Tax exemption status action for constatement inadmissible due to prior res judicata in enforcement action

Acţiune în constatare. Admisibilitate. Respingerea, anterior, a unei acţiuni în realizarea dreptului.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura în faţa primei instanţe.

Index alfabetic: acţiune în realizarea dreptului

- acţiune în constatare

- hotărâre judecătorească

- organ fiscal

- putere de lucru judecat

C. proc. civ., art.2 pct.1 lit.a, art.109, art.111, art.261 alin.1 pct.5

O cerere în constatare vizând obţinerea unei hotărâri judecătorești care să fie opusă organelor fiscale și în temeiul căreia să se beneficieze de scutiri la plata impozitelor pe terenuri și clădiri nu poate fi primită întrucât art.111 C. proc. civ. condiţionează formularea acţiunii în constatare de inexistenţa unei acţiuni în realizare.

Secţia comercială, Decizia nr.952 din 9 martie 2010

Prin sentinţa civilă nr.222/CA/28 mai 2009, Tribunalul Neamţ a respins acţiunea civilă în constatare formulată de reclamanta S.C. C.P.P.P. S.A. în contradictoriu cu Primăria Orașului R., judeţul Neamţ.

Instanţa a reţinut că prin acţiune reclamata a solicitat să i se recunoască calitatea de unitate de învăţământ preuniversitar justificând interesul prin refuzul pârâtului de a o scuti de plata impozitelor fiscale. Instanţa a reţinut că reclamata a avut deschisă acţiunea în realizarea dreptului pe care a și exercitat-o, aceasta fiind soluţionată irevocabil prin decizia civilă nr.20/2009 a Curţii de Apel Bacău, negând dreptul solicitat a fi recunoscut, în favoarea reclamantei prin prezenta cerere. Faţă de acestea, în contextul art.111 teza finală C. proc. civ., s-a apreciat că acţiunea reclamantei nu poate fi primită.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. C.P.P.P. S.A. și prin decizia civilă nr.78 din 20 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, Secţia comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul.

Instanţa de apel a reţinut că apelanta a precizat în acţiune că interesul de a formula o astfel de cerere constă în obţinerea unei hotărâri judecătorești pe care să o opună organelor fiscale și în temeiul căreia să beneficieze de scutiri de la plata impozitelor pe terenuri și clădiri. A mai arătat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că o astfel de cerere nu poate fi primită, întrucât art.111 C. proc. civ. condiţionează formularea acţiunii în constatare de inexistenţa unei acţiuni în realizare.

S-a mai reţinut că apelanta a exercitat acţiunea în realizarea dreptului, a formulat aceleași apărări în contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere, iar instanţele investite cu cererea în realizarea dreptului au reţinut cu putere de lucru judecat că apelanta este o societate comercială și nu o instituţie de învăţământ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. C.P.P.P. S.A., solicitând admiterea recursului, anularea hotărârii de fond și a deciziei civile pronunţată în apel, ca fiind netemeinice și, rejudecând cauza, să se constate că C.P.P.P. SA are ca obiect de activitate învăţământul preuniversitar.

Recurenta a susţinut, în esenţă, că a solicitat instanţei de judecată să constate că activitatea sa este Învăţământ Preuniversitar, așa cum este definit de Legea nr.84/1995 – art.15 pct. 4, pct. 5 alin. „C” și pct. 6; că în cadrul centrului se desfășoară numai activităţi de învăţământ secundar „profesional și postliceal” pentru adulţi; că prin H.G. nr.306/5 iunie 1992 a luat fiinţă S.C. C.P.P.P. S.A. R., având ca obiect de activitate „Învăţământ secundar, tehnic sau profesional”; că activitatea de învăţământ a reclamantei este reglementată de Legea învăţământului nr.84/1995 și O.G. nr.102/1998; că art.2 din Ordinul nr.5204/2002 al Ministerului Educaţiei și Cercetării precizează că pregătirea profesională care se regăsește în totalitate în activitatea recurentei „se asigură prin învăţământul preuniversitar”; că în ce privește decizia nr.20/2009 a Curţii de Apel Bacău invocată de instanţa de fond, obiectul acţiunii și probele sunt diferite.

Recurenta și-a precizat și completat recursul invocând prevederile art.304 pct.3,7,8,9 C. proc. civ.

A susţinut, în esenţă, că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiile art.1 pct.1 C. proc. civ., competenţa materială revenind în judecarea acestui litigiu de drept comun judecătoriei; că hotărârea s-a pronunţat cu încălcarea dispoziţiilor art.1201 C. civ., cauza judecată prin decizia civilă nr.20/2009 de către Curtea de Apel Bacău neputând fi considerată o acţiune în realizare care să împiedice exercitarea prezentei acţiuni în constatare; că instanţa a interpretat greșit actul juridic dedus judecăţii și a schimbat sensul acţiunii reclamantei dintr-o acţiune în constatare, într-o acţiune în contencios administrativ; că hotărârile nu sunt motivate în drept și nu sunt justificate pe nici un text legal din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, și conţin motive străine de natura pricinii prin raportare la decizia nr.20/2009 a Curţii de Apel Bacău.

Recursul nu este fondat.

Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.3 C. proc. civ. nu a fost primit.

Natura litigiului este determinantă în stabilirea competenţei materiale sau de atribuţiune a instanţelor judecătorești.

În speţă, reclamanta a sesizat instanţa cu o acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art.111 C. proc. civ.

Natura cererii de chemare în judecată, în raport de temeiul de drept invocat și de calitatea reclamantei, care este o societate comercială, este comercială, astfel că soluţionarea cauzei este de competenţa instanţelor comerciale conform art.2 pct.1 lit.a C. proc. civ., care prevăd că procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani sunt de competenţa tribunalului în primă instanţă.

Cauza a fost soluţionată la fond și în apel de instanţe comerciale în conformitate cu art.2 pct.1 lit.a, astfel că nu s-a putut reţine încălcarea normelor de competenţă materială de către cele două instanţe.

Nu s-a constatat existenţa cerinţelor necesare pentru reţinerea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluţia dată, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalităţii ei, respectându-se astfel prevederile art.261 alin.1 pct.5 C. proc. civ.

S-a reţinut că decizia atacată nu cuprinde motive străine de natura pricinii, considerentele ei raportându-se în mod corect la motivul invocat de reclamantă prin cererea de apel cu privire la decizia nr.20/2009 a Curţii de Apel Bacău.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu a fost reţinut, atâta vreme cât cererea formulată a avut un obiect strict determinat, în constatare, iar instanţa a soluţionat cererea cu care a fost investită, și nu o cerere în contencios administrativ, întemeiată pe prevederile Legii nr.554/2004.

Nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 nu este fondat.

Art.111 C. proc. civ., derogând de la dreptul comun în materie, adică art.109 C. proc. civ., care consacră acţiunea în realizare, prevede că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei unui drept, acţiune care însă nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Textul instituie caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, finalitatea urmărită de legiuitor fiind aceea că, în măsura în care este posibil, atunci când s-a încălcat un drept, restabilirea ordinii de drept să fie făcută pe calea acţiunii în realizare.

Recurenta, prin acţiune, a precizat că interesul de a formula o astfel de cerere în constatare constă în obţinerea unei hotărâri judecătorești pe care să o opună organelor fiscale și în temeiul căreia să beneficieze de scutiri la plata impozitelor pe terenuri și clădiri.

Instanţele au reţinut corect că cererea în constatare nu poate fi primită întrucât reclamanta a avut deschisă acţiunea în realizarea dreptului - aceasta fiind soluţionată prin sentinţa nr.89/2008 a Tribunalului Neamţ, rămasă irevocabilă prin decizia nr.20/2009 a Curţii de Apel Bacău - și în cadrul căreia a formulat aceleași apărări, hotărâri care se bucură de autoritate de lucru judecat în ceea ce privește dreptul solicitat a fi recunoscut în favoarea reclamantei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul reclamantei ca nefondat.