Prescription interruption against mortgage guarantor via debtor's insolvency petition upheld, reversing lower court enforcement dismissal

Prescripţie extinctivă. Întreruperea cursului prescripţiei. Efecte cu privire la garantul ipotecar al debitorului

Cuprins pe materii: Drept comercial. Prescripţie extinctivă

Index alfabetic: contestaţie la executare

- somaţie de plată

- excepţia prescripţiei dreptului de executare silită

C. civ., art. 1868, art. 1873

Legea nr. 85/2006, art. 36

Potrivit dispoziţiilor art. 1873 C. civ., întreruperea civilă a prescripţiei, prin formularea cererii de chemare în judecată, făcută în contra debitorului principal are efecte și în contra cauţiunii.

Astfel, formularea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva debitorului principal, urmată de pronunţarea sentinţei de deschidere a procedurii, are ca efect nu numai suspendarea cursului prescripţiei faţă de acesta, ci provoacă și suspendarea cursului prescripţiei care curge în favoarea garantului ipotecar.

Secţia comercială, Decizia nr. 2373 din 16 iunie 2011

Prin sentinţa nr. 17/2011, judecătorul din cadrul Curţii de Apel Bacău, Secţia comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepţia prematurităţii invocată de reclamantă; a admis contestaţia la executare formulată de reclamanta C.C.E. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., a admis excepţia prescripţiei, a constatat prescris dreptul AVAS de a o urmări silit pe contestatoare și a anulat formele de executare, respectiv somaţia de plată nr. 5921/2009 emisă de pârâtă.

În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat prescripţia dreptului de a cere executarea silită, apreciind că la momentul emiterii somaţiei de plată termenul de prescripţie era împlinit.(…)

În rejudecare, reclamanta a invocat și excepţia prematurităţii începerii executării silite, apreciind că pârâta trebuia să aștepte mai întâi finalizarea procedurii de faliment, fiind înscrisă în tabelul creditorilor, abia ulterior putând a se îndrepta împotriva garanţilor.

Judecătorul a respins excepţia prematurităţii, apreciind, în raport de prevederile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, că nu se impune unui creditor să aștepte finalizarea procedurii falimentului ce îl privește pe debitor, ci poate ca înainte sau în același timp să se îndrepte împotriva garantului.

Pe fondul cauzei, judecătorul a reţinut că între Bancorex Sucursala Piatra Neamţ și administratorii SC C.T. SNC s-a încheiat convenţia de linie de credit nr. 16/8035, suplimentat cu un addendum prin care s-a suplimentat creditul iniţial, fiind constituită și o garanţie imobiliară pentru instituirea unei ipoteci asupra apartamentului nr. 22 din Piatra Neamţ. Data scadentă a împrumutului acordat societăţii era 14.10.1999. Prin contractul de cesiune de creanţă nr. 53700/35033/1999, pârâta AVAS a preluat creanţa bancară neperformantă, iar la data de 11.03.2009 AVAS a trimis reclamantei somaţia de plată.

Judecătorul a apreciat temeinicia excepţiei de prescripţie a dreptului de executare silită, constatând că la data emiterii somaţiei de plată era împlinit termenul special de prescripţie de 7 ani, prevăzut de O.U.G. nr. 51/1998. Judecătorul a înlăturat apărarea pârâtei vizând suspendarea termenului de prescripţie ca urmare a deschiderii procedurii de faliment împotriva debitorului din contractul de credit, reţinând că potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale. A reţinut că în speţă nu este vorba despre realizarea creanţelor asupra debitorului sau a bunurilor sale, ci de un garant și bunurile acestuia.

Constatând că termenul de prescripţie specială prevăzut de O.U.G. nr. 51/1998 s-a împlinit la data de 13.12.2006, judecătorul a apreciat că nu mai era posibilă demararea unei executări silite împotriva reclamantei, intervenind prescripţia.

Sentinţa de fond a fost recurată de pârâtă, criticile acesteia vizând greșita soluţionare a cauzei prin admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, apreciind că fiind o obligaţie accesorie celei principale (care a aparţinut societăţii comerciale), aceasta urmează același regim aplicabil primei. A susţinut astfel că suspendarea termenului de prescripţie privind pe debitorul principal suspendă curgerea termenului de prescripţie și împotriva garanţilor. În consecinţă a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinţei de fond în sensul respingerii contestaţiei la executare.

Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca fiind legală și temeinică sentinţa de fond prin care s-a constatat că suspendarea termenului de prescripţie în ce îl privește pe debitorul principal nu suspendă cursul prescripţiei în ce îl privește pe garantul ipotecar.(…)

Analizându-se legalitatea sentinţei de fond în raport de criticile formulate, de apărările invocate și prin raportare la prevederile art. 3041 C. proc. civ., s-a apreciat că recursul declarat în cauză este fondat și a fost admis pentru următoarele considerente:

Judecătorul fondului a soluţionat excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită (singurul motiv la contestaţiei la executare) cu ignorarea textelor legale aplicabile. Astfel, se reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 1868 și 1873 C. civ. Potrivit art. 1868 C. civ., cererea de chemare în judecată întrerupe cursul prescripţiei dacă asupra acestei cereri s-a pronunţat instanţa de judecată prin hotărâre definitivă. În acest caz, nicio prescripţie nu curge de la formarea cererii de chemare în judecată și până la pronunţarea unei asemenea hotărâri. În speţă, împotriva debitorului principal (societatea comercială beneficiară a liniei de credit) s-a formulat o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă, prin sentinţa civilă nr. 102/F din 06.07.2004 (…). Potrivit textului legal menţionat, la data depunerii cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă faţă de debitorul principal a intervenit suspendarea cursului prescripţiei. Se constată că această suspendare a intervenit în cadrul termenului de prescripţie, dosarul de insolvenţă nefiind soluţionat definitiv, procedura de insolvenţă nefiind încă finalizată.

Potrivit art. 1873 C. civ., întreruperea civilă a prescripţiei (prin formularea cererii de chemare în judecată) făcută în contra debitorului principal are efecte și în contra cauţiunii. Astfel, formularea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva debitorului principal, urmată de pronunţarea sentinţei de deschidere a procedurii, a avut ca efect nu numai suspendarea cursului prescripţiei faţă de acesta, ci, în conformitate cu textul legal citat, a provocat și suspendarea cursului prescripţiei care curgea în favoarea garantului ipotecar.

În consecinţă, cu nerespectarea dispoziţiilor legale menţionate, judecătorul fondului a constatat prescris dreptul de executare silită împotriva garantului ipotecar, în condiţiile în care exista o întrerupere civilă a termenului de prescripţie.

Faţă de considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâta AVAS a fost admis. În raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, sentinţa de fond a fost modificată în sensul respingerii contestaţiei la executare.