RCA policy limit applied pro rata among multiple accident victims; extra damages denied as appeal rejected.
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) rejected the claimants' appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's decision, which had partially modified the first-instance judgment by reducing moral damages (to RON 40,000 for each parent and RON 10,000 for each sibling, with no material damages) in a civil liability insurance (RCA) dispute arising from a multi-victim traffic accident causing two deaths and six injuries. The court affirmed that, under Articles 24 and 25 of CSA Order No. 20/2008, when multiple persons are harmed in the same event and total damages exceed the policy limit (minimum EUR 1,500,000), compensation must be allocated proportionally among all entitled victims based on their share of the prejudice. The High Court held that the appellate court correctly applied these provisions, using the statutory policy limit and the existence of multiple victims as objective criteria for setting moral damages, and that in the absence of precise legal criteria, the quantification of moral harm remains subject to judicial discretion; it also found no error in rejecting unproven material claims despite the submission of an invoice for a funerary monument.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C.proc.civ, art. 312 alin. (1) C.proc.civ; RCA policy limit applied pro rata among multiple accident victims; extra damages denied as appeal rejected: The court affirmed that, under Articles 24 and 25 of CSA Order No. 20/2008, when multiple persons are harmed in the same event and total damages exceed the policy limit (minimum EUR 1,500,000), compensation must be allocated proportionally among all entitled victims based on their share of the prejudice. The High Court held that the appellate court correctly applied these provisions, using the statutory policy limit and the existence of multiple victims as objective criteria for setting moral damages, and that in the absence of precise legal criteria, the quantification of moral harm remains subject to judicial discretion; it also found no error in rejecting unproven material claims despite the submission of an invoice for a funerary monument.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Asigurări. Accident cu victime multiple. Daune morale. Criterii de stabilire
Cuprins pe materii: Drept civil. Contracte
Index alfabetic: contract de asigurare
- daune morale
- accident cu victime
Ordinul CSA nr. 20/2008, art. 24, art. 25
Potrivit dispoziţiilor art. 25 din Ordinul CSA nr. 20/2008, în cazul în care în unul și același eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane și valoarea totală a prejudiciului depășește limitele de despăgubire specificate în poliţa RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcţie de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptăţite la despăgubire.
În stabilirea cuantumului daunelor morale datorate, instanţa se raportează la limita de despăgubire prevăzută de legiuitor și menţionată în poliţa de asigurare, ceea ce constituie un criteriu obiectiv, precum și la împrejurarea că în urma evenimentului rutier au rezultat mai multe victime ce urmează a fi despăgubite, potrivit dispoziţiilor art. 25 din Ordinul CSA nr. 20/2008.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 4083 din 13 decembrie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 1248/2010 a Tribunalului Vaslui, Secţia civilă, s-a respins excepţia netimbrării acţiunii, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii P.V., P.M., P.G. și P.D.Ș. în contradictoriu cu pârâta A.Ț. Asigurări SA București și a fost obligată pârâta să achite reclamantului P.V. suma de 13677,2 lei cu titlu de daune materiale, reclamanţilor P.V. și P.M., câte 100.000 lei fiecare, reclamanţilor P.G. și P.D.Ș., câte 50.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale. (…)
Pentru a pronunţa această hotărâre, în ceea ce privește cuantumul daunelor morale, s-a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Ordinul CSA 8/2008 a fost stabilit un plafon maxim de despăgubiri în cazul în care din același accident rezultă mai multe victime, respectiv de 1.500.000 euro, sumă care va fi stabilită și repartizată la părţile beneficiare în funcţie de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptăţită la despăgubire pentru prejudiciile suferite în același accident.
În cauză, s-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să fie despăgubiţi atât din punct de vedere material cât și moral, decesul fiului, respectiv fratelui acestora, prin consecinţele ce decurg dintr-un asemenea fapt regretabil, atrăgând o proporţională și justă compensaţie bănească.
S-a reţinut că accidentul din data de 16.03.2009 s-a soldat cu două persoane decedate, respectiv numiţii P.B.V. și P.C., și alte șase persoane rănite, așa că nu trebuie ignorată această împrejurare de natură a lăsa o marjă, suficientă pentru a se putea acorda în limita plafonului, despăgubiri și pentru celelalte persoane îndreptăţite la despăgubiri.
Referitor la daunele materiale, s-a reţinut că factura BC VAS nr. 0059311 din 9.07.2010 face dovada suportării sumei de 13677,2 lei care a acoperit din cheltuielile de înmormântare, cel puţin pentru monumentul funerar, celelalte nefiind menţionate și dovedite, astfel încât s-au acordat daune doar în limita a ceea ce s-a dovedit.
Pentru daunele morale a apreciat prima instanţă că pentru compensarea traumelor de ordin psihic, având în vedere că reclamanţii sunt membrii aceleiași familii cu sentimente reciproce, această împrejurare fiind de natură să amplifice aceste traume, având în vedere că fiecare dintre cei doi părinţi și ceilalţi doi copii au suferit pierderea copilului respectiv a fratelui lor, iar acest sentiment persistă în timp, sunt îndreptăţiţi la daune morale.
Astfel, în condiţiile în care pârâta nu a făcut dovada acordării în mod proporţional și celorlalte părţi posibile beneficiare a asigurării, s-a constatat că acţiunea reclamanţilor este parţial întemeiată, în sensul acordării de despăgubiri superioare ofertei, dar nu în limitele cerute, apreciind că o justă despăgubire care să compenseze daunele de ordin moral să fie în limitele stabilite prin dispozitivul hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC A.Ț. Asigurări SA solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe și în rejudecare, reevaluarea temeiniciei pretenţiilor emise de către reclamanţi.
Prin decizia nr. 35/2011, Curtea de Apel Iași, Secţia comercială, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul obligării pârâtei să achite reclamanţilor P.V. și P.M., câte 40.000 lei fiecare, reclamanţilor P.G. și P.D.Ș., câte 10.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale și a înlăturat dispoziţia referitoare la daunele materiale.
În argumentarea soluţiei pronunţate, s-a reţinut că la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie să se aibă în vedere, pe de o parte, dreptul reclamanţilor de a primi o compensaţie materială faţă de prejudiciul moral suferit, iar, pe de altă parte, această compensaţie materială să nu ducă la o îmbogăţire fără justă cauză.
Având în vedere că nu este posibilă identificarea unor criterii știinţifice corecte pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea preţului suferinţei fizice și psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor evenimentelor negative ale prejudiciului și implicaţia acestuia, pe toate planurile sociale ale reclamanţilor.
În acest context, s-a reţinut că suferinţa provocată reclamanţilor prin pierderea în urma accidentului de circulaţie a copilului, respectiv fratelui lor este permanentă, iar la stabilirea daunelor morale, trebuie avut în vedere, pe de o parte, prejudiciul moral ireparabil cauzat pe plan psihic, dar și consecinţele pe plan social, profesional și familial.
În aceste condiţii, s-a constatat că nu s-a probat faptul că victima ar fi avut o contribuţie materială decisivă la traiul zilnic al reclamanţilor, prin urmare, instanţa a analizat cuantumul daunelor morale în principal sub aspectul prejudiciului moral legat de pierderea copilului respectiv a fratelui lor.
S-a mai reţinut și împrejurarea în care s-a produs accidentul, respectiv, că atât victima cât și șoferul care a provocat accidentul erau în relaţii apropiate și deplasându-se cu autoturismul condus de acesta și-a asumat, ca orice pasager, un risc cu privire la posibilitatea producerii pe timpul deplasării a unui eveniment rutier, lucru care s-a și întâmplat.
Faţă de aceste considerente, s-a apreciat că suma de 100.000 lei pentru părinţi și suma de 50.000 lei pentru fraţi stabilită de prima instanţă este prea mare, având în vedere și faptul că accidentul a produs mai multe victime ce urmează să fie despăgubite. Astfel, a apreciat instanţa că suma de 40.000 lei pentru fiecare părinte și suma de 10.000 lei pentru fiecare frate reprezintă o compensaţie materială suficientă pentru suferinţele psihice cauzate de moartea fiului respectiv fratelui acestora.(…)
Împotriva deciziei sus menţionate au declarat recurs reclamanţii P.D.Ș., P.G., P.M. și P.V., invocând dispoziţiile art. 304 (…) pct. 9 C.proc.civ., în temeiul cărora au solicitat casarea deciziei atacate, iar în rejudecare, menţinerea sentinţei primei instanţe, ca fiind temeinică și legală.(…)
În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recurenţii au susţinut că instanţa a reţinut doar incidenţa dispoziţiilor art. 25 din Ordinul CSA nr. 20/2008, ignorând dispoziţiile art. 24 pct. 1 și 3 din același ordin. Au mai susţinut recurenţii că potrivit art. 26 pct. 1 din Ordinul CSA nr. 20/2008, pretenţiile persoanelor prejudiciate pot fi dovedite prin orice mijloc de probă și, deși la dosar s-a depus o factură din care rezultă că s-au cumpărat materiale pentru construirea unui monument funerar, instanţa nu a ţinut cont de acest înscris.
Referitor la daunele morale, s-a susţinut că soluţia dată de instanţa de apel are un caracter derizoriu, reprezentând 1,5% din limita minimă la care asiguratorul trebuia obligat în temeiul contractului RCA.
Recursul reclamanţilor este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
(…)În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispoziţiilor art. 24 și 25 din Ordinul CSA nr. 20/2008.
Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din actul normativ menţionat, limitele minime de despăgubire sunt stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește limita de despăgubire la un nivel de cel puţin 1.500.000 euro echivalent în lei la data producerii accidentului. În strânsă legătură cu dispoziţiile legale menţionate sunt însă prevederile art. 25 din Ordinul CSA nr. 20/2008, potrivit cărora în cazul în care în unul și același eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane și valoarea totală a prejudiciului depășește limitele de despăgubire specificate în poliţa RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcţie de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptăţite la despăgubire.
Revenind la criticile recurenţilor cu privire la daunele acordate, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să solicite daune morale, potrivit dispoziţiilor legale mai sus evocate.
În ceea ce privește însă cuantumul daunelor morale, în lipsa unor criterii legale obiective, stabilirea acestuia rămâne la aprecierea instanţei, astfel cum în mod corect s-a reţinut. Este de observat totuși că instanţa s-a raportat la limita de despăgubire prevăzută de legiuitor și menţionată în poliţa de asigurare, ceea ce constituie un criteriu obiectiv, precum și la împrejurarea că în urma evenimentului rutier au rezultat mai multe victime ce urmează a fi despăgubite, potrivit dispoziţiilor art. 25 din Ordinul CSA nr. 20/2008.(…)
În raport de aceste considerente, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.