Liability for unfair competition under Law No. 11/1991 for hiring rivals’ employees: necessity of competitive relationship and proof of intent to disorganize business

Fapte de concurenţă neloială. Angajarea salariaţilor altui comerciant. Condiţii pentru angajarea răspunderii civile delictuale

Cuprins pe materii : Drept comercial. Alte materii

Index alfabetic : dezorganizarea activităţii

- fapte de concurenţă neloială

- răspundere delictuală

Legea nr. 11/1991, art. 4 lit. h)

Prevederile art. 4 lit. h) din Legea nr. 11/1991 sancţionează faptele unui comerciant constând în „concedierea sau atragerea unor salariaţi ai unui comerciant în scopul înfiinţării unei societăţi concurente care să capteze clienţii acelui comerciant sau angajarea salariaţilor unui comerciant în scopul dezorganizării activităţii sale”.

Prin urmare, nu poate fi angajata răspunderea unui comerciant în situaţia în care acesta a angajat persoane care anterior fuseseră salariate ale unui alt comerciant, în cazul în care aceștia nu sunt concurenţi - nedesfășurându-și activitatea comercială pe același segment de piaţă - și nu s-a făcut nici dovada că s-a acţionat în scopul predefinit de a dezorganiza activitatea acestuia.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 3407 din 2 noiembrie 2011

Prin sentinţa comercială nr. 998/2010, Secţia a VI-a comercială a Tribunalului București a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantele N.C. Inc. și SC N.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC I.T.R. & Co Societate în Comandită și SC I.T.R. SRL, având ca obiect constatarea săvârșirii de către pârâte a faptelor de concurenţă neloială prevăzute și sancţionate de art. 4 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 11/1991, obligarea pârâtelor la încetarea acestor practici și publicarea hotărârii de condamnare în presă.

Spre a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că pârâta SC I.T.R. & Co Societate în Comandită a încheiat Contractul Cadru de Consultanţă, având ca obiect prestarea de către reclamantă, în beneficiul pârâtei, a unor servicii de cercetare și/sau lucrări de dezvoltare ce urmau a fi individualizate în specificaţii de lucrări și supuse acceptării părţilor pentru fiecare proiect în parte, doar în scopul de a beneficia de serviciile reclamantei, aspect confirmat și de corespondenţa comercială purtată ulterior de părţile contractante; că pârâta SC I.T.R. SRL nu a semnat contractul cadru de consultanţă, situaţie în care o obligaţie similară nu poate fi analizată în ce o privește pe aceasta; că operaţiunea dovedită de angajare a câtorva salariaţi ai SC N.C. SRL nu s-a realizat în scopul dezorganizării activităţii acestei societăţi, împrejurările angajării acestora situându-se doar prezumtiv, pe baza raţionamentului deductiv, sub incidenţa art. 4 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 11/1991; că reclamantele nu au arătat cu claritate cum s-a materializat exercitarea de activităţi comerciale cu rea-credinţă, contrare uzanţelor cinstite, de către pârâte și că nu a fost identificată nicio acţiune a pârâtelor care să se plaseze în sfera ilicitului delictual, sancţionat potrivit art. 998, 999 C. civ., apreciind că, atât angajarea de personal, cât și desfășurarea de activităţi potrivit obiectului de activitate, sunt fapte licite.

Apelurile declarate de reclamante împotriva sentinţei tribunalului au fost respinse ca nefondate de Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel București.

Pentru a pronunţa această hotărâre, analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, instanţa de apel a considerat că tribunalul a reţinut în mod corect situaţia de fapt relevantă în cauză și a aplicat în mod judicios prevederile legale incidente, cu referire la art. 4 lit. h) din Legea nr. 11/1991 ca formă specială a răspunderii civile delictuale, prevăzută de art. 998 – 999 C. civ., întrucât, în speţă, reclamantele, respectiv pârâtele, nu au acţionat în calitate de concurente pe aceeași piaţă, desfășurând activitatea comercială specifică în domenii diferite, iar prin fapta necontestată, de angajare de către SC I.T.R. SRL a unor persoane care anterior fuseseră salariaţi ai SC N.C. SRL nu s-a dovedit că fiecare pârâtă a acţionat în scopul predefinit de a dezorganiza activitatea reclamantelor.

În ceea ce privește alte pretinse fapte ilicite, instanţa de apel a constatat că apelantele nu au dovedit îndeplinirea condiţiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unor fapte ilicite săvârșite de intimate cu vinovăţie care să fi produs un prejudiciu în patrimoniul acestora, activitatea intimatelor, astfel cum rezultă din probele administrate, înscriindu-se în sfera uzanţelor comerciale, apelantelor revenindu-le obligaţia de a dovedi că acestea au acţionat cu rea – credinţă pentru a se putea încadra în sfera delictuală, nefiind suficiente prezumţiile simple afirmate de acestea.

Împotriva menţionatei decizii au declarat recurs apelantele – reclamante, invocând în drept dispoziţiile art. 304 (...) pct. 9 C.proc.civ.

În esenţă, (...) în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., s-a arătat că realizând o analiză sumară a materialului probator administrat, referitor la elementele faptei ilicite invocate, și înlăturând probele administrate de apelantele-reclamante în cauză, instanţa a pronunţat o hotărâre netemeinică și nelegală, străină normelor de drept aplicabile în speţă și în contradicţie cu materialul probator administrat din a cărui analiză rezultă că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.

Intimatele au solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului și menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind neîntemeiate criticile recurentelor întemeiate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.proc.civ.

Recursul este nefondat.(…)

Reţinând că părţile litigante nu sunt concurente, întrucât nu își desfășoară activitatea pe același segment de piaţă și că apelantele-reclamante nu au dovedit că, prin faptul angajării de către SC I.T.R. SRL a unor persoane care anterior au deţinut calitatea de salariaţi ai SC N.C. SRL, fiecare intimată – pârâtă a acţionat cu scopul predefinit de a dezorganiza activitatea acestora, instanţa de apel a concluzionat cu justeţe că prevederile art. 4 lit. h) din Legea nr. 11/1991 nu sunt incidente în cauză, având în vedere că acestea sancţionează faptele unui comerciant constând în „concedierea sau atragerea unor salariaţi ai unui comerciant în scopul înfiinţării unei societăţi concurente care să capteze clienţii acelui comerciant sau angajarea salariaţilor unui comerciant în scopul dezorganizării activităţii sale”, cerinţe neîndeplinite în speţă.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C.proc.civ., Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat în cauză.