Bank's obligation to register payment incident for check due to lack of funds not exempted by insolvency proceedings; appeal dismissed

Incident de plată. Deschiderea procedurii insolvenţei. Efecte asupra obligaţiei de înscriere a incidentului. Concurs între legile speciale

Cuprins pe materii : Drept comercial. Diverse

Index alfabetic : acţiune în anulare

- incident de plată

- refuz bancar

Regulamentul nr. 1/2001 al BNR, art. 13 alin. (1)

Legea nr. 85/2006, art. 48

În cazul în care o persoană declarantă - bancă, în calitate de bancă trasă, a trasului sau a subscriitorului, a decis refuzul la plată al cecului, cambiei sau biletului la ordin, aceasta are obligaţia, ca până cel târziu în ziua refuzului să transmită la Centrala Incidentelor de Plăţi o cerere de înscriere a refuzului bancar.

Deschiderea procedurii insolvenţei nu poate constitui o cauză exoneratoare pentru înscrierea în Centrala Incidentelor de Plăţi a unui incident major, atât timp cât, la momentul emiterii instrumentelor de plată și la momentul prezentării acestora, cauza esenţială a refuzului la plată a fost aceea a lipsei totale de disponibil.

Secţia comercială, Decizia nr. 2044 din data de 2 iunie 2010

Prin sentinţa comercială nr. 626 din 7 iulie 2009, Secţia comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bistriţa Năsăud a admis acţiunea în anulare a incidentului de plată, formulată de S.C. M. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Banca C.R. și B.C.R. – Sucursala Judeţeană și, în consecinţă, a dispus ca pârâtele să anuleze incidentele de plată privind cecurile refuzate la plată pentru perioada 23 aprilie 2009 până la data de 12 mai 2009, făcute în baza cererii de înscriere a refuzului bancar nr. 1853690/2009 și să comunice Centralei Incidentelor de Plăţi anularea incidentelor de plată înscrise pe numele reclamantei.

Spre a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, la data de 23 aprilie 2009, unitatea bancară a refuzat la plată filele CEC, motivat de lipsa de disponibil; că, anterior, la data de 10 aprilie 2009, prin sentinţa comercială nr. 238 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. M. S.A., ordonându-se băncilor la care debitoarea avea disponibil în conturi, în baza art. 48 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ca acestea să nu facă operaţiuni cu privire la disponibil fără ordinul administratorului judiciar, dar B.C.R. – Sucursala Bistriţa, deși notificată, nu s-a conformat, procedând la refuzarea filelor CEC din data de 23 aprilie 2009 până la data de 12 mai 2009, pe diferite motive, fără a respecta notificarea administratorului financiar, situaţie în care refuzurile sale de plată s-au făcut nelegal în menţionata perioadă.

Secţia comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curţii de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 159 din 2 noiembrie 2009, a admis apelul formulat de pârâta B.C.R. împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins acţiunea reclamantei.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că tribunalul a determinat, în mod eronat, starea de fapt relevantă și a aplicat, în mod greșit, dispoziţiile legale apreciate ca incidente, făcând o greșită interpretare și aplicare a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 85/2006, întrucât banca nu putea fi subiectul acestor prevederi, atât timp cât a procedat doar la constatarea lipsei totale de disponibil, astfel încât nu se poate susţine, cu temei, că a dispus, în ceea ce privește disponibilul din conturi, fără ordinul administratorului judiciar; că selectarea motivelor refuzului de plată nu poate fi realizată după aprecierea băncii, faţă de prevederile art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001, care statuează, în mod expres, asupra momentului și modalităţii în care se constată existenţa incidentului și comunicarea acestuia; că procedura privind completarea cererii de înscriere a refuzului bancar în fișierul naţional de CEC-uri, anexa nr. 3 la Regulamentul nr. 1/2001, relevă că, distinct de existenţa mai multor ipoteze, menţiunea referitoare la lipsa totală de disponibil urmează a fi înscrisă, doar în situaţia în care acest aspect corespunde realităţii, iar toate celelalte motive de refuz apar ca fiind subsidiare acestui motiv, atât anterior deschiderii procedurii insolvenţei, cât și subsecvent acestui moment, or principalul motiv de refuz la plată a filelor CEC în discuţie a fost lipsa totală de disponibil.

Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs intimata - reclamantă S.C. M. S.A., fără a indica temeiul de drept al cererii sale.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a nesocotit, prin decizia pronunţată, prevederile legii speciale cu referire la Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care plăţile preferenţiale sunt prohibite, reţinând, eronat, culpa S.C. M. S.A., în sensul că ar fi știut că disponibilităţile existente nu acoperă sumele datorate, critici care pot fi încadrate, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C.proc.civ., în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Astfel, potrivit art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea și funcţionarea la B.N.R. a Centralei Incidentelor de Plăţi, în cazul în care o persoană declarantă - bancă, în calitate de bancă trasă, a trasului sau a subscriitorului, a decis refuzul la plată al cecului, cambiei sau biletului la ordin, aceasta are obligaţia, ca până cel târziu în ziua refuzului să transmită la CIP o cerere de înscriere a refuzului bancar - în anexa 3 A din precitatul regulament arătându-se că, în situaţia în care există concomitent mai multe motive de refuz, toate acestea vor fi descrise în vederea înscrierii în C.I.P., selectarea unuia sau mai multor motive de refuz făcându-se în funcţie de data prezentării la plată a cecului.

Este de observat că, în mod corect, instanţa de apel, și-a fundamentat decizia pe aceste prevederi, care constituie legea specială, în speţă, faţă de obiectul cererii dedusă judecăţii, reţinând, cu justeţe, că deschiderea procedurii insolvenţei nu poate constitui o cauză exoneratoare pentru înscrierea în CIP a unui incident major, în conformitate cu evocatele norme speciale, atât timp cât, la momentul emiterii instrumentelor de plată și la momentul prezentării acestora, cauza esenţială a refuzului la plată a fost aceea a lipsei totale de disponibil, aspecte ce înlătură incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a 2-a C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul declarat în cauză, ca nefondat.