Privatization contract penalties: special post-privatization control provisions do not suspend or interrupt the running of the extinction prescription.

Contract de privatizare. Prescripţia dreptului de a cere executarea obligaţiilor. Cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei extinctive

Cuprins pe materii: Drept comercial. Prescripţie extinctivă

Index alfabetic: contract vânzare-cumpărare acţiuni

- Contract de privatizare

- penalităţi

- termen prescripţie extinctivă

Decretul nr. 167/1958, art. 3, art. 7 alin. (1)

OG nr. 25/2002, art. 2, art. 3

HG nr. 489/2003, art. 1

Faptul că un contract de privatizare se află în derulare nu constituie motiv de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei extinctive pentru obligaţii al căror termen scadent este expres prevăzut.

Dispoziţiile speciale – art. 2 și art. 3 din OG nr. 25/2002, respectiv art. 1 din HG nr. 489/2003 – care stabilesc că anumite contracte de privatizare sunt în derulare, nu constituie cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei extinctive, neinstituind nici o excepţie de la principiul curgerii de drept a cursului prescripţiei extinctive, în cazul în care, prin contractul lor, părţile au prevăzut scadenţa exactă a unor anumite obligaţii contractuale.

Secţia comercială, Decizia nr. 3071 din 30 septembrie 2010

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secţia a VI-a comercială, reclamanta AVAS a chemat în judecată pe pârâta SC P. III SRL, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.370.000 RON – penalităţi conform clauzei 7.5.1 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 14 din 9 ianuarie 1997, pentru nerealizarea investiţiei asumate, obligarea pârâtei la executarea obligaţiei prevăzută de art. IV din actul adiţional la contract încheiat la 27 decembrie 2001, respectiv obligaţia de a determina SC P.N. SA la restituirea sumei de 25.000 RON, reprezentând fonduri de restructurare alocate acesteia de FPS.

Prin sentinţa comercială nr. 12182 din 30 octombrie 2009, Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială, a admis excepţia prescripţiei extinctive și a respins acţiunea ca prescrisă. Totodată a fost respinsă excepţia prematurităţii acţiunii.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 14/1997, pct. 7.5., pârâta s-a obligat să efectueze investiţii în societatea privatizată – SC P.N. SA, în valoare de 36 miliarde ROL într-o perioadă de doi ani de la încheierea contractului. Prin actul adiţional la contract, încheiat la 27 decembrie 2001, pârâta s-a obligat să efectueze investiţiile într-o perioadă de 4 ani, respectiv 2002 – 2005. Tribunalul a mai reţinut că prin art. 7.5.1, pârâta s-a obligat să plătească, în ipoteza neefectuării investiţiei, o penalitate de 30% din valoarea neefectuată, la sfârșitul perioadei, penalitate ce urma să fie achitată în termen de 30 de zile de la data aprobării bilanţului pentru anul financiar 2005.

Cum, în cauză, bilanţul contabil pe anul 2005 a fost aprobat prin AGA nr. 3 din 2 martie 2006, în raport cu data formulării primei acţiuni înregistrată la 19 mai 2009, termenul de prescripţie de 3 ani s-a împlinit la data de 2 aprilie 2009. Tribunalul a respins apărările AVAS cu privire la necunoașterea datei de aprobare a bilanţului contabil, întrucât era instituţie publică implicată în privatizare și, oricum, bilanţul contabil a fost înregistrat la AFP la data de 7 aprilie 2006.

Cu privire la al doilea capăt de cerere, tribunalul a apreciat că și acesta este prescris, întrucât obligaţia pârâtei de a determina societatea privatizată să restituie suma de 25.000 RON s-a născut la data semnării actului adiţional la contract, din 27 ianuarie 2001, iar acţiunea a fost promovată la 19 mai 2009, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 și 7 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamanta, criticând soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei prescripţiei extinctive.

Prin decizia nr. 140 din 2 martie 2010, Curtea de Apel București, Secţia a V-a comercială, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de apel a reţinut că potrivit art. 11 din Legea nr. 31/1990, adunarea generală este organul deliberativ al societăţii comerciale care aprobă sau modifică situaţiile financiare anuale, astfel încât momentul de la care urmează să se calculeze termenul de prescripţie extinctivă nu poate fi legat de depunerea situaţiilor financiare la organul fiscal.

Împrejurarea că apelanta nu a luat cunoștinţă de conţinutul hotărârii AGA nu-i poate fi imputat intimatei, întrucât instituţia publică implicată în procesul de privatizare trebuia să urmărească derularea contractului de privatizare, putând să solicite societăţii privatizate orice informaţii referitoare la executarea obligaţiilor prevăzute de art. 7.5.1 din contract.

Curtea de Apel a mai reţinut, că faptul că un contract de privatizare se află în derulare nu constituie motiv de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei extinctive.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta reclamantă, criticând decizia atacată pentru interpretarea și aplicarea greșită a dispoziţiilor speciale în materie de control post-privatizare, respectiv art. 2 din OG nr. 25/2002, art. 3 lit. c) din OG nr. 25/2002 și art. 1 alin. (2) din HG nr. 489/2003, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate, recurenta-reclamantă a arătat că potrivit dispoziţiilor legale arătate, contractul de privatizare este în derulare, aspect confirmat de însăși existenţa pe rol a unui litigiu, astfel încât nu se pune problema prescripţiei dreptului AVAS de a cere executarea obligaţiilor asumate de cumpărător sau de a aplica sancţiunile contractuale cuvenite cumpărătorului.(…)

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, Înalta Curte a reţinut că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile Decretului 167/1958 privind prescripţia extinctivă sunt dispoziţii imperative, astfel încât, dat fiind caracterul acestui act normativ, de lege generală în materie de prescripţie extinctivă, derogările sunt admise doar prin dispoziţii legale speciale, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.

Înalta Curte reţine însă, că prin dispoziţiile legale speciale în materie de control postprivatizare a cărei greșită interpretare de către instanţele de fond în soluţionarea prescripţiei extinctive, se invocă în prezentul recurs, nu se derogă nici expres, nici implicit, de la dispoziţiile art. 3 și art. 7 alin. (1) din Decretul 167/1958, reţinute ca aplicabile de către instanţele de fond.

Faptul că aceste dispoziţii speciale – art. 2 și art. 3 din OG nr. 25/2002, respectiv, art. 1 din HG nr. 489/2003 – stabilesc că aceste contracte de privatizare sunt în derulare, nu constituie cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei extinctive, neinstituind nici o excepţie de la principiul curgerii de drept a cursului prescripţiei extinctive, în cazul în care, prin contractul lor, părţile au prevăzut scadenţa exactă a unor anumite obligaţii contractuale.(…)

Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul declarat ca nefondat.(…)