Prohibition on appealing to complete operative parts for court costs; misqualification of counterclaim in construction guarantee return

Hotărâre judecătorească. Promovare recurs pentru obţinerea completării hotărârii instanţei inferioare cu privire la cheltuielile de judecată. Inadmisibilitate.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura în faţa primei instanţe

Index alfabetic: acţiune în restituirea garanţiei

- contract de antrepriză

- cheltuieli de judecată

- completarea hotărârii

C. proc. civ., art. 2812a

Din economia dispoziţiilor art. 2812a C. proc. civ. rezultă că nu se poate cere pe calea apelului sau a recursului completarea hotărârii pronunţate de instanţa inferioară.

Astfel, având în vedere interdicţia legală expresă de promovare a căii de atac pentru obţinerea completării dispozitivului hotărârii instanţei inferioare, este inadmisibil recursul prin care se solicită completarea deciziei instanţei de apel sub aspectul obligării uneia dintre părţi la plata cheltuielilor de judecată.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 3433 din 3 noiembrie 2011

Prin sentinţa comercială nr. 6758/2010, Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E.I. SRL, prin lichidator judiciar B.C.G. SPRL în contradictoriu cu pârâta SC P.V. SA și a obligat pârâta la plata sumei de 339.964,80 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 084/2008, având ca obiect garanţie la terminarea lucrărilor 5%, conform contractului nr. 3517/2007 și a sumei de 54.850,56 lei penalităţi calculate de la data scadenţei 21 noiembrie 2008 până la data introducerii acţiunii.

În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea garanţiei de bună execuţie, motivat de faptul că a finalizat lucrările conform contractului încheiat cu pârâta, dar aceasta refuză deblocarea sumei reţinută cu titlu de garanţie.

Judecătorul a mai reţinut că pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 100.000 Euro, în echivalent în lei la data de 03.09.2009, cu titlu de daune parţiale pentru întârzierea efectuării obligaţiei asumate contractual. Faţă de împrejurarea deschiderii procedurii de insolvenţă pentru societatea reclamantă, instanţa a dispus disjungerea cererii reconvenţionale, în temeiul art. 165 C. proc. civ.

Pe fondul cererii principale, instanţa a reţinut că reclamantei i se cuvine un procent de 5% din garanţia de bună execuţie reţinută de pârâtă, motivat de faptul că în contract se prevedea restituirea acestui procent la data semnării procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, proces-verbal semnat fără obiecţiuni de pârâtă la data de 16.10.2008. De asemenea, s-a apreciat că reclamantei i se cuvin și penalităţile de întârziere pentru neefectuarea la termen a plăţilor, conform art. 6 din contract.

Instanţa a înlăturat apărarea pârâtei, reţinând că nu s-a făcut dovada unui proces verbal de predare-primire amplasament și a unui ordin de începere a lucrărilor, cum prevede contractul părţilor; de asemenea, nu s-a dovedit îndeplinirea procedurii de recepţie, conform art. 11.3 din contract.

Sentinţa de fond a fost apelată de pârâtă.

Prin decizia comercială nr. 621/2010, Curtea de Apel București, Secţia a V-a comercială, a respins apelurile formulate de pârâta SC P.V. SA ca nefondate, cu următoarele considerente: alături de soluţia pronunţată asupra cererii principale, judecătorii apelului au reţinut și soluţionarea cererii reconvenţionale, disjunse, prin sentinţa comercială nr. 6759*2010, soluţia fiind aceea de respingere. Pentru această soluţie, judecătorul fondului a reţinut că nu poate opera compensarea solicitată de pârâta reconvenientă, întrucât nu se poate reţine caracterul cert al creanţei faţă de obligaţiile ce reveneau reclamantei.

Alături de apelul formulat împotriva sentinţei comerciale nr. 6758, pârâta reconvenientă a declarat calea de atac împotriva încheierii de disjungere și împotriva sentinţei comerciale 6759. S-a mai reţinut că apelurile părţilor au fost înregistrate sub numere diferite, dispunându-se conexarea cererilor, constatându-se că criticile pârâtei reconveniente sunt identice în ambele cereri.

Judecătorii apelurilor au apreciat netemeinicia criticilor pârâtei, reţinând că această parte nu a mai solicitat în apel să fie obligată reclamanta la plata sumei de 100.000 Euro, cu titlu de despăgubiri, în această fază procesuală solicitând doar să se constate îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 52 din Legea nr. 85/2006 referitoare la compensarea legală, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei ca nefondată. Instanţa au reţinut ca nefiind îndeplinite condiţiile compensării, creanţa invocată de pârâtă nefiind certă, lichidă și exigibilă.

Decizia de apel a fost recurată de ambele părţi.

Reclamanta SC E.I. SRL, prin lichidator judiciar B.C.G. SPRL, a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei din apel în sensul completării acesteia cu obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată, invocând omisiunea judecătorilor de a se pronunţa cu privire la aceste cheltuieli, deși s-a formulat o cerere expresă în acest sens.

Pârâta SC P.V. SA a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, admiterea cererii reconvenţionale și constatarea compensării datoriilor reciproce. Pârâta a invocat nemotivarea deciziei de apel, susţinând că instanţa de apel nu a expus considerentele pentru care a apreciat că cererea sa de compensare nu este fondată; pârâta a mai invocat greșita aplicare a legii, susţinând că a dovedit deţinerea unei creanţe certe, lichide și exigibile.

Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat, apreciind ca fiind legală și temeinică decizia din apel.

În ședinţa publică din data de 15 septembrie 2011, completul de judecată a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de reclamantă.

Analizându-se cu prioritate excepţia invocată din oficiu, s-a reţinut că potrivit art. 2812a C. proc. civ., nu se poate cere pe calea apelului sau recursului completarea hotărârii pronunţate de instanţa inferioară. În speţă, reclamanta a solicitat chiar completarea deciziei de apel sub aspectul obligării pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere interdicţia legală expresă de promovare a căii de atac pentru obţinerea completării dispozitivului hotărârii instanţei inferioare, în raport de prevederea legală menţionată, excepţia a fost admisă, recursul reclamantei fiind respins ca inadmisibil.

Analizându-se legalitatea deciziei din apel în raport de criticile formulate și de apărările invocate, s-a apreciat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: atât instanţa de fond, cât și instanţa de apel nu au analizat cauza, din perspectiva cererii reconvenţionale, prin raportare la prevederile contractuale și la apărările pârâtei. S-a constatat că în ambele faze procesuale inferioare, pârâta a invocat lipsa de importanţă a procesului verbal de predare-primire amplasament și a ordinului de începere a lucrărilor, în condiţiile în care daunele solicitate prin cererea reconvenţională nu au legătură cu aceste momente, ci cu data stabilită contractual pentru finalizarea lucrărilor. Deși critică esenţială în soluţionarea cauzei, instanţele inferioare nu au analizat această apărare a pârâtei. Or, în lipsa unor considerente din partea instanţelor inferioare, nu se poate realiza controlul de legalitate al deciziei de apel.

De asemenea, se constată că instanţele inferioare au calificat în mod greșit cererea reconvenţională a pârâtei, cu consecinţa ignorării dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Pentru considerentele reţinute, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei a fost admis. A fost casată în parte decizia de apel și în totalitate sentinţa prin care s-a soluţionat cererea reconvenţională, cauza fiind trimisă spre rejudecare în fond.

Au fost păstrate dispoziţiile din decizia de apel ce vizează soluţionarea cererii principale, în condiţiile în care nu există critici cu privire la această soluţie.

În cadrul rejudecării, instanţa de fond va aprecia cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 în ce privește soluţionare cererii pârâtei.