Appeal dismissed: moral damages suit against bank branch fails for lack of procedural legal capacity

Acţiune formulată împotriva unei agenţii bancare. Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Părţile

Index alfabetic: daune morale

- excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă

- agenţie bancară

C. proc. civ., art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1)

Legea nr. 31/1990, art. 43 alin. (3)

Capacitatea procesuală de folosinţă reprezintă alături de capacitatea procesuală de exerciţiu o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile în lipsa căreia procesul civil nu poate fi început sau continuat.

O agenţie înfiinţată de o instituţie bancară, conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, nu poate fi titulară de drepturi și obligaţii întrucât este o entitate lipsită de personalitate juridică. Raporturile de subordonare în care se află agenţia faţă de societatea mamă determină obligaţia agenţiei de a încheia acte juridice numai în numele societăţii mamă, doar aceasta din urmă având, capacitate procesuală ca titular de drepturi și obligaţii.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 4197 din 16 decembrie 2011

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, Secţia comercială, reclamantul F.R. a chemat în judecată pe pârâta Banca I.R. - Agenţia Arad, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să fie obligată pârâta la plata sumei de 60.000 euro, cu titlu de daune morale.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcţia de administrator unic al SC F.A. SRL și în exercitarea atribuţiilor sale a emis OP din 22 mai 2007, prin care a solicitat pârâtei schimbul valutar lei - euro a unei sume de bani aflaţi în contul societăţii, precum și plata unui furnizor, însă a refuzat să procedeze la plata furnizorului, invocând existenţa unei hotărâri AGA de revocare a reclamantului din funcţia de administrator al societăţii.

Reclamantul a apreciat această faptă a băncii ca ilicită, întrucât SC F.A. SRL era reprezentată în raporturile cu terţii de el, în calitate de administrator unic, raporturile dintre asociaţi și administrator fiind raporturi interne ale societăţii, banca neavând competenţa legală de a analiza legalitatea sau oportunitatea acţiunilor unui asociat.(…)

Pârâta a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Agenţiei Arad care nu poate fi titular de drepturi și obligaţii întrucât este o entitate lipsită de personalitate juridică, înfiinţată de Banca I.R. SPA Italia Treviso conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 31/1990; raporturile de subordonare în care se află societatea mamă și agenţia impun acesteia din urmă obligaţia de a încheia acte juridice numai în numele societăţii mamă, care este și titulara drepturilor și obligaţiilor, astfel că numai societatea mamă are capacitate procesuală; că dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. nu-i sunt aplicabile agenţiei, pentru că exclud raportul de subordonare.

Prin sentinţa comercială nr. 1501/2010, Tribunalul Arad a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Banca I.R. Spa - Agenţia Arad și excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului F.R.

A respins acţiunea formulată de reclamantul F.R. în contradictoriu cu pârâta Banca I.R. Spa - Agenţia Arad.(…)

Împotriva menţionatei sentinţe a declarat apel reclamantul F.R., solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii.(…)

Curtea de Apel Timișoara a invocat excepţia de ordine publică a lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Banca I.R. - Agenţia Arad.

Curtea de Apel Timișoara, Secţia comercială, prin decizia civilă nr. 60/A/2011 a admis apelul declarat de reclamantul F.R. împotriva sentinţei comerciale nr. 1501/2010 pronunţată de Tribunalul Arad.

A schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Banca I.R. - Agenţia Arad și a respins acţiunea reclamantului, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinţă, iar ca atare a respins și excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Timișoara a reţinut următoarele:

Instanţa de fond în mod greșit a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei, însușindu-și opinia reclamantului, în sensul că agenţia reprezintă o extensie comercială în teritoriu a societăţii mamă.

Curtea a reţinut că, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată și că textul impune existenţa capacităţii de folosinţă a reclamantului, ca o condiţie a accesului la justiţie.

În egală măsură, principiul contradictorialităţii, ce guvernează procesul civil conform art. 129 alin. (4)-(5) C. proc. civ., impune ca cerinţa capacităţii procesuale să fie îndeplinită și în persoana pârâtului. Excepţia lipsei capacităţii procesuale poate fi invocată în orice stare a pricinii și chiar de către instanţă, conform art. 43 alin. (1) C. proc. civ., fiind lovite de nulitate atât actele de procedură ale incapabilului, cât și hotărârea pronunţată în aceste condiţii.

În speţă, pârâta are statut de agenţie, care este un sediu secundar, definit de art. 41 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificat prin Legea nr. 441/2006, agenţia fiind un dezmembrământ fără personalitate juridică al societăţii comerciale.

Fiind un dezmembrământ al societăţii, agenţia nu poate fi o societate ori o asociaţie în sensul art. 41 alin. (2) C. proc. civ. ce prevede că asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.

Angajarea răspunderii delictuale presupune săvârșirea unei fapte culpabile, în sensul art. 998 C. civ.

Cum în cauză reclamantul a solicitat angajarea răspunderii directe a agenţiei care nu are personalitate juridică și funcţionează în baza unei împuterniciri de a reprezenta sau promova societatea, agenţia fiind un sediu secundar, cât timp răspunderea delictuală exclude prin ipoteză existenţa unui mandat, acţiunea reclamantului a fost respinsă pe fond.

Împotriva menţionatei decizii, reclamantul F.R. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.(…)

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele aflate la dosar și de dispoziţiile legale incidente în cauză, a constatat că motivele invocate de recurentul reclamant nu se încadrează în art. 304 C. proc. civ. care să conducă la modificarea acesteia, astfel că recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recurentul reclamant critică a doua ipoteză, încălcarea, aplicarea greșită a legii.

În argumentarea acestui motiv, recurentul a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 295 C. proc. civ. în soluţionarea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-pârâte Banca I.R. Spa - Agenţia Arad, critică ce se dovedește a fi nefondată.

Excepţiile procesuale constituie un mijloc prin care, în condiţiile legii și fără a pune în discuţie fondul, partea interesată, procurorul sau instanţa, din oficiu, invocă neregularităţi procedurale sau lipsuri referitoare la dreptul material la acţiune.

Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-pârâte Banca I.R. Spa - Agenţia Arad este o excepţie de ordine publică, referitoare la exerciţiul dreptului la acţiune, ce poate fi pusă în discuţie în orice stare a pricinii inclusiv în calea de atac a recursului și, cu atât mai mult în calea de atac a apelului.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată, textul legal definește prin urmare capacitatea de folosinţă ca fiind aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi și obligaţii în plan procesual.

Capacitatea procesuală de folosinţă reprezintă alături de capacitatea procesuală de exerciţiu o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile în lipsa căreia procesul civil nu poate fi început sau continuat.

Potrivit art. 43 alin. (1) C. proc. civ. lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii.(…)

Referitor la dezlegarea dată excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei-pârâte, dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. care reglementează folosinţa și exerciţiul drepturilor procesuale au fost corect aplicate, astfel că agenţia nu are capacitate procesuală de folosinţă de a sta în judecată în calitate de pârâtă.

Nici critica privind greșita aplicare a legii asupra fondului excepţiei nu poate fi reţinută în raport de dispoziţiile art. 41 alin. (2) C.proc.civ., avându-se în vedere că agenţia, ca dezmembrământ al băncii, nu poate fi asimilată unei asociaţii, cu structură de conducere de sine stătătoare, cu autonomie decizională și patrimonială, niciuna dintre aceste trăsături nefiind întrunite în cazul agenţiei.

Pe de altă parte, agenţia nu poate fi asimilată nici unei societăţi fără personalitate juridică, de vreme ce și această entitate beneficiază de putere de decizie, patrimoniu și autonomie, ceea ce nu este cazul în materia agenţiei, văzută doar ca un dezmembrământ operaţional în teritoriu al societăţii, care păstrează mai departe, toate prerogativele de decizie, angajare și control cu privire la activitatea personalului din agenţie.

În raport de specificul raportului litigios dedus judecăţii – răspundere civilă delictuală – este cu neputinţă de admis că autorul faptei ilicite, cu o răspundere proprie, să fie agenţia unei persoane juridice, în condiţiile în care o atragere a acestei răspunderi ar implica, în mod inevitabil, angajarea patrimonială a societăţii, ca autor al faptului ilicit, fără însă ca aceasta să fie parte în proces, prin organele sale de conducere.

Faţă de această situaţie, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefundat recursul reclamantului.