Suspendability of preventive seizure proceedings as accessory to main claim under insolvency moratorium

Societate comercială. Insolvență. Suspendarea judecății în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. Efecte asupra cererii de instituire a sechestrului asigurator

Cuprins pe materii : Drept comercial. Procedura insolvenței

Index alfabetic : suspendarea acțiunii

- sechestru asigurator

- acțiune în realizare

- accesorium sequitur principale

Legea nr. 85/2006, art. 36

C. proc. civ., art. 245 alin. (2)

Suspendarea acțiunii în realizare pronunțată împotriva debitorului falit, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, impune același regim juridic și pentru acțiunile accesorii, față de conexiunea lor cu acțiunea principală.

Astfel, cererea de instituire a sechestrului asigurator care are, în raport cu acțiunea principală de realizare a creanței, un caracter accesoriu - măsurile de indisponibilizare a bunurilor debitorului până la terminarea procesului având scopul de a garanta creditorului posibilitatea de a-și realiza creanța – va fi suspendată în temeiul principiului accesorium sequitur principale.

Secția comercială, Decizia nr. 1795 din 10 mai 2011

Prin încheierea din data de 13 septembrie 2010, Tribunalul Bacău, Secția comercială și contencios administrativ, a admis în parte cererea formulată de M.D. și a dispus înființarea sechestrului asigurator asupra imobilului proprietatea SC T.S. SRL Bacău, înscris în CF cu nr. 18601; au fost respinse cererile formulate de reclamantă privind instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului situat în Bacău, înscris în CF cu nr. 22.128 și asupra imobilului situat în Hemeiuși, cu nr. topografic 1754, precum și instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile, respectiv autoturisme cât și a mărfii aflată în depozitul proprietatea debitoarei.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs atât reclamanta M.D., cât și pârâta SC T.S. SRL.

Curtea de Apel Bacău, Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 30 noiembrie 2010, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, a constatat suspendată de drept judecata recursurilor promovate.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că prin încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. xxxx/110/2010 s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei SC T.S. SRL, iar, în raport de această situație, instanța a considerat incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Recurenta M.D. a formulat cerere de repunere pe rol a recursurilor, prin care s-a învederat că instanța nu a pus în discuția părților oportunitatea suspendării judecății, fiind încălcat principiul contradictorialității. A mai susținut că prin decizia de îndrumare nr. 2593 din 27 octombrie 2009, Î.C.C.J. a statuat că suspendarea în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune numai dacă acțiunile judiciare au ca obiect realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, iar în speța de față cererea privind instituirea sechestrului asigurator nu face parte din categoria acțiunilor în realizarea dreptului.

Prin încheierea de ședință din data de 11 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bacău a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurenta M.D.

Prin considerentele încheierii, Curtea a reținut că cererea de față tinde la realizarea creanței creditorului care nu deține titlu executoriu, iar, pe de altă parte, ar fi împotriva regulii de drept accesorium sequitur principale ca acțiunea principală să fie suspendată, iar accesoriul ei, cererea de instituire a sechestrului, să fie continuată a fi judecată.

Împotriva încheierii prin care a fost constatată suspendarea de drept, precum și împotriva încheierii privind respingerea cererii privind repunerea cauzei pe rol a formulat recurs reclamanta M.D., prin care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În susținerea motivelor de nelegalitate invocate, recurenta a susținut că instanța a încălcat principiul contradictorialității, întrucât nu a pus în discuția părților oportunitatea acestei măsuri, fără a acorda posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise în raport de această măsură.

Dintr-un alt punct de vedere, acțiunea de față nu are ca obiect realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, întrucât nu tinde la pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei, ceea ce face să nu fie îndeplinită condiția stabilită de art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Recursul este nefondat, fiind respins pentru următoarele considerente.

Prealabil examinării criticilor invocate, Înalta Curte a constatat că recurenta a invocat în susținerea recursului motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile recurentei urmând a fi analizate grupat în raport de motivul de nelegalitate privind aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 36 din Legea nr. 85/2006 și art. 245 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, suspendarea acțiunilor sau suspendarea judecății, de drept, cum este cazul celei prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 are drept efect oprirea instantanee a cursului judecății, acest efect împiedicând instanța să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept.

Acest text conține o normă imperativă, de ordine publică, ce are ca scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului sindic. Efectul suspensiv se produce de la pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii.

Revenind la criticile recurentei, se constată că reclamanta a invocat încălcarea principiului contradictorialității, întrucât, în opinia sa, instanța nu a pus în discuție oportunitatea dispunerii acestei măsuri, însă premisa de la care pleacă recurenta este greșită, întrucât suspendarea acțiunilor operează prin efectul legii, ex lege, iar existența unei hotărâri irevocabile de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului este necontestată.(…)

În ceea ce privește critica recurentei privind neîndeplinirea condițiilor prevăzută de teza a II-a a art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât cererea de față nu se încadrează în categoria acțiunilor care au drept scop realizarea efectivă a creanței, Înalta Curte a constatat că și această critică este nefondată.

Astfel, cererea privind instituirea unui sechestru asigurator este o cerere prin care se urmărește realizarea creanței și depinde și are obiect numai atât timp cât cererea de realizare a creditorului ce nu are titlu executoriu există ca atare.

Cu alte cuvinte, în raport cu acțiunea principală de realizare a creanței, sechestrul asigurator are un caracter accesoriu, deoarece măsurile de indisponibilizare a bunurilor pârâtului debitor până la terminarea procesului au scopul de a garanta reclamantului creditor posibilitatea de a-și realiza creanța.

Prin urmare, suspendarea acțiunii în realizare pronunțată împotriva debitorului falit în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 impune același regim juridic și pentru acțiunile accesorii față de conexiunea lor cu acțiunea principală, motiv pentru care nu se poate susține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, și, pe cale de consecință, a art. 245 alin. (2) C. proc. civ., prin care a fost respinsă cererea privind repunerea cauzei pe rol.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul reclamantei ca nefondat.