Admissibility of appeal upheld; annulment and remand quashed for improper use of Article 297(1) after erroneous classification of contractual obligation.

. Apelul. Desfiinţarea hotărârii instanţei de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. Condiţii

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Apelul

Index alfabetic: acţiune în pretenţii

- contract de prestări servicii

- apel

- excepţia de neexecutare a contractului

- obligaţie de prudenţă și diligenţă

C. proc. civ., art. 297

Greșita calificare a naturii obligaţiilor asumate de reclamantă nu echivalează cu o necercetare a fondului, în sensul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. și, prin urmare, nu poate constitui un motiv în virtutea căruia instanţa de apel să desfiinţeze sentinţa cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, deoarece dispoziţiile legale care stabilesc situaţiile în care o astfel de soluţie poate fi dispusă sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse prin analogie și altor situaţii decât cele prevăzute de lege.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 4082 din 13 decembrie 2011

Nota: În prezenta decizie a fost avută în vedere forma art. 297 din Codul de procedură civilă în vigoare la data de 7 octombrie 2010

Prin sentinţa comercială nr. 10050/2010 pronunţată de Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC L.D.S. SRL București.

Petru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 130.236,18 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de recrutare desfășurate în favoarea pârâtei, precum și a sumei de 16.455,14 lei cu titlu de dobândă legală aferentă sumei datorate.

Invocând prevederile art. 942, 969 și 1073 C. civ. raportat la art. 43 C. com. și art. 3 din O.G. nr. 9/2000, reclamanta a arătat în motivarea acţiunii că la data de 3 septembrie 2008 a încheiat cu pârâta un contract de prestări servicii având ca obiect recrutarea a șapte specialiști pentru diferite posturi de management în cadrul societăţii pârâte, care s-a obligat să-i achite reclamantei onorariile prevăzute la pct. 7 din ,,condiţiile standard”.(...)

Reclamanta a susţinut că și-a îndeplinit întocmai obligaţiile contractuale, sens în care a emis, în conformitate cu pct. 9 din Condiţiile speciale, șase facturi, care nu au fost achitate sau au fost achitate cu întârziere de către pârâtă.

Tribunalul a mai reţinut că la data de 25 noiembrie 2008, pârâta a notificat reclamantei încetarea parţială a contractului cu privire la o parte din obiectul acestuia, situaţie în care, potrivit art. 9 din convenţia părţilor, reclamanta trebuia să factureze numai serviciile prestate până la data încetării acestuia.

Cu privire la natura obligaţiei asumate de reclamantă, instanţa a apreciat că aceasta este o obligaţie determinată, de rezultat întrucât în contract obligaţia este clar precizată sub aspectul obiectului și scopului urmărit, reclamanta obligându-se ca, desfășurând o anumită activitate, să atingă un rezultat bine stabilit. Au fost înlăturate, cu această motivare, susţinerile reclamantei potrivit căreia aceasta avea doar o obligaţie de prudenţă și diligenţă.

În acest context, prima instanţă a considerat că sunt întrunite condiţiile pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului de către pârâtă, care în schimbul obligaţiei prestate de reclamantă avea obligaţia de a achita onorariul convenit, dar condiţionat de îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei corelative de a identifica persoanele potrivite pentru posturile solicitate.

Prin urmare, neatingerea rezultatului prevăzut constituie o dovadă a culpei reclamantei și antrenează răspunderea contractuală a acesteia pentru neîndeplinirea obligaţiei. Lipsa unui înscris care să confirme acordul pârâtei cu privire la acceptarea modului în care reclamanta și-a îndeplinit obligaţiile, neacceptarea la plată a facturilor și refuzul de a efectua plata demonstrează dezacordul pârâtei cu privire la serviciile prestate. Pe baza probelor administrate, tribunalul a constatat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau pentru a putea pretinde îndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei corelative de plată a remuneraţiei aferente și nu a dovedit efectuarea cheltuielilor pretinse și a muncii efectiv prestate.

Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia comercială nr. 219/2011 a Curţii de Apel București, Secţia a VI-a comercială, cu consecinţa desfiinţării sentinţei și trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a arătat că sentinţa atacată se întemeiază pe o interpretare eronată a obligaţiei contractuale asumată de reclamantă.

Potrivit contractului, obligaţia reclamantei era aceea de căutare și identificare a posibililor candidaţi, selectarea și prezentarea acestora pârâtei în vederea realizării de către aceasta a selecţiei finale. Având în vedere această finalitate, respectiv angajarea candidatului, obligaţiile reclamantei erau de diligenţă, și nu de rezultat, așa cum greșit a stabilit prima instanţă.

Calificarea greșită a naturii obligaţiilor asumate de reclamantă a determinat o apreciere eronată a modului de îndeplinire a obligaţiilor de către reclamantă și, pe cale de consecinţă, a excepţiei de neexecutare invocată de pârâtă.(...)

Împotriva acestei decizii a declarat apel pârâta SC E.Y. SRL București criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5,8,7 C. proc. civ.

În mod concret, recurenta a invocat faptul că prin decizia recurată au fost încălcate dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., în condiţiile inexistenţei unui caz care să justifice desfiinţarea sentinţei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, cauza a fost cercetată în fond, iar greșita calificare a naturii obligaţiei nu justifică soluţia adoptată având în vedere că dispoziţiile art. 296 și 297 C. proc. civ. stabilesc situaţiile în care este posibilă anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în speţă nefiind prezentă niciuna dintre ipotezele prevăzute de aceste texte legale.

A doua critică întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează greșita interpretare a actului dedus judecăţii, în sensul că în mod greșit instanţa de apel a calificat obligaţiile asumate de reclamantă prin contractul încheiat ca fiind de diligenţă.

În această privinţă, instanta, analizând detaliat obligaţiile asumate de reclamantă, concluzionează că prin contractul încheiat aceasta și-a asumat mai multe obligaţii de rezultat. Caracterul obligaţiei, de rezultat sau de diligenţă, nu se apreciază în raport de angajarea candidatului, astfel cum în mod eronat s-a reţinut prin decizia recurată, ci în funcţie de obligaţiile asumate de reclamantă prin convenţie, obligaţii clar determinate atât sub aspectul obiectului cât și a scopului urmărit.

Prin ultimul motiv de recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea instanţei nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în condiţiile în care instanţa de apel nu argumentează soluţia de anulare în tot a sentinţei având în vedere că pentru a fi datorate cheltuielile solicitate de reclamantă trebuiau efectiv suportate de aceasta. Această chestiune nu a format obiectul analizei instanţei de apel, decizia fiind nelegală și sub acest aspect.

Recursul este fondat.

În conformitate cu art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data soluţionării apelului, ,,în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe”.

Acest text legal a fost aplicat greșit prin decizia recurată, deoarece potrivit normei legale citate rezultă fără echivoc că doar în ipoteza în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului și respectiv cauza a fost soluţionată în lipsa părţii legale citate, instanţa de apel va desfiinţa sentinţa și va trimite cauza spre rejudecare.

Din această perspectivă, greșita calificare a naturii obligaţiilor asumate de reclamantă nu echivalează cu o necercetare a fondului, în sensul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. și, prin urmare, nu poate constitui un motiv în virtutea căruia instanţa de apel să desfiinţeze sentinţa cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, deoarece dispoziţiile legale care stabilesc situaţiile în care o astfel de soluţie poate fi dispusă sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse prin analogie și altor situaţii decât cele prevăzute de lege.

Astfel, prin apelul formulat de reclamantă, instanţa de apel a fost învestită cu examinarea criticilor referitoare la calificarea naturii obligaţiei asumate prin contractul din litigiu, a modului de soluţionare a excepţiei de neexecutare a contractului invocată de pârâtă și a interpretării art. 9 din contract.

În acest context, analizând doar primul motiv de apel, instanţa concluzionează că natura reală a obligaţiilor asumate de reclamantă este aceea de obligaţii de diligenţă, și nu de rezultat, situaţie în care apreciind că sunt incidente prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., desfiinţând sentinţa, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea examinării raportului litigios din această perspectivă.

Procedând în acest mod, prin decizia recurată au fost aplicate greșit prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., deoarece, contrar celor reţinute de instanţa de apel, tribunalul a soluţionat litigiul în fond astfel încât se impunea analizarea apelului în funcţie de toate criticile formulate, și nu doar a primului motiv.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că aplicarea eronată a prevederilor legale anterior menţionate a determinat pronunţarea unei soluţii nelegale, situaţie în care, fiind incidente și dispoziţiile art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului, casarea în întregime a deciziei pentru a se asigura o judecată unitară și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanţe.

Faţă de soluţia preconizată, examinarea celorlalte critici inclusiv a celei referitoare la natura obligaţiei asumată de reclamantă nu este posibilă, pentru a nu prejudicia părţile de un grad de jurisdicţie, instanţa de apel urmând a examina conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ. toate criticile și apărările formulate, administrând din oficiu sau la cererea părţilor toate probele necesare și utile justei soluţionări a cauzei.