Territorial jurisdiction of commercial contracts under repealed Civil Procedure Code provisions applicable to pending litigation during the transition to the new Civil Code

Competenţă teritorială. Aplicarea legii civile în timp

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competenţa instanţelor

Index alfabetic: competenţă teritorială

- aplicarea legii în timp

Legea nr. 71/2011, art. 223

C. proc. civ., art. 10 pct. 4

Potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului Civil din 2009 se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când aceste procese au fost pornite, afară de cazul în care în Legea nr. 71/2011 există dispoziţii care prevăd altfel.

În aceste condiţii, prevederile art. 10 pct. 4 din Codul de procedură civilă – abrogate prin pct. 2 din Legea nr. 71/2011 – sunt aplicabile unui litigiu născut anterior datei de 10 iunie 2011 în lipsa unei dispoziţii speciale care să prevadă expres că noua reglementare se aplică și proceselor în curs de judecată.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1837 din 29 martie 2012

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșiţa, reclamanta SC V. Reșiţa SRL a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta SC C. SA să constate valabilitatea contractului de servicii nr. 138 din 7 iulie 2008, să reconsidere garanţia conform condiţiilor stabilite în contract, să se constate că toate intervenţiile asupra utilajelor au fost efectuate în perioada de garanţie de către firme agreate de producător și, de asemenea, să dispună obligarea pârâtei la efectuarea reviziilor periodice conform contractului și obligarea la contravaloarea reparaţiilor efectuate în perioada de garanţie în cuantum de 1.732,82 Euro.

Acţiunea de faţă a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. și pe dispoziţiile contractuale. (…)

Judecătoria Reșiţa, prin sentinţa civilă nr. 61/2011 a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă și a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii și a cererii reconvenţionale în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a dispune astfel, judecătoria a reţinut că potrivit contractului locul unde obligaţia a luat naștere nu poate fi stabilit cu certitudine, iar potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal, care este Judecătoria Sectorului 6 București. (…)

Judecătoria Sectorului 6 București, prin sentinţa civilă nr. 8385/2011, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive invocată de instanţă din oficiu și a constatat competenţa Judecătoriei Reșiţa să soluţioneze prezenta pricină. Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă.

Prin considerente, s-a reţinut că potrivit contractului, locul executării obligaţiei pârâtei, respectiv locul de livrare al produselor achiziţionate, este în Reșiţa. De asemenea, locul executării obligaţiei, respectiv locul în care vânzătorul se obligă să se prezinte pentru constatarea și eventual remedierea produselor achiziţionate nu este stabilit, însă prin stabilirea termenului în care vânzătorul trebuie să se prezinte la sediul reclamantei rezultă că locul executării obligaţiei este sediul de livrare al bunurilor.

În consecinţă, judecătoria reţinând dispoziţiile art. 10 C. proc. civ., privind competenţa alternativă, precum și dispoziţiile contractuale sus evocate a apreciat că reclamanta ar fi prejudiciată prin reţinerea cauzei spre soluţionare la această instanţă.

Înalta Curte, în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 și urm. C. proc. civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșiţa, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:

Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluţia adoptată în cadrul regulatorului de competenţă, Înalta Curte a considerat necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a dispoziţiilor Legii nr. 71/2011, publicată în Monitorul Oficial la data de 10 iunie 2011, prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ., normă de procedură care a fost avută în vedere de către instanţa legal investită, respectiv Judecătoria Reșiţa, anterior abrogării acestor dispoziţii.

Din acest punct de vedere, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului Civil din 2009 se soluţionează de către instanţele legal investite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când aceste procese au fost pornite, afară de cazul în care în Legea nr. 71/2011 există dispoziţii care prevăd altfel.

În aceste condiţii, în lipsa unei dispoziţii speciale care să prevadă expres că noua reglementare se aplică și proceselor în curs de judecată, în litigiul de faţă, născut anterior datei de 10 iunie 2011, se poate motiva soluţia bazată pe argumentele din vechea reglementare.

Înalta Curte va avea în vedere circumstanţele speţei, anume, natura litigiului și dispoziţiile art. 10 C. proc. civ. potrivit cărora în afară de instanţa domiciliului pârâtului mai sunt competente următoarele instanţe: 1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligaţiuni ... 4. în cererile privitoare la obligaţii comerciale, instanţa locului unde obligaţia a luat naștere sau aceea a locului plăţii.

Dispoziţiile art. 10 pct. 1 și pct. 4 C. proc. civ. consacră o competenţă teritorială alternativă în materia litigiilor comerciale, astfel că, instanţa trebuie să dea efect dreptului reclamantei de a alege instanţa competentă.

Înalta Curte reţine că locul executării obligaţiei pârâtei este în Reșiţa.

În consecinţă, potrivit art. 22 alin. ultim C. proc. civ., competenţa revine Judecătoriei Reșiţa, căreia i s-a trimis dosarul.