Shareholder-director’s challenge to seven meeting resolutions survives bar on removal suits, case remanded for merits review

Acţiune în anularea unei hotărâri AGA prin care au fost adoptate mai multe decizii. Disjungere. Condiţii de admisibilitate

Cuprins pe materii: Dreptul afacerilor. Funcţionarea societăţilor

Index alfabetic: acţiune în anulare

- hotărâre AGA

- revocare din funcţie a membrilor consiliului de administraţie

- calitate procesuală activă

Legea nr. 31/1990, art. 132 alin. (4)

În cazul în care prin aceeași acţiune sunt atacate mai multe hotărâri adoptate în cadrul unei adunări generale a acţionarilor, hotărâri materializate în același înscris, disjungerea nu este posibilă, neexistând un temei legal pentru această măsură.

Așa fiind, cererea de chemare în judecată trebuie privită ca un întreg, urmând ca numai odată cu soluţionarea cauzei pe fond să se aprecieze care dintre hotărârile AGA adoptate este susceptibilă de a fi atacată în justiţie și care dintre acestea nu este supusă unui astfel de control, având în vedere dispoziţiile legale aplicabile pentru fiecare hotărâre în parte.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1572 din 21 martie 2012

Prin sentinţa civilă nr. 3997/2010, pronunţată de Tribunalul Maramureș, a fost admisă excepţia privind inadmisibilitatea acţiunii invocată de pârâta SC P.A. SA Baia Mare în contradictoriu cu reclamantul F.A.G. și a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul F.A.G. în contradictoriu cu pârâta SC P.A. SA.

Examinând excepţia invocată, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a atacat hotărârile din 22.01.2010 adoptate de Adunarea generală a SC P.A. SA Baia Mare care vizează revocarea din funcţie a membrilor Consiliului de Administraţie, respectiv a reclamantului și stabilirea componenţei Consiliului de Administraţie.

Potrivit art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, „membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la evocarea lor din funcţie.

In consecinţă, reclamantul, în calitatea sa de președinte al Consiliului de Administraţie, nu poate ataca hotărârile menţionate, acţiunea sa fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul F.A.G. solicitând anularea hotărârii criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei.

Prin întâmpinare, SC P.A. SA Baia Mare a solicitat respingerea apelului, cu păstrarea în tot a hotărârii atacate.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Principala problemă de drept care a format obiectul soluţiei atacate constă în interpretarea și aplicarea dispoziţiilor art. 132 alin. (4) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 republicată și actualizată (LSC).

Potrivit acestor dispoziţii legale, membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie.

Curtea a constatat că prima instanţă a sancţionat cu fine de neprimire demersul judiciar al reclamantului pornind de la calitatea acestuia de administrator și vicepreședinte al CA la societatea pârâtă reţinând în acest sens dispoziţiile art. 132 alin. (4) din LSC.

Analizând însă punctual deciziile luate în cadrul hotărârii AGA atacate, Curtea a constatat că, în privinţa dispoziţiei de revocare a reclamantului din calitatea de administrator, se poate reţine că demersul reclamantului poate fi privit ca inadmisibil prin raportare la prevederile art. 132 alin. (4) din LSC numai în ceea ce privește hotărârile de la pct. 1 și 2.

In ceea ce privește însă celelalte puncte ale hotărârii, acestea nu vizează aspecte în legătură cu măsuri privind revocarea din funcţie a administratorului și deci soluţia de respingere a acţiunii în anulare ca inadmisibilă apare ca esenţial nelegală, nesocotind și nereţinând că reclamantul a acţionat și în calitate de acţionar al societăţii și, pe de altă parte, neţinându-se seama că acesta a invocat motive de nulitate absolută a hotărârii, ceea ce pune problema existenţei calităţii procesuale pasive numai prin prisma relevării interesului vătămat prin hotărârea AGA a cărei anulare se solicită.

Cu privire la primul aspect, însă, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că acţiunea în anulare a unei hotărâri AGA poate fi introdusă legal și de persoana administratorului dacă acesta are și calitate de acţionar, textul art. 132 alin. (4) din LSC nefiind un obstacol pentru antamarea acestui demers.

Curtea de Apel a apreciat că, deși nu se poate nega că prin recunoașterea acestei posibilităţi ar putea fi considerată rezolvată problema dreptului de acces la justiţie ca parte integrantă a celui la un proces echitabil, nerecunoașterea calităţii procesuale active în favoarea asociatului - administrator revocat în vederea sesizării instanţei cu o acţiune în nulitate/anulare a AGA, este de natură să ducă la blocaje în activitatea societăţii și, în ultimă instanţă, la dizolvarea acesteia, pe considerentul că unul dintre motivele determinante ale asocierii ar fi putut fi reprezentat tocmai de dobândirea calităţii de administrator și de exercitarea puterii executive, ca garanţii ale unui control sporit, cu privire la întreaga activitate desfășurată de către societate.

S-a apreciat că nu este clar în ce măsură alternativa despăgubirilor ar fi de natură să acopere și o astfel de situaţie, Curtea de Apel apreciind că aplicarea acestui text trebuie făcută cu precauţie, în lumina principiilor degajate din practica CEDO, înclinând spre teza avansată de către reclamant conform căreia atunci când sunt incidente motive de nulitate absolută cu privire la decizia de revocare, iar administratorul are și calitatea de asociat, trebuie să i se recunoască posibilitatea de a sesiza instanţa pentru constatarea nulităţii hotărârii AGA.

Așa fiind, Curtea de Apel a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă pentru a solicita constatarea nulităţii absolute a deciziei referitoare la acest punct de pe ordinea de zi și, deci, excepţia de inadmisibilitate a acţiunii în anulare sub acest aspect apare nelegală.

Faţă de cele ce preced, în raport de dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., corelat cu art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010, Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 119/2011, a admis apelul și a desfiinţat în tot sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata SC P.A. SA care a solicitat modificarea în parte a deciziei recurate în sensul trimiterii spre rejudecare numai a capetelor de cerere privind revocarea din funcţie a membrilor comisiei de cenzori, stabilirea componenţei noii comisii de cenzori, stabilirea indemnizaţiei nete lunare pentru administratori și cenzori.

In motivarea recursului s-a arătat, în rezumat, că reclamantul nu poate ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea sa din funcţie întrucât este membru CA, iar motivarea Curţii de Apel nu subzistă întrucât societatea intimată este o societate pe acţiuni, și nu o societate de persoane.

De asemenea, din motivarea acţiunii rezultă că interesul urmărit de reclamant este unul individual, și nu unul social.

De altfel, s-a arătat că, în cauză, chestiunea disjungerii acţiunii în anularea hotărârilor AGA nr. 1 și 2 de celelalte hotărâri adoptate a fost antamată chiar de Curtea de Apel, deși ulterior instanţa nu s-a mai pronunţat asupra acesteia.

S-au invocat în drept dispoziţiile art. 132 alin. (4) LSC și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.

Analizând decizia pronunţată de instanţa de apel, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate de recurentă, Înalta Curte a constatat următoarele:

În urma ţinerii adunării generale a acţionarilor din data de 22 ianuarie 2010 au fost adoptate șapte hotărâri ale adunării generale.

Hotărârile adoptate, materializate în același înscris, au fost atacate în justiţie prin aceeași acţiune, astfel că, în opinia Înaltei Curţi, disjungerea nu este posibilă, neexistând un temei legal pentru această măsură.

Așa fiind, cererea de chemare în judecată trebuie privită ca un întreg, urmând ca numai odată cu soluţionarea cauzei pe fond să se aprecieze care dintre hotărârile AGA adoptate este susceptibilă de a fi atacată în justiţie și care dintre acestea nu este supusă unui astfel de control, având în vedere dispoziţiile legale aplicabile pentru fiecare hotărâre în parte.

In consecinţă, decizia instanţei de apel de desfiinţare a sentinţei și de trimitere a cauzei spre rejudecare este corectă întrucât soluţia tribunalului de respingere globală a acţiunii ca inadmisibilă nu se raportează la faptul că hotărârile adoptate la 22 ianuarie 2010 privesc numai parţial calitatea de membru al Consiliului de Administraţie pe care o deţine reclamantul, fiind atacate în justiţie și alte decizii societare.

Prin urmare, Înalta Curte a apreciat că, în mod judicios, instanţa de apel a apreciat că judecata trebuie reluată în faţa tribunalului prin raportare la acţiunea în justiţie formulată de reclamant, care are un caracter unitar, urmând, însă, ca odată cu soluţionarea cauzei pe fond să se stabilească în ce măsură poate fi supusă controlului judiciar fiecare decizie adoptată în adunarea generală a acţionarilor din data de 22 ianuarie 2010.

Faţă de considerentele expuse pe larg mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.