Commercial debt recovery: High court dismissed hospital's appeal, confirming cumulation of legal interest and inflation-based indexation

Obligaţii comerciale. Pretenţii. Actualizare cu rata inflaţiei. Dobândă legală. Cumul. Admisibilitate.

Cuprins pe materii: Drept comercial. Obligaţii comerciale.

Index alfabetic: dobândă

- actualizare cu rata inflaţiei

- achiziţii publice

C. civ., art.1084

C. com., art.43

Prin acordarea dobânzii se urmărește sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenţei și cea a plăţii efective a sumei datorate.

Actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda urmărește acoperirea beneficiului nerealizat.

Secţia comercială, Decizia nr.722 din 23 februarie 2010

Prin sentinţa nr.3048 din 23 februarie 2009, Tribunalul București, Secţia a VI-a Comercială, a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta-pârâtă S.C. I.W. S.R.L., împotriva pârâtului-reclamant Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă și a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională a pârâtului-reclamant. Ca o consecinţă a admiterii în parte a cererii principale, a obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte sumele de 165.229,89 lei, cu titlu de chirie, 10.899,35 lei preţ service, 67.659,71 lei dobândă calculată până la data de 29.10.2007, precum și dobândă în continuare, calculată asupra sumei de 176.129,24 lei, până la achitarea acesteia, 73.312,30 lei contravaloare aparatură și 9.462,53 lei cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a reţinut că părţile au încheiat la data de 08.08.2002 contractul nr.28.102, în temeiul căruia reclamanta-pârâtă a transmis pârâtei-reclamante dreptul de folosinţă asupra programului informatic Hospital Manager cu licenţă pentru 40 de posturi de lucru, chiria fiind stabilită la suma de 3.300 euro lunar, la care se adăuga TVA, care urma a fi plătită în 15 zile de la emiterea facturii pentru luna precedentă. A mai constatat că prin actul adiţional nr.15838 din 2003, reclamanta-pârâtă a mai pus la dispoziţia pârâtei-reclamante 10 staţii de lucru, pentru o chirie de 82,5 euro lunar, fără TVA, iar ulterior contractul a fost prelungit expres prin actul adiţional nr.3 până la data de 31.12.2004, chiria modificându-se începând cu data de 09.08.2004 la suma de 3.371.115 ROL lunar, fără TVA, pentru fiecare post de lucru. Prin actul adiţional nr.5, începând cu data de 08.09.2005, numărul de posturi de lucru pentru care s-a acordat licenţa s-a majorat la 57, iar contractul a fost prelungit prin acte adiţionale până la 31.12.2006.

Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat, instanţa de fond a constatat că, în temeiul contractului de închiriere nr.28.102/2002, în perioada mai 2003 - iunie 2006, chiria datorată a fost de 696.960,29 lei, din care pârâta-reclamantă a achitat suma de 531.730,40 lei. Cum contractul este legea părţilor, potrivit art.969 C.civ., Tribunalul a obligat pârâta-reclamantă la plata diferenţei neachitate, de 165.229,89 lei. În acest context, a apreciat ca fiind nejustificată cererea reclamantei-pârâte de acordare, pentru aceeași perioadă, a dobânzii legale pentru întârzierea plăţii chiriei și a unei sume care să reprezinte contravaloarea devalorizării leului, considerând că ambele pretenţii au același izvor, respectiv dezdăunări pentru întârzierea plăţii. Cum părţile nu au prevăzut în contract o clauză privind actualizarea debitelor în raport de inflaţie, iar aceasta s-a încadrat în limite previzibile, prima instanţă a apreciat că pot fi acordate numai dobânzile legale, al căror cuantum calculat până la data de 29.10.2007, este de 23.222,98 lei.

Pe de altă parte, instanţa de fond a mai reţinut că, o dată cu încheierea contractului de închiriere a pachetului informatic Hospital Manager, părţile au semnat și contractul de service nr.28.103/2002 - având ca obiect întreţinerea periodică și service-ul operativ pentru sistemul informatic ce utiliza programul. Valoarea prestaţiilor reclamantei pârâte a fost stabilită la suma de 2.700 euro lunar, la care se adăuga TVA, plata urmând a se face în termen de 30 de zile de la emiterea facturii pentru luna anterioară, clauzele privind termenul de valabilitate fiind similare cu cele cuprinse în contractul de închiriere.

Din conţinutul raportului de expertiză, Tribunalul a constatat că, în perioada mai 2003 - iunie 2006, contravaloarea service-ului a fost de 251.234,05 lei, din care pârâta-reclamantă a achitat 240.454,7 lei, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor contractuale, a obligat-o pe aceasta din urmă la plata diferenţei neachitate, în sumă de 10.899,35 lei și, în considerarea argumentelor deja expuse, a obligat-o și la plata dobânzii legale de 4.436,73 lei, dar nu și a contravalorii devalorizării monedei.

În ceea ce privește echipamentele hardware, a reţinut că între părţi s-au încheiat contractele nr. 2347/2002, nr. 16441/2003 și nr. 22487/2003, în temeiul cărora reclamanta-pârâtă a transmis gratuit pârâtei-reclamante dreptul de folosinţă asupra unor servere și staţii de lucru destinate utilizării aplicaţiei informatice Hospital Manager. Prima instanţă a luat act de împrejurarea că, dintre aceste echipamente, pârâta-reclamantă a restituit reclamantei - pârâte doar serverul menţionat în procesul-verbal încheiat de părţi la data de 11.08.2003, iar valoarea echipamentelor nerestituite este de 73.312,30 lei. Constatând atât că reclamanta-pârâtă este proprietara acestor bunuri, dar și că pârâta-reclamantă și-a exprimat ferm opţiunea de a le păstra, instanţa de fond a obligat-o pe cea din urmă la plata valorii actuale a echipamentelor.

Din analiza cererii reconvenţionale, prima instanţă a constatat că pârâta-reclamantă își invocă propria culpă, respectiv că ea însăși nu a respectat dispoziţiile legale privind procedura de încheiere a contractelor. Cum nimănui nu-i este permis să invoce propria culpă pentru a obţine efecte juridice care să o exonereze de obligaţiile asumate, corelativ unor prestaţii deja efectuate de cocontractant, Tribunalul a respins cererea reconvenţională, fără a mai examina dacă procedura de încheiere a contractelor trebuia să fie cea pentru achiziţiile publice și, în caz afirmativ, dacă a fost respectată sau nu.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi și prin decizia nr.276/11 iunie 2009, Curtea de Apel București, Secţia a VI-a comercială, a admis apelul formulat de apelanta SC I.W. SRL București, a schimbat în parte sentinţa comercială atacată, în sensul că a obligat pârâta – reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă și a sumelor de 20.627,71 lei, reprezentând contravaloarea actualizării debitului principal de 176.129,24 lei și 9.986,19 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în fond.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A respins ca nefondat, apelul declarat de apelantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă pe care l-a obligat la plata sumei de 8.171,7 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.(…)

Examinând apelul declarat de apelanta-reclamantă, Curtea a reţinut că acţiunea acesteia urmărește repararea prejudiciului cauzat de către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă prin neîndeplinirea obligaţiei de plată asumată contractual. A considerat că greșit prima instanţă a respins cererea reclamantei-pârâte de acordare a actualizării sumei datorate, în temeiul contractelor intervenite între părţi, motivat de faptul că părţile nu au prevăzut în contract o clauză privind actualizarea debitelor în raport de inflaţie, dar și că atât actualizarea, cât și dobânda legală au același izvor - dezdăunări pentru întârzierea plăţii. A mai reţinut că nu există nici o justificare, pentru a nu se permite cumulul dobânzii cu actualizarea creanţei, cele două instituţii având natură juridică diferită, precum și că acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite și că din raportul de expertiză efectuat în faţa primei instanţe, rezultă că suma reprezentând actualizarea debitului principal este de 20.627,71 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, invocând dispoziţiile art.304 pct.9 C. proc. civ.(…)

Referitor la obligarea spitalului și la plata sumei de 20627 lei reprezentând contravaloarea actualizării debitului de 176.129 lei cu rata inflaţiei, s-a arătat că prin cumulul dobânzii legale cu actualizarea sumei, cuprinzând rata inflaţiei, s-a creat o situaţie inadmisibilă, deoarece prejudiciul a fost acoperit prin dobânda legală și că prin acest cumul s-a ajuns la o dublă reparaţie, la o îmbogăţire fără justă cauză a creditorului.

Din examinarea actelor, prin prisma motivelor de recurs și a dispoziţiilor legale incidente cauzei, s-a apreciat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.(…)

Această critică este nefondată, instanţa de apel aplicând corect dispoziţiile art.1084 C. civ.

Natura juridică a celor două instituţii este diferită.

În timp ce dobânda reprezintă preţul lipsei de folosinţă, actualizarea cu rata inflaţiei urmărește păstrarea valorii reale a obligaţiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite.

Astfel temeiul de drept în baza căruia dobânda este datorată este dat de art.43 C. com., iar actualizarea își are raţiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei.

De asemenea, prin acordarea dobânzii se urmărește sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenţei și cea a plăţii efective a sumei datorate.

Așadar, în mod întemeiat instanţa de apel a admis cererea reclamantei privind cumulul dobânzii cu actualizarea, reţinând că actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda urmărește acoperirea beneficiului nerealizat.

Pentru considerentele expuse, s-a constatat că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ., încât în temeiul art.312 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul pârâtei ca nefondat.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art.274 C. proc. civ. a obligat recurenta să plătească intimatei – reclamante suma de 7514,14 lei cheltuieli de judecată.