Legislator Case Law & Legislation
ICCJ_83066 AI generated

Inadmissibility of challenge to board of directors' revocation of chairman; non-survival of board chair office after loss of administrator status

Case Number ICCJ_83066
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Outcome Allowed / Granted
Court Costs Borne by public authority

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (ICCJ) allowed the appeal of the cooperative defendant, reversing the lower courts' judgments that had annulled the board resolution and ordered the plaintiff's reinstatement, thereby dismissing the plaintiff's action entirely. The dispute involved a former administrator seeking to annul a board of directors resolution that revoked him from the position of board chairman; the lower courts had erroneously treated the revocation as attributable to a general assembly decision, whereas the plaintiff had actually been appointed by the board. Relying on Law No. 31/1990, the Supreme Court held that the action was inadmissible because Article 132(1) permits challenging only unlawful general assembly resolutions, not board resolutions. Furthermore, the Court determined that the plaintiff's position as board chair was legally extinguished because, under Article 1401(2), the office of chair cannot survive the loss of administrator status, which had already been terminated by an unchallenged general assembly resolution, and Article 1401(3) allows the board to revoke the chair *ad nutum*.

Legislator headnote

AI generated

art.1401 alin.(3) din Legea nr.31/1990, art.304 pct.9 C. proc. civ, art.274 C. proc. civ; Inadmissibility of challenge to board of directors' revocation of chairman; non-survival of board chair office after loss of administrator status: The dispute involved a former administrator seeking to annul a board of directors resolution that revoked him from the position of board chairman; the lower courts had erroneously treated the revocation as attributable to a general assembly decision, whereas the plaintiff had actually been appointed by the board. Relying on Law No. 31/1990, the Supreme Court held that the action was inadmissible because Article 132(1) permits challenging only unlawful general assembly resolutions, not board resolutions. Furthermore, the Court determined that the plaintiff's position as board chair was legally extinguished because, under Article 1401(2), the office of chair cannot survive the loss of administrator status, which had already been terminated by an unchallenged general assembly resolution, and Article 1401(3) allows the board to revoke the chair *ad nutum*.

Keywords

AI generated
revocation of a permit status action exclusion of shareholder lack of standing of association directors' liability usurpation of title

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art.304 pct.9 C. proc. civ.

Cited as the legal basis for modifying the appealed decision, characterizing it as unlawful relative to procedural and substantive law.

art.274 C. proc. civ.

Applied to impose the obligation to pay judicial costs on the losing party.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Societate comercială. Consiliu de administraţie. Revocarea președintelui din funcţie. Acţiune în anulare. Admisibilitate.

Cuprins pe materii: Drept comercial. Funcţionarea societăţilor comerciale.

Index alfabetic: hotărâre

- consiliu de administraţie

- nulitate absolută

- revocare din funcţie

Legea nr.31/1990, art.132 alin.l și 4, art.1401 alin.2 și 3

Potrivit art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 pot fi atacate în justiţie numai hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, nu și hotărârile consiliului de administraţie, iar, potrivit art.132 alin. (4), membrii consiliului de administraţie nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie.

Secţia comercială, Decizia nr. 542 din 11 februarie 2010

Tribunalul Iași, Secţia comercială și contencios administrativ, investit prin declinare de competenţă, prin sentinţa nr.66 din 7 aprilie 2008, a admis cererea formulată de reclamantul C.M.V. în contradictoriu cu pârâta Cooperativa de Credit Z. Tg. Frumos și, în consecinţă, a anulat Hotărârea Consiliului de Administraţie din 15 martie 2007 de revocare a reclamantului din funcţia de președinte al consiliului, dispunând repunerea acestuia în situaţia anterioară.

Instanţa de fond a reţinut în motivarea sentinţei că instituţiile de credit, conform art.102 alin.(1) din OUG 99/2004, se constituie și funcţionează în condiţiile prevăzute de legislaţia societăţilor comerciale și, potrivit art.1401 alin.(3) din Legea nr.31/1990, dacă președintele a fost numit de Adunarea Generală, poate fi revocat de aceasta, așa încât revocarea reclamantului din funcţia de președinte al Consiliului de administraţie de acest consiliu este nelegală.

Curtea de Apei Iași, Secţia comercială, prin decizia nr.8 din 26 ianuarie 2009, a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pe care a menţinut-o ca legală și temeinică.

Drept urmare, a fost înlăturată critica pârâtei cu privire la nelegalitatea sentinţei, sub aspectul nulităţii procesului-verbal nr.35 din 15 martie 2007, prin care reclamantul a fost revocat din funcţia de președinte al Consiliului de administraţie, precum și critica privind inadmisibilitatea cererii, reţinând că instanţa a fost legal investită cu soluţionarea acţiunii de constatare a nulităţii hotărârii Consiliului de administraţie al Cooperativei de Credit Z. din 15 martie 2007.

Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs pârâta Cooperativa de Credit Z. pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare a arătat că:

- reclamantul a fost ales de Adunarea Generală din 11 martie 2006 în calitate de administrator, iar nu în calitate de președinte al consiliului de administraţie, cum greșit se arată în decizia atacată;

- la aceeași dată, 11 martie 2006, consiliul de administraţie și-a ales președintele, iar în a 2-a sesiune a adunării generale s-a luat act de alegerea făcută de consiliul de administraţie;

- critica cu privire la inadmisibilitatea cererii a fost greșit înlăturată, întrucât dispoziţia de repunere a reclamantului în funcţie, înfrânge voinţa adunării generale, acesta nemaiavând nici calitatea de administrator, conform hotărârii adunării generale din 13 aprilie 2007, care nu a fost contestată.

Recursul este fondat.

Reclamantul a investit instanţa de fond cu o acţiune în nulitatea hotărârii consiliului de administraţie prin care acesta a fost revocat din calitatea de președinte al consiliului de administraţie.

Potrivit art.132 alin.l din Legea nr.31/1990 pot fi atacate în justiţie numai hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, nu și hotărârile consiliului de administraţie, iar, potrivit art.132 alin. (4), membrii consiliului de administraţie nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie.

In altă ordine de idei, în cauză, reclamantul a fost ales în calitate de președinte al consiliului de administraţie, nu de adunarea generală, cum greșit s-a reţinut în hotărârea atacată, ci de Consiliul de administraţie, iar potrivit art.1401 alin.3 din Legea nr.31/1990 președintele poate fi revocat oricând de către consiliul de administraţie, deci ad nutum.

In raport de prevederile legale menţionate acţiunea reclamantului, de constatare a nulităţii hotărârii consiliului de administraţie din funcţia de administrator în care 1-a ales, este inadmisibilă.

Soluţia se impune cu atât mai mult cu cât calitatea de președinte al Consiliului de administraţie nu poate supravieţui calităţii de administrator conform art.1401 alin.2, iar recurentul reclamant prin hotărârea Adunării Generale din 13 aprilie 2004 a pierdut această calitate, situaţie pe care acesta o confirmă.

Drept urmare, decizia atacată, de confirmare a sentinţei prin care s-a constatat nulitatea hotărârii consiliului de administraţie în speţă, și s-a dispus repunerea reclamantului în situaţia anterioară fiind nelegală în raport de prevederile art.304 pct.9 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul declarat, a modificat decizia atacată, a admis apelul declarat împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acţiunea.

In baza art.274 C. proc. civ. a fost obligat intimatul la 2.539,3 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.