Res judicata effect of decisive reasoning in dismissed claims within commercial profit-share disputes
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the appeal of the defendant company, quashed the Court of Appeal’s decision, and remanded the case with specific instructions to reassess the factual situation based on the 7.64% profit share owed to the plaintiff municipality, effectively ruling that the defendant’s public order objection regarding the res judicata effect of a prior judgment was justified. The dispute involved a commercial litigation concerning the calculation of profit shares and legal interest under an association in participation contract, where the defendant challenged the first-instance judgment on grounds of improper legal interpretation regarding the determination of final land value and unrecorded global costs, while also invoking the preclusive effect of a previous final judgment that had dismissed similar claims. The decisive legal basis was the doctrine that decisive reasoning (considerente decisive) in a judgment dismissing a claim in justice benefits from the force of res judicata, as it is indispensable for understanding the dispositive part, thereby preventing inconsistent subsequent adjudications on the same cause and object.
Legislator headnote
AI generatedart. 3434 C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ, art. 312 alin. (1), art. 313 teza I C. proc. civ; Res judicata effect of decisive reasoning in dismissed claims within commercial profit-share disputes: The dispute involved a commercial litigation concerning the calculation of profit shares and legal interest under an association in participation contract, where the defendant challenged the first-instance judgment on grounds of improper legal interpretation regarding the determination of final land value and unrecorded global costs, while also invoking the preclusive effect of a previous final judgment that had dismissed similar claims. The decisive legal basis was the doctrine that decisive reasoning (considerente decisive) in a judgment dismissing a claim in justice benefits from the force of res judicata, as it is indispensable for understanding the dispositive part, thereby preventing inconsistent subsequent adjudications on the same cause and object.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative order to admit the appeal, quash the lower court's decision, and remand the case for re-judgment.
Full text
Hotărâre judecătorească. Considerente. Efectele acestora în ceea ce privește puterea de lucru judecat
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Judecata. Excepţiile procesuale
Index alfabetic: hotărâre judecătorească
- considerente
- putere de lucru judecat
C. proc. civ., art. 163
Partea din hotărâre care interesează lucrul judecat este dispozitivul pentru că acesta cuprinde soluţia și dispozitivul se execută, însă, în anumite situaţii, beneficiază de putere de lucru judecat și considerentele, atunci când sunt avute în vedere acele considerente în lipsa cărora nu ar fi posibilă înţelegerea dispozitivului hotărârii.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 4160 din 15 decembrie 2011
Prin sentinţa comercială nr. 6098/2010 pronunţată de Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat a capătului 1 al cererii reconvenţionale; a fost admisă în parte cererea principală și cererea conexă formulată de reclamanta-pârâtă Municipiul București, obligând pârâta la plata sumei de 347.483 lei reprezentând debit cota de profit aferentă perioadei 2001 – 2002 și la plata sumei de 78.855,019 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului, calculată pentru perioada 11 aprilie 2002 – 31 octombrie 2003, precum și la plata sumei de 1.452.596 lei reprezentând debit cotă de profit aferentă perioadei 2003-2005 și la plata sumei de 68.117 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului calculată pentru perioada 28 mai 2004 – 30 iunie 2006, precum și la plata dobânzii legale în continuare până la achitarea integrală a debitului; a fost respins capătul 3 al cererii conexe privind obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere, ca neîntemeiat, precum și capetele 1 și 6 ale cererii reconvenţionale pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, iar ca inadmisibile capetele 2,3,4 și 5 ale cererii reconvenţionale.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 6098/2010 pronunţată de Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială, au declarat apel Municipiul București prin Primar și SC B.F.P. SRL.
Prin decizia nr. 79/A/2011 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a VI-a comercială, au fost respinse apelurile ca nefondate.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut, în principal, că pentru stabilirea sumei reprezentând cota de profit pentru perioada 2001 – 2002 și 2003 – 2005 prima instanţă a dispus efectuarea unui raport de expertiză, iar la stabilirea cotei de profit cuvenită reclamantei Primăria Municipiului București, expertul a avut în vedere venitul net anual înregistrat de pârâta-reclamantă din întreaga activitate, și nu venitul net al asocierii care nu a fost evidenţiat separat în contabilitatea societăţii, neexistând nici un bilanţ al asocierii care să facă posibilă această separare.
În ceea ce privește apelul declarat de SC B.F.P. SRL referitor la respingerea excepţiei de netimbrare și a excepţiei necompetenţei generale s-a reţinut că: 1. sumele obţinute din contractele de asociere în participaţiune intră în categoria „alte venituri” astfel cum sunt reglementate de către O.U.G. nr. 45/2003 și Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice; 2. în mod corect s-a respins excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătorești faţă de art. 3434 alin. (1) și (2) lit. a) C. proc. civ., deoarece pârâta a invocat această excepţie ulterior formulării apărărilor sale.(…)
Împotriva deciziei nr. 79/A/2011 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a V-a comercială, a declarat recurs SC B.F.P. SRL.
În motivarea cererii recurenta SC B.F.P. SRL a arătat că decizia recurată este pronunţată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii – incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 teza II C. proc. civ. (aplicarea greșită a legii în ceea ce privește excepţia netimbrării și a dispoziţiilor art. 3434 C. proc. civ.) și este lipsită de temei legal – incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 teza I C. proc. civ., sub aspectul determinării valorii definitive a terenului.
De asemenea, recurenta SC B.F.P. SRL a arătat că decizia recurată nu este motivată – incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 teza I C. proc. civ., sub aspectul determinării costului global definitiv.(…)
Recurenta-pârâtă a depus cerere prin care a invocat ca motiv de ordine publică puterea de lucru judecat în raport cu sentinţa comercială nr. 8262 din 12 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială. (…)
Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a reţinut următoarele: (…)
Referitor la recursul declarat de recurenta SC B.F.P. SRL, Înalta Curte a aplicat dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că criticile recurentei referitoare la puterea de lucru judecat, timbrajul cererii și necompetenţa generală a instanţelor judecătorești, se încadrează în motive de ordine publică astfel că nu intervine sancţiunea specifică pentru această etapă procesuală, respectiv nulitatea căii de atac și, în consecinţă, recursul a fost analizat sub aspectul motivelor de ordine publică precizate de recurentă, însă Înalta Curte a analizat cu prioritate motivele legate de învestirea instanţei și necompetenţa generală a instanţelor judecătorești și, după aceea, a analizat motivul cu referire la puterea de lucru judecat. (…)
Referitor la motivul de ordine publică privind puterea de lucru judecat în raport cu sentinţa comercială nr. 8262/2006 pronunţată de Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Existenţa unei hotărâri judecătorești poate fi invocată cu putere de lucru judecat când se invocă obligativitatea sa fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părţi, să se discute același obiect și aceeași cauză.
Este adevărat că, în general, partea din hotărâre care interesează lucrul judecat este dispozitivul pentru că acesta cuprinde soluţia și dispozitivul se execută, însă, în anumite situaţii, beneficiază de putere de lucru judecat și considerentele, atunci când sunt avute în vedere acele considerente în lipsa cărora nu ar fi posibilă înţelegerea dispozitivului hotărârii. Doctrina și practica judiciară au statuat că acest tip de considerente reprezintă considerente decisive, adică acelea care constituie susţinerea necesară a dispozitivului făcând corp comun cu acesta.
Cu alte cuvinte, beneficiază de putere de lucru judecat și considerentele unei hotărâri judecătorești care constituie susţinerea necesară a dispozitivului făcând corp comun cu acesta.
Mai mult decât atât, în anumite situaţii, respectiv în cazul hotărârilor prin care se respinge o acţiune în justiţie necesitatea de a recurge la considerentele hotărârii are caracter imperativ.
Așadar, aceasta este și situaţia în cauza de faţă, înţelegerea sentinţei comerciale nr. 8268 din 12 octombrie 2006 prin care s-a respins acţiunea Municipiului București fiind posibilă doar prin raportarea la considerentele hotărârii.(…)
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte a reţinut că motivul de ordine publică cu referire la puterea lucrului judecat este întemeiat și, în consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1), art. 313 teza I C. proc. civ., a admis recursul formulat de pârâta SC B.F.P. SRL, a casat decizia nr. 79 A din 11 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a VI-a comercială, și a trimis-o spre rejudecare aceleiași instanţe cu recomandarea stabilirii situaţiei de fapt în raport de procentul de 7,64% cuvenit reclamantei Primăria Municipiului București.