriva sentinţei arbitrale SC P. SA - devenită SC OMV P. SA – a formulat acţiune în anulare solicitând instanţei judecătorești anularea sentinţei arbitrale atacate pentru motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. și, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, precum și suspendarea executării sentinţei arbitrale până la soluţionarea acţiunii în anulare a acesteia.
La data de 31 martie 2010, petenta a formulat cerere de înscriere în fals împotriva facturilor nr. 260171 din 26 octombrie 2005, nr. 3071 din 3 martie 2005, nr. 260298 din 23 noiembrie 2005, nr. 260300 din 24 noiembrie 2005, nr. 260656 din 31 ianuarie 2005 și nr. 260764 din 20 februarie 2005, a documentelor cuprinse în anexele 1-33 din Raportul nr. 2 de expertiză, întocmit în cadrul dosarului arbitral la 27 aprilie 2007, precum și a anexelor 3 - 7 ale completărilor la menţionatul Raport de expertiză, iar la data de 7 iunie 2010 a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 183 C. proc. civ. în raport cu art. 21 alin. (1) și (3) și art. 24 din Constituţie întrucât se încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
Prin încheierea din 15 iunie 2010, Curtea de Apel Constanţa, Secţia comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de înscriere în fals invocată de intimată și a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă. A reţinut, în acest sens, pe de o parte, că cererea de înscriere în fals - ce trebuie analizată cu prioritate - nu poate fi examinată, în raport de dispoziţiile art. 366 alin. (1) C. proc. civ., decât dacă s-ar admite acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale și s-ar reţine cauza spre rejudecare, acţiunea în anulare nefiind însă admisă la momentul formulării cererii de înscriere în fals, iar, pe de altă parte, că, faţă de stabilirea că este inadmisibilă cererea de înscriere în fals, și excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 C. proc. civ. devine inadmisibilă întrucât nu are legătură cu soluţionarea cauzei, fiind incidente dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Împotriva încheierii de ședinţă de mai sus, prin care instanţa de judecată a respins ca inadmisibilă cererea petentei de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 C. proc. civ., petenta a declarat recurs în temeiul art. 29 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, solicitând admiterea acestuia, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 C. proc. civ. și suspendarea judecăţii cauzei până la momentul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
In fundamentarea recursului său recurenta a criticat instanţa judecătorească pentru greșita aplicare a legii prin aprecierea că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 C. proc. civ. ar fi inadmisibilă întrucât nu ar avea legătură cu soluţionarea cauzei, instanţa criticată ignorând că dispoziţiile art. 183 îngrădesc în mod neconstituţional posibilitatea părţii „care defăima un înscris ca fiind fals” de a-și exercita dreptul la apărare prin investirea instanţei cu o cerere prin care să solicite înlăturarea actelor defăimate ca fiind false, câtă vreme textul de lege atacat obligă partea să indice pe autorul falsului, deși partea în cauză nu are atribuţii de investigare penală pentru a putea afla în toate cazurile pe autorul sau complicele falsului, facultatea instanţei - prevăzută de același text - de a suspenda sau nu judecata pricinii, respectiv de a înainta sau nu actul defăimat ca fals către procuror, reprezentând tot o încălcare a garanţiilor constituţionale privind dreptul la apărare.
Examinând recursul recurentei petente prin prisma motivului invocat s-a constatat că acesta nu este fondat, încheierea recurată fiind legală și temeinică.
S-a constatat, în acest sens, că instanţa judecătorească investită cu o acţiune în anulare a hotărârii arbitrale pentru motivul prevăzut de art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc. civ. nu poate rejudeca fondul pricinii decât dacă în temeiul art. 366 alin. (1) C. proc. civ., admite acţiunea și anulează hotărârea arbitrală, ori - în speţă - instanţa de judecată sesizată de petentă nu a procedat la anularea hotărârii arbitrale din litigiu.
Cum defăimarea unui înscris ca fals de către o parte vizează administrarea probelor cauzei, aspect ce depășește competenţa instanţei judecătorești investită cu o acţiune în anulare a unei hotărâri arbitrale, aceasta putând examina respectiva hotărâre numai din perspectiva motivelor strict și limitativ prevăzute de art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ., în mod judicios instanţa criticată a respins cererea petentei - recurenta de faţă - de înscriere în fals ca inadmisibilă.
Faţă de faptul că aplicarea dispoziţiilor art. 183 C. proc. civ. nu se poate face în examinarea unei acţiuni în anulare a unei hotărâri arbitrale pentru motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor aceluiași text de lege, invocată cu prilejul judecării aceleiași acţiuni în anulare a hotărârii arbitrale, nu are legătură cu pricina, astfel cum corect a stabilit instanţa criticată care, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în mod judicios a respins ca inadmisibilă cererea petentei recurente de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 183 C. proc. civ.
Faţă de cele de mai sus, încheierea recurată fiind temeinică și legală, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de petentă împotriva acesteia a fost respins ca nefondat.