Services contract debt dispute remanded for retrial after conciliation with Mayor found sufficient

Acţiune în pretenţii. Contract de prestări servicii încheiat de Consiliul Local. Calitate procesuală pasivă a Primăriei.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura în faţa primei instanţe

Index alfabetic: contract de prestări servicii

- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive

- conciliere directa

C. proc. civ., art.7201

Legea nr.215/2001, art.1 alin.1 lit.d, art.23 alin.1,

art.61, art.66 -69, art. 77

Primăria este o instituţie publică cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local.

De fiecare dată când acţiunea în justiţie vizează hotărâri ale Consiliului Local, existând și capete de cerere de ordin patrimonial, în litigiu alături de Consiliul Local trebuie să stea și primarul având în vedere dispoziţiile art.67 și 68 lit.1 din Legea nr.215/2001.

Sectia comerciala, Decizia nr. 920 din 5 martie 2010

Reclamanta SC C. SA a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 212.204,65 lei, reprezentând 160.019,10 lei debit și 46.929,55 lei dobânda legală, calculată conform O.G. nr.9/2003, până la data de 9 septembrie 2008.

Prin sentinţa comercială nr.983/7 aprilie 2009 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC C. SA pentru lipsa procedurii concilierii directe și a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului.

Instanţa a reţinut că, în cauză, nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe, în condiţiile în care concilierea a fost făcută faţă de Primărie, nu faţă de Consiliul Local al Municipiului, iar Primăria nu este parte în contract, și ca urmare nu are calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC C. SA iar prin decizia comercială din 5 septembrie 2009 a Curţii de Apel Iași a fost respins ca nefondat apelul formulat.

În motivarea deciziei a fost reţinută lipsa concilierii directe, în condiţiile în care contractul de prestări servicii, în executarea căruia reclamanta a susţinut că a realizat lucrări, este încheiat între Consiliul Local al Municipiului, ca beneficiar, și SC C. SA, ca prestator, Primăria Municipiului fiind terţ faţă de convenţie, situaţie în care nu are calitate procesuală pasivă.

Reclamanta SC C. SA a formulat recurs împotriva deciziei civile nr.75/2009 a Curţii de Apel Iași, iar în dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că ambele instanţe au interpretat greșit dispoziţiile art.7201 C. proc. civ., întrucât procedura concilierii directe a fost realizată, așa cum rezultă din dosar.

Consiliul Local este autoritate deliberativă și, în această calitate, a încheiat contractul de prestări servicii, iar primarul și implicit Primăria au autoritate executivă, potrivit art.61 și 77 din Legea nr.215/2001, acesta având calitate procesuală pasivă.

Consiliul Local nu dispune de o structură funcţională de specialitate tehnico-economică care să aibă ca activitate verificare, acceptare lucrări, decontare lucrări executant.

Prin cererea de chemare în judecată au avut calitatea de pârâţi atât Consiliul Local cât și Primăria Municipiului, iar aceleași pretenţii au mai format obiectul unei somaţii de plată. Raţiunea concilierii directe prevăzute de art.7201 C. proc. civ. este de a simplifica și degreva judecăţile având ca obiect pretenţii de natură bănească, și nu de a tergiversa soluţionarea cauzei.

Consiliul Local și Primăria Municipiului au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă faţă de partea contractantă iar Primăria Municipiului nu are calitate procesuală, nefiind parte în contract.

Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate care, deși nu au fost încadrate în drept de recurentă, ele se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere dispoziţiile art. 306 alin.(3) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul este fondat.

Prin prevederile art.7201 C. proc. civ. s-a reglementat efectuarea unei proceduri prealabile, în scopul de a se încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

Raţiunea reglementării menţionate a rezultat din necesitatea de a se degreva rolul instanţelor și de a simplifica procedura soluţionării cauzelor având ca obiect pretenţii de natură bănească, cauze care pot fi soluţionate pe cale amiabilă și într-un termen rezonabil, astfel încât să se dea prioritate voinţei părţilor în ceea ce privește soluţionarea litigiilor pe cale judecătorească.

Înalta Curte a constatat că pârâţii se prevalează de neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzute de art.7201 C. proc. civ., fără a dovedi o vătămare și fără a-și manifesta voinţa de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, astfel încât să paralizeze demersul în justiţie al recurentei reclamante.

Reclamanta SC C. SA a chemat în judecată atât Consiliul Local cât și Primăria Municipiului.

La data de 8 mai 2007, prin adresa nr.3718, Primăria Municipiului – Direcţia tehnică, a fost notificată și invitată la conciliere conform art.7201 C. proc. civ., fapt ce rezultă din actele depuse la dosarul de fond.

Este adevărat că reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii nr. 15075/18 februarie 2004 cu Consiliul Local al Municipiului, reprezentat de Primar și directorul executiv, care au și semnat contractul, dar Consiliul Local, conform art.1 alin.1 lit.d și art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001, este autoritate deliberativă, iar Primăria este o autoritate executivă, care pune în aplicare și duce la îndeplinire hotărârile și dispoziţiile Consiliului Local, conform art.61 și 77 din Legea nr.215/2001. Primăria este o instituţie publică cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local.

Raportându-ne strict la autonomia locală, și având în vedere dispoziţiile art.66-69 din Legea nr.215/2001, se poate spune că primarul are trei categorii de sarcini: de reprezentare; de execuţie al Consiliului Local și de șef al administraţiei locale și a aparatului.

Potrivit art.67 din Legea nr.215/2001, primarul reprezintă comuna sau orașul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice, române sau străine, precum și în justiţie. Faptul că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în justiţie, nu exclude dimpotrivă, presupune ca în justiţie să figureze, în calitate de pârât și Consiliul Local.

Astfel, contractul de prestări servicii nr.15075/18 februarie 2004 a fost încheiat de Consiliul Local al Municipiului în urma Hotărârii nr.255 din 28 aprilie 2004. O astfel de hotărâre a Consiliului Local poate să aibă și semnificaţia exprimării acordului de voinţă al persoanei juridice (unitatea administrativ-teritorială) pentru încheierea unui contract, cu toate consecinţele care decurg de aici.

Contractul în discuţie a fost încheiat de Consiliul Local al Municipiului având la bază Hotărârea nr. 255/2004, și Primarul Municipiului, care reprezintă orașul conform art. 67 din Legea nr. 215/2001, primarul exercitând și funcţia de ordonator principal de credite, potrivit art.68 lit.f din Legea nr.215/2001.

Astfel, că de fiecare dată când acţiunea în justiţie vizează hotărâri ale Consiliului Local, existând și capete de cerere de ordin patrimonial, în litigiu, alături de Consiliul Local, trebuie să stea și primarul având în vedere dispoziţiile art.67 și 68 lit.1 din Legea nr.215/2001.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale expuse, ambele instanţe, respectiv instanţa de apel cât și instanţa de fond, au apreciat greșit că Primarul Municipiului a semnat contractul de prestări servicii nu în calitate de reprezentant al Primăriei.

Instanţele de judecată aveau obligaţia ca, în virtutea rolului activ prevăzut de art.129 pct.5 C. proc. civ., să stabilească cadrul procesual ţinând cont de raporturile juridice stabilite de părţi prin contractul de prestări servicii, cât și de dispoziţiile Legii nr.215/2001 care stabilește fără echivoc că Primarul și implicit Primăria este autoritate executivă, iar Consiliul Local este autoritate deliberativă.

Prin urmare, nu se poate susţine că intimatele pârâte nu au avut cunoștinţă de valoarea și natura pretenţiilor solicitate de recurenta reclamantă cât timp, înainte de promovarea acţiunii, Primăria Municipiului a fost notificată în condiţiile art.7201 C. proc. civ.

În mod corect, ar fi trebuit ca această convenţie de prestări servicii să fie încheiată între unitatea administrativ teritorială reprezentată prin primar, care în acest mod ar fi adus la îndeplinire hotărârea adoptată de organul deliberativ la 28 aprilie 2004.

Dincolo de acest viciu de formă, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, iar intimatele pârâte au exercitat cu rea-credinţă aceste drepturi, când au susţinut excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului prin Primar (ca organ executiv) și lipsa concilierii directe. Prin urmare, în cauză prevederile art.7201 C. proc. civ. au fost îndeplinite (organul executiv fiind invitat la conciliere) iar voinţa părţilor este aceea de a se rezolva litigiul pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă, instanţele de fond dând o interpretare excesiv de rigidă acestor prevederi.

Având în vedere că litigiul a fost soluţionat pe excepţii fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, în temeiul art.312 alin.1 teza a –II-a C. proc. civ., a admis recursul, a casat hotărârea pronunţata, respectiv sentinţa comercială nr.983 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Iași, Secţia comercială și de contencios administrativ, cauza urmând a fi trimisă pentru rejudecare Tribunalului Iași.