Qualification of continuous rape based on victim's age at final consummation and mandatory application of legislative pardon

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 471, pronunțată la data de 27 septembrie 2002, în dosarul penal nr. 1387/2002, Tribunalul Cluj, secția penală, a condamnat pe inculpatul R.M.S., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 12 ani închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală, prevăzută și pedepsită de art. 202 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare.

S-au interzis conform art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 7 ianuarie 2002, la zi. Inculpatul a fost obligat la 50.000.000 lei daune morale și la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În intervalul 1995 – 2001 inculpatul, concubinat cu mama părții vătămate cu care are și 2 copii, a întreținut relații sexuale cu fiica acesteia din altă căsătorie, R.D.C. prin constrângere, determinând-o printr-o purtare dură să nu-și poată manifesta voința. De asemenea, s-a manifestat prin acte cu caracter obscen față de o altă minoră.

Partea vătămată inițial avea 9 ani și adevărul s-a cunoscut când aceasta, în vârstă de 16 ani, a rămas însărcinată.

Inculpatul recunoaște întreținerea relațiilor intime, dar cu acceptul părții vătămate, violențele aplicate pretinzând că aveau alte motive: corecția, primirea de ajutor casnic, etc.

În realitate, din declarațiile martorilor a rezultat că de-a lungul timpului fetița s-a plâns frățiorului ei pe care l-a rugat să și asiste; o altă fetiță, M.A.M., victimă a obscurităților inculpatului și-a înștiințat mama care, la rândul ei a discutat cu mama părții vătămate. Aceasta a făcut o discuție cu concubinul și partea vătămată, crezându-l însă pe inculpat, care nu recunoscuse.

Alte mijloace de probă care au făcut posibilă reținerea stării de fapt și a vinovăției inculpatului au fost: raportul de constatare medico-legală, sesizarea D.G.J. pentru Protecția Drepturilor Copilului, procese verbale de confruntare.

Inculpatul nu a recunoscut în întregime practicarea de acte obscene față de M.A.M.

Instanța a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni, aplicând pedepse corespunzătoare gradului ridicat de pericol social concret al faptei și persoanei inculpatului.

Curtea de Apel Cluj prin decizia penală nr. 19/A/2003, pronunțată la data de 6 februarie 2003, în dosarul penal nr. 5846/2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat, în termen legal recurs, criticând-o pentru greșita încadrare juridică a faptei [(art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)] în infracțiunea de viol, în loc de raport sexual cu o minoră (art. 198 C. pen.).

Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și schimbarea încadrării juridice cu consecința aplicării unei pedepse mai reduse.

Reprezentantul parchetului a opiniat pentru admiterea recursului dar sub aspectul greșitei rețineri a alin. (3) al infracțiunii prevăzută de art. 197 C. pen., deoarece ultimul act material de executare al faptei s-a situat după împlinirea vârstei de 14 ani de către partea vătămată.

Curtea examinând hotărârile atât în raport de motivul de casare invocat, cât și de susținerile orale, constată că din analiza probelor administrate rezultă netemeinicia susținerilor inculpatului, dar și aspectul fondat al criticii aduse de reprezentantul parchetului.

Indiscutabil din probele administrate a rezultat situația avută în vedere de instanța de fond și apel, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective ale infracțiunii de viol.

Într-adevăr însă, instanța, față de situația stabilită, a apreciat greșit că în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 198 alin. (3) C. pen., privind raportul sexual cu o minoră care nu a împlinit vârsta de 14 ani.

Activitatea infracțională a îmbrăcat caracter continuat, pe parcursul anilor 1995-2001, timp în care minora a împlinit 14 ani, anterior datei consumării infracțiunii care este data ultimului raport sexual.

În această împrejurare, infracțiunea continuată fiind o infracțiune unică, absoarbe toate actele materiale de același gen și săvârșite în baza intenției delictuoase unice, iar încadrarea juridică se face raportat la data săvârșirii infracțiunii (a consumării ei în întregime, adică într-un moment în care partea vătămată nu mai are 14 ani).

Pentru aceste considerente, păstrând o altă încadrare juridică, instanțele au pronunțat hotărâri, contrare legii, astfel încât, recursul inculpatului urmează a fi apreciat ca fondat pentru motivul invocat din oficiu și va fi admis, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Un alt motiv de casare invocat din oficiu este și acela al omiterii decretului de grațiere (Legea 543/2002) pentru pedeapsa aplicată infracțiunii prevăzută de art. 202 C. pen. Prin neobservarea acestui aspect, instanțele au pronunțat hotărâri nelegale din acest punct de vedere.

Recursul urmează a fi admis și pentru acest motiv în temeiul aceluiași text al art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Ca urmare a casării hotărârilor sub aceste aspecte, urmează a se descontopi pedepsele aplicate, a se grația infracțiunea prevăzută de art. 202 C. pen. și a se schimba încadrarea juridică conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen.

Curtea va păstra cuantumul pedepsei aplicate de 12 ani închisoare, ținând cont de pericolul social concret deosebit prezentat de fapte și inculpat.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce prevenția, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul R.M.S. împotriva deciziei penale nr. 19 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 471 din 27 septembrie 2002 a Tribunalului Cluj numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei de viol și cu privire la grațierea pedepsei aplicată pentru infracțiunea de corupție sexuală.

Înlătură art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare în pedepsele componente de:

- 12 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 202 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și condamnă pe inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, grațiază pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 202 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., în condițiile prevăzute de art. 7 din aceeași lege.

Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 7 ianuarie 2002, până la 13 mai 2003.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2003.