Consumer credit contract conformity: Non-retroactivity of legislative amendments to urgent ordinance provisions governing mandatory interest rate formula adjustments

Contract de credit. Acţiune în obligarea la încheierea de acte adiţionale în temeiul art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010. Modificarea art. 95 prin Legea de aprobare a ordonanţei de urgenţă. Neretroactivitatea legii

Cuprins pe materii: Dreptul afacerilor. Contracte

Index alfabetic: contract de credit

- dobândă de referinţă variabilă

- obligaţie de a face

- neretroactivitatea legii

O.U.G. nr. 50/2010, art. 37 lit. a), art. 95

Legea nr. 288/2010, art. II

Din economia dispoziţiilor art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 rezultă că pentru contractele de credit aflate în derulare, creditorii au obligaţia, ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, să asigure conformitatea contractului cu dispoziţiile acesteia, prin încheierea de acte adiţionale cu consumatorii.

Dispoziţiile Legii nr. 288/2010, pentru aprobarea O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori - prin care au fost aduse modificări art. 95 din ordonanţă - nu se pot aplica actelor adiţionale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a acestei legi în vederea asigurării conformităţii contractelor cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010, acestea producandu-si efectele în conformitate cu termenii contractuali agreaţi între părţi, neputând fi acordate legii de aprobare efecte retroactive.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2015 din 6 aprilie 2012

Prin sentinţa nr. 118 din 26 ianuarie 2011, Tribunalul Comercial Mureș a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta V.S. în contradictoriu cu pârâta B.C.R. SA.

În pronunţarea acestei soluţii, judecătorul fondului a reţinut că prin cererea formulată la data 31 august 2010 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui act adiţional la contractele „Contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 614/F/2007 și nr. 675/F/2007, acte prin care părţile să stabilească : 1) că dobânda curentă este formată din EURIBOR la care se adaugă 1,5 PP; 2) că nu se va solicita niciun fel de compensaţie pentru rambursarea anticipată a creditului de către împrumutat către bancă, iar în caz de refuz al pârâtei hotărârea judecătorească să ţină loc de act adiţional la contractele de credit încheiate între părţi.

Reclamanta și-a motivat acţiunea în drept pe dispoziţiile art. 37 lit. a) și ale art. 68 din O.U.G. nr. 50/2010 arătând că a încheiat cu pârâta contractele de credit în 28 septembrie 2007 și 30 august 2007, iar în conformitate cu art. 5 au convenit o dobândă curentă de 7,4%/an, fixă în primele 12 luni, ulterior formată din dobânda de referinţă variabilă afișată la sediile băncii, la care se adaugă marja de 1,5PP. După publicarea în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 50/2010, pârâta i-a trimis un sms ca în perioada 13 septembrie 2010-19 septembrie 2010 să se prezinte la sediul băncii în vederea semnării actelor adiţionale, lucru nerealizabil datorită intervalului rămas de 5 zile lucrătoare și numărului mare de clienţi, în opinia reclamantei.

Judecătorul fondului a statuat că prevederea art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 a devenit caducă deoarece prin Legea nr. 288/2010 de aprobare a O.U.G. nr. 50/2010 aceasta a fost modificată, art. II alin. (2) din Legea nr. 288/2010 reglementând situaţia actelor adiţionale nesemnate de consumatori, considerate ca acceptate tacit până la data intrării în vigoare a legii. Că s-a înlăturat aplicabilitatea imediată a legii noi, excluzându-se efectele viitoare ale contractelor încheiate sub imperiul legii vechi, având prioritate principiul efectelor obligatorii ale contractelor în raporturile dintre părţi.

Prin decizia nr. 56/A/2011, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul declarat de reclamanta, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea și a obligat-o pe pârâtă să încheie cu reclamanta acte adiţionale la contractele de credit bancar 614/F/2007 și 675/F/2007, acte prin care părţile vor stabili că nu se va solicita niciun fel de compensaţie pentru rambursarea anticipată a creditului de către împrumutat către bancă. Restul pretenţiilor au fost respinse.

Instanţa de apel a motivat că reclamanta a promovat acţiunea la 31 august 2010, perioadă în care era în vigoare O.U.G. nr. 50/2010, iar la data soluţionării cauzei în fond era deja adoptată Legea nr. 288/2010 de aprobare a O.U.G. nr. 50/2010.

Prin art. I pct. 39 se modifică art. 95 în sensul că actul normativ nu se mai aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, cu excepţia prevederilor art. 371, dispoziţii completate cu cele ale art. II din Legea nr. 288/2010 care reglementează cazurile de retroactivitate, concluzia fiind că, contractelor depuse judecăţii le sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2010 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 288/2010, context în care solicitarea reclamantei de stabilire a dobânzii contractuale în raport de art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010 nemodificat nu poate fi primită.

S-a apreciat, deci, că banca este cea care stabilește cuantumul celor două componente ale dobânzii variabile, acest drept nefiind la latitudinea consumatorului care este protejat prin instituţia notificării de consecinţele acceptării tacite a clauzelor contractuale conform art. II alin. (2) din Legea nr. 288/2010 și Decizia nr. 1656/2010 a Curţii Constituţionale.

S-a apreciat, totodată, că pentru conformitatea actelor adiţionale cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010, date fiind dispoziţiile art. 67, 68 lit. c), se impune eliminarea din conţinutul actului adiţional a oricăror prevederi privind stabilirea în sarcina reclamantei a achitării vreunei compensaţii pentru rambursarea anticipată a creditelor ce formează obiectul contractelor încheiate cu pârâta.

În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta V.S. în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. solicitând modificarea în parte a deciziei cu consecinţa obligării pârâtei la încheierea unui act adiţional la contractele de credit și în sensul stabilirii ca dobânda curentă este formată din EURIBOR la care se adaugă 1,5P.P.

În esenţă, recurenta a criticat decizia instanţei de apel sub aspectul aplicării O.U.G. nr. 50/2010 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 228/2010, deși la data promovării acţiunii legea de modificare a ordonanţei nu era publicată.

Cu privire la aplicabilitatea litigiului a legii în vigoare la data promovării acţiunii, recurenta a invocat practica Curţii Constituţionale (dec. 1354/2010 și a Înaltei Curţi precum și practica CEDO, Hotărârea din 8 martie 2006: cauza Blecic c. Croaţia).

Ca atare, recurenta, a invocat incidenţa în cauză a prevederilor art. 37 lit. a), b) și c) din O.U.G. nr. 50/2010 nemodificat cu privire la formula dobânzii curente coroborat cu art. 4 pct. 2 din condiţiile generale de creditare și art. 5 din contract, care referă la „dobânda de referinţă variabilă", criticând reţinerea instanţei de apel conform căreia banca, discreţionar, poate stabili cele două componente ale dobânzii, marja fiind cea convenită prin contract.

Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:

Intre reclamanta recurentă, persoană fizică, și intimata pârâtă B.C.R. SA au intervenit două contracte credit 614/F din 30 august 2007 și 675/F din 28 septembrie 2007 în care marja convenită pentru calculul dobânzii, fixă pentru primul an și variabilă ulterior, a fost de 1,5P.P.

La data de 21 iunie 2010 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori care transpun și implementează în legislaţia naţională Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008.

Sub incidenţa acestui act normativ reclamanta a promovat la data de 31 august 2010 prezenta acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la încheierea actelor adiţionale, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2010 în sensul că dobânda este formată din EURIBOR la care se adaugă 1,5P.P. marjă fixă pe toată durata derulării contractelor.

Conform art. 37 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2010, „dobânda va fi raportată la fluctuaţiile indicilor de referinţă EURIBOR/LIBOR rata dobânzii de referinţă a B.N.R., în funcţie de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului".

Potrivit art. 95 alin. (1) din ordonanţă, „Pentru contractele aflate în derulare, creditorii au obligaţia, ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, să asigure conformitatea contractului cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă", iar potrivit alin. (2) „Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiţionale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă".

Cum intimata creditoare nu a procedat în intervalul de 90 de zile la încheierea actelor adiţionale la cele două contracte de credit în sensul art. 37 lit. a), acţiunea reclamantei este întemeiată și sub acest aspect.

La această interpretare și constatare obligă și decizia Curţii Constituţionale nr. 1656/2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 50/2010, care a statuat ca dezbaterea legii de modificare a ordonanţei de către Camera decizională a avut loc după epuizarea efectelor art. 95, a termenului de 90 de zile în care creditorii trebuiau să-și îndeplinească obligaţiile prevăzute de ordonanţă.

Dispoziţiile art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, astfel cum au fost modificate prin Legea de aprobare nr. 288 începând cu 2 ianuarie 2011, trebuie citite și interpretate în coroborare cu art. II alin. (l) din aceeași lege, care prevăd că „Actele adiţionale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformităţii contractelor cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreaţi între părţi".

Curtea Constituţională concluzionează în sensul că: ,,modificările aduse art. 95 din ordonanţa de urgenţă nu pot opera ... decât de la data intrării in vigoare a legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă, altfel ar fi înlăturate efectele produse de ordonanţa de urgenţă până la data intrării în vigoare a legii de aprobare și ar opera retroactiv", în acest sens fiind și prevederile art. II alin. (2) din Legea de aprobare a ordonanţei de urgenţă.

Ca atare, Înalta Curte, constatând că în mod greșit instanţa de apel, cu privire la capătul de cerere având ca obiect formula de calcul a dobânzii a făcut aplicarea Legii de modificare nr. 288/2010 acordându-i efecte retroactive, iar nu a dispoziţiilor art. 95 și 37 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2010 nemodificată, a admis recursul în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în care se încadrează criticile recurentei și a modificat în parte decizia atacată în sensul obligării intimatei pârâte la încheierea actelor adiţionale și în conformitate cu art. 37 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2010 nemodificată, în sensul că dobânda este formată din EURIBOR la care se adaugă 1,5 PP marjă fixă pe toată durata derulării celor două contracte, menţinând restul dispoziţiilor deciziei atacate.