Peremption of enforcement under O.U.G. 51/1998 and application of special seven-year prescription term for non-performing bank credits

Executare silită începută de AVAS. Perimarea executării. Dispoziţii legale aplicabile

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Executarea silită

Index alfabetic: contestaţie la executare

- perimarea executării

C. proc. civ., art. 389

O.U.G. nr. 51/1998

Executarea silită a creanţelor bancare neperformante reglementată de O.U.G. nr. 51/1998 începe cu o somaţie, ca prim act de executare, somaţie adresată debitorului, împreună cu titlul executoriu și cu indicarea termenului de 5 zile în care se poate face plata voluntară a datoriei, urmând ca după expirarea acestui termen să se procedeze la începerea executării silite.

Prin urmare, având în vedere faptul că executarea silită reglementată de O.U.G. nr. 51/1998 nu stabilește un regim derogatoriu de la dreptul comun, executarea începând cu o somaţie, devin aplicabile prevederile legale din Codul de procedură civilă referitoare la perimarea executării silite.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 3575 din 10 noiembrie 2011

Prin sentinţa comercială nr. 37/2011, Curtea de Apel București, Secţia a V-a comercială, a admis contestaţia formulată de reclamantul D.P. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., a constatat perimată executarea silită începută de AVAS prin comunicarea titlului executoriu la data de 14.05.2007, dispunând anularea tuturor măsurilor de executare silită luate de pârâtă; a constatat, totodată, prescris dreptul AVAS de a pune în executare silită titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2019/2004 pronunţată de Tribunalul București, Secţia a VIII-a conflicte și litigii de muncă; a respins cererea reconvenţională ca rămasă fără obiect.

În considerentele deciziei, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă ce constituie titlul executoriu al pârâtei s-a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 100.209 USD, precum și instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor mobile și imobile ale acestuia în limita despăgubirilor la care a fost obligat. În raport de considerentele hotărârii judecătorești care constituie titlul executoriu al pârâtei, instanţa a reţinut că reclamantul nu are calitatea de debitor cedat, astfel încât a apreciat că executarea silită începută de AVAS nu se supune dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/1998, care stabilește un termen de prescripţie derogatoriu de la termenul general de prescripţie de 3 ani. Constatând că titlul executoriu al pârâtei are un alt temei juridic decât cel reglementat de O.U.G. nr. 51/1998, instanţa a apreciat că în cauză este aplicabil termenul general de prescripţie de 3 ani, care ar fi urmat să fie împlinit la data de 17.05.2007.

Instanţa a constatat că, anterior împlinirii acestui termen de prescripţie, pârâta a efectuat un act de executare, constând în emiterea somaţiei, act de natură a întrerupe cursul prescripţiei. instanţa a mai constatat că pârâta a mai efectuat acte de executare silită, ultimul fiind îndeplinit la data de 5.11.2007, perimarea executării silite intervenind la data de 5.05.2008. În raport de această dată, instanţa a apreciat că îndeplinirea următoarelor acte de executare din 24.07.2009 nu are efect întrerupător de executare, în condiţiile în care pârâta a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la ultimul act de executare, respectiv cel din data de 5.11.2007. A fost înlăturată apărarea pârâtei în sensul că fiind vorba de o executare fără somaţie nu operează instituţia perimării. S-a constatat incidenţa prevederilor art. 4052 alin. (3) C. proc. civ., în raport de actele de executare efectuate după intervenirea perimării executării silite. De asemenea, în raport de termenul de prescripţie generală considerat a fi aplicabil în speţă, instanţa a apreciat ca fiind prescris dreptul la executare silită al pârâtei.

Sentinţa de fond a fost recurată de pârâta A.V.A.S., care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinţei de fond în sensul respingerii contestaţiei la executare ca nefondată.

Pârâta a criticat sentinţa de fond sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a legii, considerând ca fiind eronate considerentele instanţei care a considerat că sunt aplicabile în speţă dispoziţiile legale privind perimarea executării silite, în considerarea faptului că executarea silită se face fără somaţie; pârâta a mai invocat greșita stabilire a termenului general de prescripţie, în condiţiile în care este aplicabil termenul special de prescripţie de 7 ani prevăzut de O.U.G. nr. 51/1998. De asemenea, a mai invocat greșita calificare a acţiunii ca fiind contestaţie la executare.

Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca fiind legală și temeinică sentinţa de fond.

Analizându-se legalitatea sentinţei de fond, în raport de criticile formulate și de apărările invocate, s-a apreciat că recursul este fondat și a fost admis pentru următoarele considerente:

Se subliniază, în primul rând corecta calificare a acţiunii, realizată de instanţa fondului: în mod corect instanţa a stabilit că se află în prezenţa unei contestaţii la executare, prin care se invoca perimarea unei executări silite începute de pârâtă, precum și prescripţia dreptului de a se cere executarea silită.

De asemenea, se observă că în mod corect a stabilit instanţa fondului că în speţă sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă referitoare la perimarea executării silite efectuate de pârâtă. Se constată că prin chiar prevederile O.U.G. nr. 51/1998 se stabilește completarea dispoziţiilor acestui act normativ cu cele ale Codului de procedură civilă în măsura în care ordonanţa nu conţine dispoziţii derogatorii. În ce privește perimarea executării silite, se constată că ordonanţa de urgenţă nu conţine dispoziţii derogatorii de la dreptul comun, astfel încât sunt aplicabile prevederile legale în materia cuprinse în Codul de procedură civilă. Nu poate fi reţinută apărarea pârâtei în sensul neaplicării acestor dispoziţii pentru faptul că executarea silită declanșată în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 este o executare silită fără somaţie. Se reţine că ordonanţa reglementează în procedura specială a executării creanţelor bancare neperformante procedura somaţiei, ca prim act de executare, somaţie adresată debitorului, împreună cu titlul executoriu și cu indicarea termenului de 5 zile în care se poate face plata voluntară a datoriei, urmând ca după expirarea acestui termen să se procedeze la începerea executării silite. În consecinţă, se reţine că executarea silită reglementată de O.U.G. nr. 51/1998 nu stabilește un regim derogatoriu de la dreptul comun, executarea începând cu o somaţie, astfel încât sunt deplin aplicabile prevederile legale referitoare la perimarea executării silite.

În acest context, se reţine că pârâta a declanșat executarea silită prin comunicarea titlului executoriu, efectuând și alte acte de executare, ultimul fiind făcut în data de 5.11.2007. Ulterior acestei date, pârâta nu a insistat în executarea silită pornită împotriva reclamantului, astfel încât după trecerea unui termen de 6 luni de la acel ultim act de executare a intervenit perimarea, așa cum a constatat și judecătorul fondului.

Este găsită întemeiată, critica pârâtei referitoare la termenul de prescripţie al dreptului de a cere executarea silită aplicabil în speţă. Se reţine că în mod greșit a apreciat instanţa fondului că a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită, prin raportare la termenul general de prescripţie de 3 ani, în condiţiile în care în speţă este aplicabil termenul special de prescripţie de 7 ani. Se constată, astfel, că sentinţa civilă ce constituie titlul executoriu al pârâtei se înscrie în categoria actelor ce pot fi executate în procedura specială reglementată de O.U.G. nr. 51/1998. Se reţine că despăgubirea la care a fost obligat reclamantul a avut la bază constatarea calităţii de director al acestuia, cu implicaţii în acordarea creditului neperformant, fiind incidente în cauză, în acest context prevederile art. 38 lit. d) din O.U.G. nr. 51/1998.

De asemenea, conform art. 39 alin. (2) din același act normativ, titlul executoriu în acest caz este sentinţa definitivă pronunţată de instanţele de judecată. În consecinţă, reţinând incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 51/1998 și, implicit, a termenului de prescripţie specială de 7 ani, raportat și la data la care sentinţa ce constituie titlul executoriu a rămas definitivă – 21.05.2005, se constată că în mod greșit instanţa fondului a apreciat intervenită prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

Faţă de considerentele reţinute, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei a fost admis, cu consecinţa modificării în parte a sentinţei recurate în sensul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei recurate, atât sub aspectul excepţiei perimării executării silite începute de AVAS, cât și sub aspectul soluţiei date cererii reconvenţionale, prin care s-a solicitat sistarea dreptului de proprietate comună asupra bunului imobil supus executării silite. Soluţia se impune sub ultimul aspect atât din perspectiva constatării perimării executării silite începute de AVAS (sistarea stării de coproprietate putând fi solicitată doar în cadrul unei executări silite), cât și din perspectiva lipsei unor critici pe acest aspect în calea de atac a recursului.