Inadmissibility of auxiliary intervenier's cassation appeal absent principal party's own remedy

Intervenţie în interesul uneia din părţi. Exercitarea de către intervenient a căii de atac. Condiţii și efecte

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă

Index alfabetic: intervenţie în interesul unei părţi

- recurs neavenit

- renunţare la judecată

C. proc. civ., art. 54, art. 56, art. 246

Potrivit art. 56 C. proc. civ., apelul sau recursul făcut în interesul uneia din părţi se socotește neavenit dacă partea pentru care s-a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs, textul consacrând o limitare a activităţii procesuale a intervenientului în interesul uneia din părţi în cazul exercitării căii de atac a apelului sau recursului, nefiind posibilă o continuare a acesteia în faţa instanţei de control judiciar fără ca partea principală să-și fi manifestat în mod expres voinţa în sensul exercitării căii de atac, textul de lege reflectând regula subordonării intervenientului accesoriu părţii în favoarea căreia a intervenit.

Prin urmare, în aplicarea acestui text de lege, este neavenit recursul declarat de intervenientul în interesul uneia din părţi împotriva încheierii prin care s-a luat act de renunţarea la judecata cererii de repunere pe rol formulată de partea in interesul căreia a intervenit.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 3649 din 16 noiembrie 2011

Prin Încheierea din 1 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. xxx35/3/2008, s-a luat act de renunţarea apelantei R.A.D.E.F. Româniafilm la judecata cererii de repunere pe rol a dosarului de mai sus și s-a respins cererea intervenientului Municipiul S. în interesul acestei părţi, cu același obiect.

Pentru a pronunţa această încheiere, curtea de apel a avut în vedere cererea formulată de apelanta R.A.D.E.F. Româniafilm de repunere a cauzei pe rol, cerere la a cărei judecată, însă, apelanta a renunţat, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 246 C. proc. civ. cărora instanţa de apel le-a dat eficienţă.

Ca urmare, s-a dat eficienţă și dispoziţiilor art. 54 C. proc. civ. în privinţa cererii cu același obiect formulată de intervenientul Municipiul S. având în vedere că actul de procedură promovat de către intervenientul accesoriu vizând, dimpotrivă, redeschiderea judecăţii, apare ca potrivnic intereselor apelantei în interesul căreia a intervenit în cauză.

Intervenientul Municipiul S. a formulat, în termenul legal, recurs invocând nelegalitatea acesteia, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și după expunerea situaţiei de fapt a arătat, în privinţa cererii de repunere pe rol formulată de apelanta R.A.D.E.F. Româniafilm, că instanţa de apel, luând act de cererea de renunţare la judecata cererii de repunere pe rol a dosarului formulată de apelanta R.A.D.E.F. Româniafilm în condiţiile arătate, a nesocotit dispoziţiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., ale art. 3 C. civ. și art. 723 C. proc. civ., deoarece era obligată în baza rolului activ să verifice dacă partea își exercită cu bună – credinţă drepturile procedurale și dacă scopul urmărit nu este unul ilicit.

Astfel, dacă instanţa de apel ar fi aplicat corespunzător principiile rezultate din textele de lege anterior evocate ar fi constatat că, renunţând la judecata cererii de repunere pe rol, scopul vizat de R.A.D.E.F. Româniafilm a fost exclusiv acela de creare a premiselor constatării perimării propriului apel și a menţinerii sentinţei civile nr. 1616/2009, pronunţată de Tribunalul București, prin care s-a admis cererea SC E.I. SRL privind obligarea R.A.D.E.F. Româniafilm de a vinde spaţiul ce face obiectul acestui litigiu, hotărâre contrară Legii nr. 303/2008 și practicii judiciare în materie.

Probă în acest sens stă și antecontractul vânzare - cumpărare autentificat, încheiat în executarea acestei sentinţe.

În privinţa propriei cereri de repunere pe rol a cauzei, în mod greșit s-a apreciat că prin aceasta se lezează interesele apelantei în favoarea căreia a intervenit în cauză, atât timp cât este demonstrat că interesul public al acesteia consistă tocmai în judecarea cauzei în scopul desfiinţării sentinţei apelate, or, dând prevalenţă interesului secret (nelegitim) al apelantei, instanţa a aplicat eronat dispoziţiile art. 54 C. proc. civ., neobservându-se de fapt că cererea recurentei nu este potrivnică interesului ce trebuia reţinut și analizat în cauză, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata – reclamantă și intimata – pârâtă au invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând cu prioritate excepţia invocată se găsește fondată.

Potrivit art. 56 C. proc. civ., apelul sau recursul făcut în interesul uneia din părţi se socotește neavenit dacă partea pentru care s-a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs.

Textul consacră o limitate a activităţii procesuale a intervenientului în interesul uneia din părţi în cazul exercitării căii de atac a apelului sau recursului, nefiind posibilă o continuare a acesteia în faţa instanţei de control judiciar fără ca partea principală să-și fi manifestat în mod expres voinţa în sensul exercitării căii de atac, textul de lege reflectând regula subordonării intervenientului accesoriu părţii în favoarea căreia a intervenit.

Prin urmare, în aplicarea acestui text de lege, este neavenit recursul declarat de intervenientul în interesul pârâtei împotriva încheierii prin care s-a luat act de renunţarea la judecata cererii de repunere pe rol formulată de pârâtă și, pe cale de consecinţă, s-a respins cererea de repunere pe rol formulată de intervenientul în interesul acestei părţi – recurentul în cauză, constatarea ca neavenit a recursului și soluţionarea, deci, pe cale de excepţie a acestuia, în lipsa unui recurs și din partea în favoarea căreia a intervenit, făcând imposibilă analizarea criticilor privitoare la legalitatea încheierii din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ. și ale art. 54 C. proc. civ., cu consecinţe asupra cererilor de repunere pe rol.

Așa fiind, în baza art. 56 C. proc. civ., s-a respins recursul ca neavenit.