Revision admissibility under Art. 322(2) CPC: distinction between exceeding procedural limits and re-evaluating the merits regarding the amount of a contractual penalty.

Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Condiţii de admisibilitate.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic: revizuire

- principiul disponibilităţii

- rezoluţiune promisiune de vânzare-cumpărare

- restituire avans

C. proc. civ., art. 322 pct. 1 și pct. 2

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este o consecinţă a nesocotirii principiului disponibilităţii, garanţia aplicării principiului disponibilităţii fiind dată de respectarea de către judecători a obligaţiei de a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, reclamantul fiind cel care stabilește limitele judecăţii prin fixarea cadrului procesual, atât sub aspectul obiectului cât și al părţilor între care se derulează litigiul.

Astfel, faptul că soluţia din recurs este diferită de soluţiile instanţelor de fond și apel - în sensul că pârâta a fost obligată, ca urmare a rezoluţiunii promisiunii de vânzare-cumpărare, la restituirea avansului, iar nu a dublului avansului plătit - nu afectează cadrul procesual, fiind o problemă care ţine de judecata cauzei, și nu de stabilirea limitelor procesului.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 4136 din 14 decembrie 2011

La data de 15 iulie 2011, SC G.B. România SRL Timișoara a formulat cerere de revizuire împotriva hotărârii nr. 2329 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbarea hotărârii atacate în sensul obligării intimatei la restituirea dublului avansului încasat conform promisiunii de vânzare-cumpărare nr. 1536 din 24 mai 2007, așa cum în mod temeinic și legal s-a dispus de către instanţele de fond și apel.

Temeiul de drept al cererii, așa cum a fost precizat de către revizuentă, este art. 322 pct. 1 și pct. 2 C. proc. civ.

Motivele pentru care a solicitat revizuirea deciziei menţionate, respectiv art. 322 pct. 1 și pct. 2, vizează pronunţarea instanţei de recurs asupra unor lucruri care nu s-au cerut în apel în contextul în care pârâta nu a solicitat modificarea în parte a deciziei recurate, instanţa de recurs neputând să-i admită apelul pentru ceva ce nu a solicitat, dar și faptul că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.

Intimata SC P.I.C. SRL, prin administrator unic SC I. SA Arad, a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire arătând că dispoziţiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite deoarece revizuenta nu argumentează în ce constau dispoziţiile potrivnice ale deciziei care nu ar putea fi puse în executare mai ales că decizia a fost executată, revizuenta încasând întreaga sumă la care a fost îndrituită de instanţa de judecată, iar în ceea ce privește invocarea art. 322 pct. 2 C. proc. civ., acestea nu se justifică întrucât cadrul procesual al litigiului a fost fixat de către însăși revizuenta.

Cerere de revizuire este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prevede că revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde hotărâri potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire (pct. 1), sau dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (pct. 2).

Analizând motivele invocate în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. s-a constatat că, pentru a ne afla în prezenţa acestui motiv de revizuire, este necesar să existe dispoziţii potrivnice cuprinse în dispozitivul hotărârii care să nu poată fi aduse la îndeplinire, situaţie care nu se regăsește în hotărârea atacată.

Astfel, reclamanta SC G.B. România SRL Timișoara a chemat-o în judecată pe pârâta SC P.I.C. SRL prin administrator unic SC I. SA Arad solicitând rezoluţiunea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1536/2007 de către BNP F.P.I. și obligarea pârâtei la restituirea dublului avans încasat, respectiv a sumei de 316.537 lei, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Arad, Secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC G.B. România SRL Timișoara, a dispus rezoluţiunea din vina pârâtei a promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1536/2007 de către BNP F.P.I., obligând-o pe pârâtă la restituirea dublului avansului încasat conform promisiunii de vânzare-cumpărare, respectiv 316.536 lei, în conformitate cu clauza finală din promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată, soluţie menţinută de Curtea de Apel Timișoara, Secţia comercială, prin decizia nr. 161/A/2010 conform căreia a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.

Judecând recursul declarat de pârâtă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia comercială, l-a admis, a modificat hotărârea instanţei de apel în sensul că a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa apelată și a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei avansul încasat, fiind menţinute în rest dispoziţiile deciziei atacate.

Ca urmare, se poate constata că dispozitivul hotărârii atacate nu cuprinde dispoziţii potrivnice putând fi executată. De altfel nici revizuenta nu a putut demonstra în ce constau dispoziţiile potrivnice, deoarece prin motivele cererii de revizuire nu le-a indicat, făcând doar un enunţ al art. 322 pct. 1 C. proc. civ., împrejurare faţă de care dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu au suport legal în susţinerea cererii de revizuire.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al cererii de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. se constată că acesta vizează două situaţii expres prevăzute de text și anume când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și când instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este o consecinţă a nesocotirii principiului disponibilităţii. Garanţia aplicării principiului disponibilităţii este dată de respectarea de către judecători a obligaţiei de a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, reclamantul fiind cel care stabilește limitele judecăţii prin fixarea cadrului procesual atât sub aspectul obiectului cât și al părţilor între care se derulează litigiul, pârâtul având dreptul de a se apăra și de a administra dovezi în sprijinul apărărilor sale.

În contextul dat nu se poate aprecia că instanţa de recurs a depășit cadrul procesual sau că a încălcat principiul disponibilităţii, atâta vreme cât a hotărât numai asupra obiectului litigiului ivit între părţile indicate de reclamantă prin acţiunea introductivă.

Analiza recursului nu privește motive care să depășească cadrul procesual. Motivele examinate privesc exclusiv obiectul acţiunii, respectiv pretenţiile concrete formulate de reclamantă din perspectiva interpretării clauzelor contractuale și a prevederilor legale iar faptul că soluţia din recurs este diferită de soluţiile instanţelor de fond și apel nu afectează cadrul procesual, obligarea pârâtei de a plăti doar avansul și nu dublul avansului fiind o problemă care ţine de judecata cauzei și nu de stabilirea limitelor procesului, astfel că instanţa nu a dat nici mai mult, nici ceea ce nu s-a cerut, ci doar cât s-a justificat ca urmare a probatoriilor administrate în cauză raportate la prevederile legale.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte a respins cererea de revizuire ca nefondată.