Starting point of the one-month revision deadline: date of pronouncement vs. date of knowledge of reasoning for a new judicial decision.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's decision that the request for revision was filed late and thereby leaving the final judgment of the Court of Appeal in force. The dispute concerned a civil revision request filed by a company against a final judgment in a commercial debt collection case, arguing that a subsequent appellate decision in a related matter constituted a "new instrument" or basis for revision under Article 322(5) of the Code of Civil Procedure; the core issue was determining the exact start date for the one-month limitation period for filing such a revision. The Court held that under Article 324(1)(4) of the Code of Civil Procedure, the deadline begins running from the day the party becomes aware of the existence of the new judgment, not from the date they read its detailed reasoning; because the appellant was present at the hearing where the new judgment was announced and thus had knowledge of its pronouncement, the one-month period started immediately on that date, rendering the subsequent revision request inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart.322 pct.5 C. proc. civ, art.313 C. proc. civ, art.304 pct.9 C. proc. civ; Starting point of the one-month revision deadline: date of pronouncement vs. date of knowledge of reasoning for a new judicial decision: Împotriva acestei decizii, revizuenta SC M. SA București a declarat recurs fundamentat pe art.304 pct.9 și art.313 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Revizuire întemeiată pe art.322 pct.5 C. proc. civ. Termenul de revizuire. Momentul de la care curge termenul.
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac.
Index alfabetic: revizuire
- termen
- act nou: hotărâre judecătorească
C. proc. civ., art.322 pct.5, art.324 alin.1 pct.4
Potrivit art.324 alin.1 pct.4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute la art.322 pct.5 C. proc. civ., din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori din ziua în care partea a luat cunoștinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În enunţarea textului de lege de mai sus, privind luarea la cunoștinţă de înscrisurile noi, legiuitorul vizează momentul cunoașterii existenţei înscrisului, moment care, în speţă, s-a realizat atunci când revizuenta, prezentă fiind la judecarea cauzei soluţionată prin hotărârea considerată a fi act nou, a cunoscut că aceasta a fost pronunţată de instanţă.
Data pronunţării hotărârii, constituind act nou, este momentul de la care curge termenul de prescripţie de o lună, declararea cererii de revizuire nedepinzând în mod direct de cunoașterea argumentării care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate.
Secţia comercială, Decizia nr.304 din 28 ianuarie 2010
Reclamanta RA-APPS, prin Sucursala pentru Administrarea și Întreţinerea Fondului Imobiliar București, a chemat-o în judecată pe pârâta SC M. SA București, solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 604.144,57 lei reprezentând debit neachitat, compus din 187.983,94 ron chirie, 74.676,30 ron prestări servicii, 36.188,19 ron contravaloare utilităţi și 305.296,14 ron penalităţi de întârziere.
Reclamanta și-a motivat cererea în sensul că între părţile în litigiu a fost încheiat contractul de locaţiune și prestări servicii nr.557 din 11 octombrie 2001 privind spaţiul situat în București, sector 3, contractul fiind încheiat pe o perioadă de cinci ani și denunţat prin eliberarea spaţiului la data de 1 iulie 2005. (…)
Prin sentinţa comercială nr.5144 din 16 aprilie 2007, Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să plătească suma de 585.803,53 ron contravaloare chirie, prestări servicii și penalităţi aferente.(…)
Împotriva acestei decizii a formulat apel pârâta SC M. SA București, apel care a fost respins de către Curtea de Apel București, Secţia a VI-a comercială, prin decizia nr.13 din 14 ianuarie 2008, reţinând că debitul a fost recunoscut de către pârâtă prin procesul-verbal de conciliere directă nr.8175 din 3 septembrie 2004 și că apărările pârâtei întemeiate pe excepţia prescrierii dreptului la acţiune nu pot fi primite, întrucât recunoașterea dreptului a cărei acţiune se prescrie întrerupe cursul prescripţiei, conform dispoziţiilor art.16 pct.a din Decretul nr.167/1958, iar obiecţiunile formulate de către pârâtă nu au privit cuantumul sumei datorate, ci modalitatea de achitare a acesteia precum și termenele scadente, așa încât, în mod corect, instanţa de fond a soluţionat cauza prin hotărârea pronunţată.
Pârâta SC M. SA București a formulat cerere de revizuire a deciziei pronunţată de instanţa de apel, cerere care a fost respinsă ca tardiv formulată de către Curtea de Apel București, Secţia a V-a comercială.
Instanţa de apel a reţinut că temeiul cererii de revizuire este art.322 pct.5 C. proc. civ. Potrivit dispoziţiilor art.324 alin.1 pct.4 C. proc. civ. termenul de revizuire este de o lună și se va socoti din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, iar în speţă se invocă drept act nou decizia civilă nr.1418 R din 8 septembrie 2009 a Tribunalului București, Secţia a III-a civilă, decizie pronunţată în recurs, care în împrejurarea că nefiind comunicată, revizuenta a susţinut că a luat cunoștinţă de aceasta la 27 noiembrie 2008, susţinere neprimită de instanţă pentru faptul că revizuenta a fost prezentă la termenul dezbaterilor din 8 septembrie 2008, pronunţarea respectivei decizii fiind consemnată în condica de ședinţă.
Împotriva acestei decizii, revizuenta SC M. SA București a declarat recurs fundamentat pe art.304 pct.9 și art.313 C. proc. civ.
A susţinut că hotărârea atacată este nelegală pentru motivul că instanţa a aplicat greșit legea, respectiv art.324 alin.1 pct.4 C. proc. civ., întrucât momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire este ziua în care s-a descoperit înscrisul. Raţiunea fixării acestui moment este prezumţia că la data descoperirii lui, partea a luat cunoștinţă de conţinutul acelui înscris și, numai din acest moment, i s-a deschis calea formulării cererii de revizuire. A susţinut că nu există nicio obligaţie a părţii de a asista la pronunţarea hotărârii, neexistând în acest sens o dispoziţie imperativă, astfel că momentul de la care începe să curgă termenul este cel de care a luat cunoștinţă din considerentele hotărârii, care constituie înscris nou, și nu acela la care s-a pronunţat hotărârea respectivă, nefiind relevant nici faptul că societatea revizuentă a fost reprezentată prin avocat la dezbaterile din litigiul în care s-a pronunţat hotărârea atacată.
Recursul este nefondat.
Conform art.304 pct.9 C. proc. civ. hotărârea poate fi modificată atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă precum și a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în cazul prevăzut de art.322 pct. 5 C. proc. civ., dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţișate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Potrivit art.324 alin.1 pct.4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute la art.322 pct.5 C. proc. civ., din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În enunţarea textului de lege de mai sus, privind luarea la cunoștinţă de înscrisurile noi, legiuitorul vizează momentul cunoașterii existenţei înscrisului, moment care, în speţă, s-a realizat atunci când revizuenta, prezentă fiind la judecarea cauzei soluţionată prin hotărârea considerată a fi act nou, a cunoscut că aceasta a fost pronunţată de instanţă. Este lesne de înţeles că revizuenta cunoștea că în cauza în care a fost parte și a pus concluzii pe fond, s-a pronunţat hotărârea.
Data pronunţării hotărârii, constituind act nou, este momentul de la care curge termenul de prescripţie de o lună prevăzut de art.324 alin.1 pct.4 C. proc. civ., declararea cererii de revizuire nedepinzând în mod direct de cunoașterea argumentării care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate.
Aprecierea momentului cunoașterii actului nou nu este arbitrară, din interpretarea textului art.324 alin.1 pct.4 C. proc. civ. nerezultând că partea care uzează de această cale de atac extraordinară ar avea latitudinea de a aprecia unilateral asupra momentului luării la cunoștinţă, mai ales în situaţia când hotărârea este irevocabilă și nu se comunică ci, determinarea momentului luării la cunoștinţă de actul nou se apreciază prin coroborarea împrejurărilor care constituie indicii clare asupra existenţei și cunoașterii acestuia, părţile trebuind să-și circumscrie acţiunile în contextul aplicării dispoziţiilor legale cu rigoarea atribuită de legiuitor, având obligaţia de a-și exercita drepturile procesuale cu bună-credinţă, în cadrul termenelor stabilite de lege, cu respectarea principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art.6 paragraf 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului și ale Libertăţilor Fundamentale, instituirea și respectarea termenelor procesuale servind și unei mai bune administrări a justiţiei, precum și necesităţii aplicării și respectării drepturilor și garanţiilor procesuale ale părţilor.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, constatând că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art.322 alin.1 pct.4 C. proc. civ. raportate la art.322 pct.5 C. proc. civ., a pronunţat o hotărâre legală, la adăpost de orice critică și în temeiul art.312 alin.1 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.