Insurance subrogation: existence of negative competence conflict requires reciprocal declination of jurisdiction

Competenţă teritorială. Condiţii pentru existenţa conflictului negativ de competenţă

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competenţa instanţelor.

Index alfabetic : competenţă teritorială

- conflict negativ de competenţă

- declinare de competenţă

C.proc.civ., art. 21

Legea nr. 136/1995, art. 22

Ordinul CSA nr. 20/2008, art. 64 alin. (2)

Nu există conflict negativ de competenţă în situaţia în care declinările de competenţă între instanţe nu au caracter reciproc. Când prima instanţă sesizată își declină competenţa în favoarea unei a doua instanţe și aceasta, la rândul său, își declină competenţa în favoarea unei a treia instanţe, care nu se pronunţase în niciun fel asupra competenţei sale, nu există conflict negativ de competenţă.

Secţia comercială, Decizia nr. 2388 din data de 22 iunie 2010

Prin cererea înregistrată la data de 01.10.2009 pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamanta S.C. G. Asigurări S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. Asigurare Reasigurare A. S.A. și intervenientul G.N. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.880 lei contravaloarea prejudiciului cauzat și la 3.538,56 lei penalităţi de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 05.08.2006 circulând între localităţile Baia de Aramă și Băile Herculane la volanul autoutilitarei MAN, intervenientul nu a păstrat distanţa suficientă faţă de autovehiculul care circula în faţa sa pe aceeași direcţie de mers, intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia Logan, care circula regulamentar. În urma coliziunii a rezultat avarierea autoturismului Dacia Logan, valoarea prejudiciului ridicându-se la suma de 3.880 lei, vinovăţia intervenientului fiind confirmată prin procesul – verbal seria Z nr.3938506 din 05.08.2006 întocmit de I.P.J. Mehedinţi, în care este menţionată sancţionarea acestuia, precum și că nu a formulat obiecţiuni.

A mai arătat reclamanta că autoturismul avariat este asigurat prin asigurarea CASCO nr. 216608 din 14.03.2006, iar în baza poliţei de asigurare S.C. A. S.A. a acoperit prejudiciul achitând valoarea reparaţiilor urmând ca suma de 3.880 lei să fie recuperată de la pârâtă conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 136/1995.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale motivată de faptul că potrivit Codului de procedură civilă se stabilește competenţa teritorială a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află domiciliul pârâtului, bunurile asigurate ori locul unde s-a produs accidentul, iar poliţa de asigurare a fost emisă de Sucursala Reșiţa, bunurile asigurate erau înregistrate în București, domiciliul asiguratului în localitatea Herculane, iar accidentul s-a produs pe raza judeţului Mehedinţi. S-a mai invocat în cuprinsul întâmpinării excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei în motivarea căreia a susţinut că accidentul s-a produs la data de 05.08.2006 iar acţiunea reclamantei a fost introdusă la data de 01.10.2009, după expirarea termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Prin sentinţa civilă nr. 1908 din 28.01.2010, Judecătoria Timișoara a admis excepţia de necompetenţă teritorială și în consecinţă a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara cu motivarea că dosarul de daune a fost deschis la Sucursala Hunedoara, iar opţiunea reclamantei a fost exprimată la termenul din 28.01.2010 pentru Judecătoria Hunedoara, fapt pentru care atrage competenţa acestei instanţe.

Judecătoria Hunedoara, învestită cu soluţionarea cauzei, prin sentinţa nr. 1497 din 19 mai 2010, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată, din oficiu, și a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei la Judecătoria Deva.

Prin aceeași sentinţă s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă și s-a dispus trimiterea dosarului la instanţa supremă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că acţiunea împotriva asigurătorului este întemeiată pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 136/1995 și dispoziţiile art. 64 alin. (2) din Ordinul CSA nr. 20/2008 care stabilesc competenţa teritorială alternativă. Cum dosarul de daună a fost deschis la Sucursala Hunedoara – Deva și aceasta a fost cea care a achitat despăgubirea, astfel competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Deva.

Cum Judecătoria Timișoara și Judecătoria Hunedoara nu sunt competente, situaţie în care s-a constatat conflictul negativ de competenţă, conform dispoziţiilor art. 21 C.proc.civ., s-a dispus înaintarea dosarului la instanţa supremă pentru soluţionarea conflictului ivit.

Înalta Curte a constatat inexistenţa conflictului negativ de competenţă în soluţionarea cererii formulată de reclamantă pentru următoarele considerente.

Nu există conflict negativ de competenţă în situaţia în care declinările de competenţă între instanţe nu au caracter reciproc, ca atunci când prima instanţă sesizată – în speţă Judecătoria Timișoara – își declină competenţa în favoarea unei a doua instanţe – în speţă Judecătoria Hunedoara – și aceasta, la rândul său, își declină competenţa în favoarea unei a treia instanţe – în speţă Judecătoria Deva – care nu se pronunţase în niciun fel asupra competenţei sale.

Având în vedere că art. 22 din Legea nr. 136/1995 și dispoziţiile art. 64 alin. (2) din Ordinul CSA nr. 20/2008 stabilesc competenţa teritorială alternativă potrivit cărora acţiunea împotriva asigurătorului poate fi exercitată în mod alternativ, la oricare dintre sediile asigurătorului RCA, respectiv sediul social ori sucursala care a emis poliţa de asigurare RCA sau sucursala care a lichidat suma, cum dosarul de daună a fost deschis la Sucursala Hunedoara și a fost achitată despăgubirea de aceeași sucursală, cauza a fost trimisă la Judecătoria Deva pentru continuarea judecăţii.