Statutory interest on late-paid dividends: validity of claim amplification via expert evidence after cassation and improper restriction to original quantum

Acţiune în pretenţii. Casare cu trimitere pentru efectuarea unei expertize contabile. Majorarea câtimii obiectului cererii. Neacordarea sumei majorate. Consecinţe

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic: dobândă legală

- dividende

- majorarea câtimii obiectului cererii

C. proc. civ. art. 132 alin. (2), art. 315

C. civ., art. 1111

Potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii.

Astfel, în cazul în care, în urma unei expertize contabile de specialitate – efectuată în condiţiile art. 315 C. proc. civ., - partea reclamantă își majorează câtimea dobânzilor solicitând cuantumul stabilit prin expertiză, este nelegală hotărârea instanţei de apel care, deși în practicaua deciziei constată că aceasta și-a majorat câtimea pretenţiilor solicitând cuantumul stabilit prin expertiză, în considerente reţine că partea nu și-a majorat pretenţiile și acordă suma solicitată prin cererea de chemare în judecată, făcând, astfel, o aplicare greșită a prevederilor menţionate.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 3766 din 22 noiembrie 2011

În al doilea ciclu procesual, în fond după casarea deciziei 287/2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova de Î.C.C.J., Secţia comercială, prin decizia nr. 3227/2010, aceeași instanţă, după rejudecarea apelului a pronunţat decizia nr. 56/2011 în sensul admiterii apelului declarat de SC Fondul Proprietatea SA București, schimbării sentinţei nr. 1271/2009 a Tribunalului Dolj, Secţia comercială, și admiterii în parte a acţiunii promovate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC C.E. Craiova SA și chematul în garanţie Ministerul Economiei – Oficiul Participaţiilor Statului și Privatizării în Industrie.

Pe fond, instanţa de apel a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 3409,24 lei dobândă legală aferentă perioadei ulterioare datei de 14 iulie 2006 și la 1431,61 lei cheltuieli de judecată; a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă și l-a obligat pe chematul în garanţie către aceasta la plata acelorași sume la care a fost obligată pârâta.

Prin decizia de casare a Înaltei Curţi s-a statuat că în baza art. 91 din Legea nr. 247/2005, capitalul social iniţial este considerat subscris și vărsat de statul român, prin efectul legii, sub condiţia înregistrării SC Fondul Proprietatea SA la O.R.C. Cum reclamanta a devenit titularul dreptului de proprietate asupra acţiunilor prin efectul legii, aceasta este și titulara dreptului asupra dividendelor – drept patrimonial aferent calităţii de acţionar conform art. 67 alin. (2) din LSC. S-a reţinut că repartizarea dividendelor s-a făcut către Ministerul Economiei, că pârâta a achitat reclamantei la data de 12 decembrie 2008 suma ce i se cuvenea acesteia cu titlu de dividende, însă reclamanta a operat în mod greșit imputaţia plăţii, conform art. 1111 C. civ., pe ordinul de plată debitoarea indicând expres că suma virată reprezintă dividende aferente anului 2005. Faţă de prevederea art. 67 alin. (2) teza finală din LSC, în sensul că pentru plata cu întârziere a dividendelor societatea pârâtă datorează daune interese la nivelul dobânzii legale pentru perioada de întârziere, decizia atacată a fost casată de Înalta Curte și cauza trimisă pentru rejudecare pentru administrarea unei expertize contabile cu obiectivul stabilirii cuantumului dobânzii legale datorate.

În rejudecare, instanţa de apel, în considerarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ. a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile care a stabilit că pentru perioada de întârziere: 14 iulie 2006, data scadenţei plăţii dividendelor, 11 decembrie 2008 - dată la care au fost plătite dividendele, dobânzile legale calculate sunt în sumă de 113.600 lei.

Instanţa de apel nu a acordat această sumă, reţinând că instanţa de fond a fost investită cu o cerere accesorie - plata dobânzii de 3409,24 lei al cărui obiect nu a fost majorat în condiţiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., iar obligarea la plata acestei sume ar echivala cu o plus petita, nefiind incidente dispoziţiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ.(…)

În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC Fondul Proprietatea SA (…).

Reclamanta a criticat decizia pentru situaţiile prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., dezvoltând criticile de nelegalitate care urmează:

- încălcarea limitelor determinate prin decizia de casare, calificând cererea de obligare la dobânzi ca cerere accesorie și că în lipsa unei majorări a cuantumului iniţial nu poate acorda mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, deși decizia de casare a reţinut greșita aplicare a art. 1111 C. civ. cu privire la imputaţia plăţilor;

- motivarea contradictorie, în sensul reţinerii nemajorării cuantumului dobânzilor conform art. 132 alin. (2) C. proc. civ. și reţinerea din practicaua deciziei în sensul solicitării sumei de 113.600 lei cu acest titlu, stabilită în expertiză;

- încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ. câtă vreme casarea s-a făcut pentru efectuarea unei expertize contabile care să determine cuantumul dobânzilor datorate, iar instanţa de apel nu s-a conformat în sensul acordării acesteia.(…)

Recursul declarat de reclamantă este fondat.

Înalta Curte a constatat, prealabil, că motivele de nelegalitate, pe care recurenta le-a încadrat în situaţiile reglementate de art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ., se încadrează, astfel cum rezultă din dezvoltarea lor, în situaţia reglementată de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cu privire la aceste motive de nelegalitate încadrate în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că prin decizia atacată instanţa de apel, în rejudecare, a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 315 C. proc. civ. cât și a prevederilor art. 132 C. proc. civ.

Într-adevăr, potrivit art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și a necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Deși casarea a fost determinată de necesitatea efectuării unei expertize contabile de specialitate pentru stabilirea cuantumului dobânzilor legale aferente dividendelor pentru perioada de întârziere în plata acestora: 14 iulie 2006 - 11 decembrie 2008, reţinând greșita aplicare de către reclamantă a imputaţiei plăţilor în baza art. 1111 C. civ., în sensul că suma achitată de pârâtă a reprezentat dividende, iar nu dobânzi, instanţa de apel, cu privire la acestea, ignorând constatările deciziei de casare, a avut în vedere cererea de chemare în judecată.

Mai mult, decizia a făcut și o greșită aplicare a prevederilor art. 132 C. proc. civ., pe care și-a întemeiat soluţia.

Potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii.

Deși în practicaua deciziei s-a reţinut că reclamantul și-a majorat câtimea dobânzilor solicitând cuantumul stabilit prin expertiză de 113.600 lei, instanţa de apel, în considerente, a reţinut că reclamanta nu și-a majorat pretenţiile și a acordat suma iniţial solicitată făcând, astfel, o aplicare greșită a prevederilor menţionate.

În raport de aceste considerente, recursul declarat de reclamantă a fost admis, iar decizia modificată în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 113.600 lei cu titlu de dobândă legală pentru perioada de întârziere în plata dividendelor: 14 iulie 2006 – 11 decembrie 2008, cât și a obligării chematului în garanţie către pârâtă la plata acelorași sume, în loc de 3409,24 lei, cu menţinerea restului dispoziţiilor acesteia.(…)