Auction annulment revives owner’s revendication; return of goods or value with damages ordered.

Adjudecare bunuri mobile. Desfiinţarea titlului adjudecatarului. Acţiune în revendicare mobiliară formulată de proprietarul bunurilor. Dispoziţii legale aplicabile

Cuprins pe materii: Drept comercial. Alte materii

Index alfabetic: contestaţie la executare

- licitaţie publică

- acţiune în revendicare mobiliară

C. proc. civ. art. 4041 alin.(1), (3), art. 449

C. civ., art. 480

În cazul în care proprietarul unor bunuri mobile înstrăinate prin vânzare la licitaţie în cadrul unei executări silite formulează o acţiune în revendicare mobiliară în contradictoriu cu adjudecatarul al cărui titlu a fost desfiinţat prin hotărâre irevocabilă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4041 alin. (1) și (3) și art. 449 din Codul de procedură civilă, ci dispoziţiile art. 480 din Codul civil.

Secţia comercială, Decizia nr. 2706 din 13 septembrie 2011

În fond după casare, prin decizia nr. 1625/2009 pronunţată de Tribunalul București, Secţia a V-a comercială, în care s-a reţinut că soluţionarea cauzei de către judecătorul sindic s-a făcut cu încălcarea normelor de competenţă, Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 7799/2010 a respins acţiunea formulată de reclamanta C.R.N. SA prin lichidator judiciar BFJ C.G. SPRL în contra pârâtei SC I.P. SA ca nefondată.

Acţiunea cu care reclamanta a investit instanţa a avut ca obiect restituirea către reclamantă a bunurilor adjudecate ca urmare a licitaţiei din data de 27 aprilie 2005 realizată de BEJ D.S. sau a contravalorii acestora stabilită prin expertiza judiciară; plata fructelor percepute de pârât ce va fi stabilită pe cale de expertiză, acţiune motivată în drept pe dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 64/1995.

Prin precizarea acţiunii, reclamanta a arătat că acţiunea sa are caracterul de revendicare, ea fiind proprietara bunurilor înstrăinate pârâtei în cadrul unei executări silite în care procesul-verbal de licitaţie, actul de adjudecare, procesul verbal de predare-primire au fost declarate nule prin hotărâre judecătorească irevocabilă, pârâta fiind în situaţia îmbogăţirii fără justă cauză.

În raport de această precizare a obiectului acţiunii, ca fiind o acţiune în revendicare, s-a pronunţat și instanţa de casare și instanţa în fond după casare.

Astfel, tribunalul a înlăturat apărările pârâtei la acţiunea astfel precizată reţinând că, în speţă, întrucât nu există o desesizare benevolă de bunurile mobile, nu operează dispoziţiile art. 1909 alin. (1) C. civ. cu privire la dobândirea bunurilor mobile prin prescripţie instantanee și nici de dispoziţiile art. 1910 C. civ., întrucât acestea au ca obiect de reglementare revendicarea bunurilor pierdute sau furate, situaţie care nu se regăsește în speţă.

Nu s-a dat eficienţă nici apărării pârâtei întemeiată pe principiul „error communis facit jus” faţă de calitatea transmiţătorului de organ de executare.

S-au apreciat însă ca întemeiate apărările susţinute în baza dispoziţiilor art. 4041 alin. (3) și art. 449 C. proc. civ.

Coroborând textele mai sus menţionate, judecătorul fondului a concluzionat că, deși a fost desfiinţat titlul executoriu și executarea silită, nu s-a putut desfiinţa transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile adjudecate câtă vreme nu s-a făcut dovada că adjudecatarul a dobândit bunurile prin fraudă, frauda nefiind echivalentă cu reaua-credinţă.

Curtea de Apel București, Secţia a V-a comercială, prin decizia nr. 20/2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Instanţa de control judiciar a confirmat sentinţa pronunţată de judecătorul fondului și motivarea acestuia reţinând că reclamanta și-a întemeiat acţiunea în revendicare pe decizia nr. 1626/2005 a Tribunalului București, Secţia a VI-a comercială, prin care au fost declarate nule atât actul de adjudecare cât și procesele verbale de licitaţie și de predare-primire.

A mai reţinut instanţa de control judiciar corecta aplicare de către judecătorul fondului a prevederilor art. 1909 C. civ. și a principiului de drept error communis facit jus cât și a prevederilor art. 4041 alin. (3) C. proc. civ. și a art. 449 C. proc. civ. la care în mod expres acesta trimite, câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada existenţei fraudei din partea intimatei, care nu a fost stabilită pe cale judecătorească, caracterul derizoriu al preţului nefiind suficient să conducă la concluzia existenţei ei cât timp nu se coroborează cu alte probe.

În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta în a cărui susţinere a dezvoltat criticile care urmează:

1. pronunţarea instanţelor pe alte texte de lege decât cele pe care le-au invocat părţile, art. 449 C. proc. civ. pe care instanţele și-au întemeiat soluţia neavând aplicare în cauză, executarea fiind anulată, vânzarea a fost desfiinţată irevocabil, existând autoritate de lucru judecat;

2. instanţa a ignorat prevederile legii speciale, art. 58, art. 64, art. 65 din Legea nr. 64/1995 în vigoare la data anulării;

3. faţă de caracterul irevocabil al hotărârii pronunţată în calea contestaţiei la executare, instanţa trebuia să facă aplicare art. 4042 C. proc. civ. și să dispună restabilirea situaţiei anterioare;

4. dobândirea bunurilor de către intimata-pârâtă este nelegală deoarece titlul care îi conferea dreptul de proprietate asupra bunurilor a fost declarat nul, motivarea instanţei că actele nule nu ar fi lipsite de eficienţă fiind bizară și nelegală, adăugând la lege;

5. instanţa nu a motivat de ce nu s-a făcut aplicarea art. 404 alin. (3) și să admită acţiunea prin actualizarea în funcţie de rata inflaţiei a sumei de bani ce trebuia să i se restituie;

6. achiziţionarea bunurilor cu 10% din valoarea determinată prin raportul de evaluare, pe un preţ derizoriu este un caz de fraudă, o manoperă menită să-l prejudicieze pe debitor;

7. decizia atacată ignoră prevederile art. 406 lit. d) C. proc. civ. cu privire la exceptarea de la executare a bunurilor neurmăribile, or, prin Legea nr. 64/1995 și ulterior prin Legea nr. 85/2006 bunurile debitorului după deschiderea procedurii sunt neurmăribile ope legis.(…)

Recursul este fondat pentru considerentele care urmează.(…)

Procedând la examinarea pe fond a motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte l-a apreciat ca fondat pentru considerentele care urmează:

Prin acţiunea promovată, astfel cum a fost precizată, reclamanta-recurentă a investit instanţa cu o acţiune în revendicare mobiliară în a cărei susţinere a invocat decizia nr. 1626 R din 23 noiembrie 2005 a Tribunalului București, Secţia a IV-a civilă.

De altfel, și prin cererea iniţial formulată reclamanta a solicitat restituirea bunurilor adjudecate de pârâtă prin licitaţia din 27 aprilie 2005 și plata fructelor percepute, întemeiată fiind pe dispoziţiile art. 58, 59, 64, 65 din Legea nr. 64/1995, în prezent înlocuită de Legea nr. 85/2006.

Prin decizia nr. 1626/R din 23 mai 2005, pe care reclamanta și-a susţinut acţiunea, Tribunalul București a admis recursul contestatoarei C.R.N. SA, prezenta recurentă, împotriva sentinţei nr. 4552 din 8 iulie 2005 pronunţată de Judecătoria Sector 6 București pe care a modificat-o în tot, în sensul că a admis contestaţia la executare și a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de vânzare-cumpărare prin licitaţia din 27 aprilie 2007, încheiat de BEJ D.S. (...) și a tuturor actelor de executare silită efectuate după data deschiderii procedurii judiciare a societăţii recurente, respectiv 7 aprilie 2005.

Deși pornește de la această realitate și reţine că reclamanta a investit instanţa cu o acţiune în revendicare, instanţa de apel, confirmând sentinţa apelată, face aplicarea prevederilor art. 4041 alin. (3) coroborate cu art. 449 C. proc. civ. constatând că cererea de întoarcere a executării nu este admisibilă în condiţiile art. 4041 alin. (1) și (3) deoarece reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei fraude din partea adjudecatarului printr-o constatare judecătorească, chiar dacă titlul a fost anulat.

Din perspectiva motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că instanţa de apel a făcut prin decizia recurată o greșită aplicare a legii.

Aceasta deoarece, pe de o parte, prin decizia atacată se ignoră limitele în care a fost investită de către reclamantă instanţa de judecată, operând o confuzie între cererea de revendicare cu cererea de întoarcere a executării silite, aplicând dispoziţiile legale reglementate de lege pentru aceasta din urmă la obiectul real al cererii de chemare în judecată. Pe de altă parte, chiar și în acest context, al examinării cererii reclamantei ca o cerere specifică fazei procesuale a executării silite, prin decizia sa, instanţa de apel pune în discuţie o hotărâre judecătorească irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, constatarea existenţei sau nu a fraudei la care face trimitere art. 449 C. proc. civ. fiind de atributul instanţei care, irevocabil, a anulat titlul executoriu.

Înalta Curte a constatat că reclamanta-recurentă a investit instanţa de judecată cu o acţiune de drept comun, având ca obiect revendicare mobiliară, întemeiată pe titlul său de proprietate, situaţie în care nu sunt aplicabile prevederile dispoziţiilor art. 4041 alin. (1) și (3) și art. 449, ci prevederile art. 480 din Codul civil.

Prin urmare, în condiţiile în care titlul de proprietate al reclamantei asupra bunurilor revendicate este necontestat și prin dispariţia juridică a titlului de proprietate al pârâtei asupra acelorași bunuri reactivat, acţiunea în revendicare trebuia admisă în raport de dispoziţiile art. 48o C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte a admis recursul, a modificat decizia atacată și a admis apelul împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în tot. Drept urmare, a admis acţiunea reclamantei și a obligat pe pârâta SC I.P. SA la restituirea bunurilor mobile revendicate menţionate în pagina 2 - 6 din procesul verbal al executorului judecătoresc D.S. din 29 aprilie 2005 sau la contravaloarea acestora, în sumă de 1.954.361 lei (ron) la care se adaugă suma de 608.599 lei (ron) reprezentând uzura produsă asupra bunurilor începând cu data de 9 mai 2005, pentru ipoteza în care bunurile nu mai există, și la plata contravalorii profitului nerealizat în sumă de 571.909,5 lei (ron). (…)