Municipality wins concession dispute but both rulings quashed for lack of jurisdiction; administrative courts hold exclusive competence.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant municipality's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate decision that had partially granted the claimant's action and ordered the municipality to pay compensation for investments made under a concession contract for a public-property building; notwithstanding this dismissal, the Court held that both lower court decisions were unlawful because they were rendered in breach of material jurisdiction, ruling that the dispute—arising from the execution of a concession contract for public property—falls within the exclusive competence of the administrative litigation courts, not the commercial sections. The dispute concerned a claim for payment for renovation works and damages after the municipality unilaterally terminated a 1997 concession contract for a plot and building in the public domain. Legally, the Court applied Articles 1(1), 2(1)(c) and (e), and 8(2) of Law No. 554/2004 on administrative litigation, classifying the concession contract as an administrative contract because it was concluded by a public authority for the valorization of public property, and holding that any litigation regarding its application or execution, including claims for damages, must be heard by administrative courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 62 din Legea nr. 215/2001, art. 312 alin. (6) C. proc. civ; Municipality wins concession dispute but both rulings quashed for lack of jurisdiction; administrative courts hold exclusive competence: The dispute concerned a claim for payment for renovation works and damages after the municipality unilaterally terminated a 1997 concession contract for a plot and building in the public domain. Legally, the Court applied Articles 1(1), 2(1)(c) and (e), and 8(2) of Law No. 554/2004 on administrative litigation, classifying the concession contract as an administrative contract because it was concluded by a public authority for the valorization of public property, and holding that any litigation regarding its application or execution, including claims for damages, must be heard by administrative courts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis in the dispositive for resolving the appeal (rejecting it as unfounded).
Full text
Contract de concesiune a unui bun proprietate publică. Natura juridică a contractului. Competenţa materială
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competenţa instanţelor.
Index alfabetic: autoritate administrativă teritorială
- bun proprietate publică
- contract de concesiune
- contract administrativ
- excepţia de necompetenţă materială
Legea nr. 554/2004, art. 1 alin (1), art. 2 alin (1), art. 8 alin. (2)
Contractul de concesiune a imobilului proprietate publică este un contract administrativ, în sensul arătat de art. 2 alin. (1) lit. c) din legea contenciosului administrativ, întrucât este un contract încheiat de o autoritate publică având ca obiect punerea în valoare a unui bun proprietate publică.
Cererea de obligare a concesionarului la plata unor despăgubiri derivând din executarea contractului de concesiune este un litigiu care, în baza art. 8 alin. 2) din legea contenciosului, atrage competenţa de soluţionare a instanţelor de contencios administrativ.
Secţia comercială, Decizia nr. 640 din 18 februarie 2010
Reclamanta SC B.R. 94 SRL a chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei S. solicitând să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 123.897, lei reprezentând contravaloarea lucrărilor pe care reclamanta le-a efectuat în baza contractului de concesiune nr. 2267/1997 și suportarea dobânzii comerciale aferente acestei sume, precum și la plata daunelor suferite ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului de concesiune.
Reclamanta a arătat că părţile au încheiat contractul de concesiune nr. 2267/1997 prin care i-au fost predate reclamantei în concesiune pentru o perioadă de 9 ani un teren în suprafaţă de 245 mp și construcţia aflată pe acesta.
A mai precizat reclamanta că la data încheierii contractului de concesiune a efectuat nenumărate lucrări de renovare și extindere a lucrării, cât și un plan de afaceri care nu mai poate fi realizat din moment ce contractul de concesiune a fost reziliat unilateral de către pârâtă, motiv pentru care nu a mai realizat profit, deși a investit sume importante de bani în imobilul ce a făcut obiectul concesiunii.
Prin sentinţa nr. 317/2008, Tribunalul Prahova, Secţia comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 47.462,11 lei contravaloare investiţii, 2.398,92 lei dobândă legală și cheltuieli de judecată.
Totodată, s-au respins excepţiile invocate de pârâtă considerând că litigiul este de natură comercială și are calitate procesuală pasivă.
Soluţia pronunţată a fost schimbată în parte ca urmare a admiterii apelului formulat de reclamantă și pârâta obligată la plata sumei de 111.372 lei contravaloare investiţii în loc de 47.462,11 lei urmare expertizei efectuate în cauză, conform deciziei nr. 90/2009.
S-au înlăturat criticile pârâtei motivat de faptul că potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001 primarul reprezintă autoritatea administrativă teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, deci are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, s-a considerat că litigiul este comercial, iar pârâta nu a făcut apel împotriva încheierii prin care s-a ridicat excepţia de necompetenţă materială.
Primăria Comunei S. a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. (3) și (9) C. proc. civ.
S-a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei instanţei de contencios administrativ fiind vorba de punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.
Recursul este fondat.
Astfel, conform art. 1 alin (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată) „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată."
Conform art. 2 alin (1) lit. c) teza finală din legea contenciosului administrativ sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect:
- punerea în valoare a bunurilor proprietate publică;
- executarea lucrărilor de interes public;
- prestarea serviciilor publice;
- achiziţiile publice.
Litera e) a aceluiași art. 2 definește contenciosul administrativ ca activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Conform art. 8 alin. (2) din legea contenciosului administrativ, instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de aplicarea și executarea contractului administrativ.
În speţă, litigiul dedus judecaţii s-a născut din executarea unui contract de concesiune a unui bun proprietate publică al Comunei S. Că imobilul ce face obiectul contractului este situat in domeniul public al comunei S., rezultă din Certificatul de Urbanism nr. 54/19.11.2004.
Contractul de concesiune a imobilului proprietate publică, este un contract administrativ, în sensul arătat de art. 2 alin. (1) lit. c) din legea contenciosului, întrucât este un contract încheiat de o autoritate publică având ca obiect punerea în valoare a unui bun proprietate publică.
Cererea de obligare a pârâtei la plata unor despăgubiri derivând din executarea contractului de concesiune, este un litigiu care, în baza art. 8 alin. 2) din legea contenciosului, atrage competenţa de soluţionare a instanţelor de contencios administrativ.
În raport de aceste elemente este evident că atât hotărârea pronunţată de Secţia Comercială a Curţii de Apel Ploiești, cât și hotărârea pronunţată de Secţia Comercială a Tribunalului Prahova, nu sunt legale întrucât instanţele nu erau competente să soluţioneze această cauză, Secţiile de contencios administrativ fiind cele chemate să soluţioneze prezenta cauză.
În raport de elementele sus menţionate este evident faptul că hotârile instanţelor anterioare sunt nelegale fiind pronunţate prin încălcarea competenţei de soluţionare a instanţelor de contencios administrativ astfel că, văzând dispoziţiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta Primăria Comunei S. împotriva deciziei nr. 90 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploiești, Secţia comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat.