Privatization share-sale price claims partially revived; prescription ruling reversed and case remanded for retrial.

Contract de vânzare-cumpărare acţiuni încheiat cu Agenţia Domeniilor Statului. Caracterul de titlu executoriu conferit contractului la data intrării in vigoare a O.U.G nr. 64/2005. Efecte asupra prescripţiei

Cuprins pe materii: Dreptul afacerilor. Prescripţie extinctiva

Index alfabetic: acţiune în pretenţii

- Contract de vânzare-cumpărare acţiuni

- Titlu executoriu

- Prescripţia dreptului de a cere executarea silită

Decretul nr. 167/1958, art. 3

O.U.G. nr. 198/1999

O.U.G. nr. 64/2005

Contractul de vânzare-cumpărare acţiuni încheiat în cadrul procesului de privatizare - contract aflat în derulare la data adoptării O.U.G. nr. 64/2005 - constituie titlu executoriu pentru sumele datorate de cumpărător cu titlu de preţ, scadente după data intrării în vigoare a ordonanţei.

Astfel, de la data la care contractul de vânzare-cumpărare acţiuni a devenit titlu executoriu nu se mai pune problema incidenţei prescripţiei dreptului material la acţiune, ci a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, executare supusă dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/1998.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1524 din 20 martie 2012

Prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta A.D.S. a solicitat obligarea pârâtei Asociaţia Salariaţilor R.S. la plata sumei de 1.359.648,78 lei actualizată reprezentând preţul acţiunilor plus penalităţile datorate plăţii cu întârziere a acţiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 43/2000 încheiat între Ministerul Agriculturii și Alimentaţiei în calitate de vânzător și Asociaţia Salariaţilor R.S., în calitate de cumpărător.

Potrivit susţinerilor reclamantei, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 43/2000, încheiat în cadrul procesului de privatizare a societăţilor comerciale care deţin în administrare terenuri agricole, s-a transmis cumpărătoarei proprietatea asupra unui număr de 135.771 acţiuni libere de sarcini, cu o valoare nominală de 25.000 lei vechi fiecare, reprezentând 81,9280% din capitalul social subscris al SC R.S., judeţ Buzău.

Cu privire la preţul acţiunilor înstrăinate, reclamanta a arătat că din preţul total convenit de 3.407.852.100 lei vechi, pârâta a achitat 20% cu titlu de avans la 27 septembrie 2000, diferenţa de 80% respectiv 2.726.281.680 lei vechi urmând să fie achitată în cinci rate în perioada 2001-2005 conform graficului prevăzut la art. 5.2 din contract.

A susţinut reclamanta că pârâta nu și-a respectat obligaţia contractuală de plată a ratelor la termenele scadente convenite, acumulând o datorie de 1.359.648,76 lei noi reprezentând preţ și penalităţi de întârziere calculate conform art. 5.5 din contract.

Prin sentinţa comercială nr. 8819/2010, Tribunalul București, Secţia comercială, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie invocată de pârâtă prin întâmpinare și, în consecinţă, a respins acţiunea introductivă formulată de reclamanta A.D.S. ca prescrisă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat că în raport de data introducerii acţiunii, 28 decembrie 2009, termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză, a fost depășit prin raportare la data scadenţei fiecăreia din cele 5 rate convenite pentru plata diferenţei de 80% din preţul acţiunilor.

Totodată, instanţa a reţinut că nu există motive de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei extinctive, nefiind îndeplinite niciuna din condiţiile prevăzute în art. 13 și 16 din Decretul nr. 167/1958.

Prin decizia comercială nr. 183/2011, Curtea de Apel București, Secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Verificând hotărârea primei instanţe sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 3 și 12 din Decretul nr. 167/1958, în raport de criticile formulate prin cererea de apel, instanţa de control judiciar a constatat că în cauză se aplică dispoziţiile de drept comun în materia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Susţinerea reclamantei cu privire la aplicarea termenului special de prescripţie de cinci ani aplicabil creanţelor bugetare conform art. 121 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 a fost înlăturată, instanţa apreciind că raporturile dintre părţi își au izvorul într-un contract de vânzare-cumpărare, contract comercial supus dispoziţiilor dreptului comun.

Referitor la actele de executare pornite de reclamanta A.D.S. în temeiul O.U.G. nr. 51/1998, instanţa de control judiciar a apreciat că ele nu pot produce efecte juridice deoarece la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni prevederile speciale ale O.U.G. nr. 51/1998 nu se aplicau A.D.S.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A.D.S. a declarat recurs, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii excepţiei prescripţiei și, pe fond, admiterea acţiunii introductive astfel cum a fost formulată.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând aplicarea greșită a legii, sub următoarele aspecte:

Sub un prim aspect, recurenta a susţinut că în cauză este aplicabil termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 121 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, deoarece veniturile încasate de instituţia publică se fac venituri la bugetul de stat, iar la data intrării în vigoare a actului normativ, 1 ianuarie 2004, creanţa A.D.S. împotriva cumpărătoarei, pârâta din cauză, nu era prescrisă.

Sub un al doilea aspect, recurenta a criticat aplicarea greșită a dispoziţiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privind întreruperea prescripţiei printr-un act începător de executare.

În acest sens, recurenta a arătat că procedura de executare silită împotriva pârâtei a fost începută conform art. 42 și 58 din O.U.G. nr. 51/1958 la data de 8 mai 2006 cu adresa nr. 75076 de comunicare a titlului executoriu reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare acţiuni și de înfiinţare a popririi pe conturile pârâtei pentru suma de 877.785,50 lei.

Ulterior, respectiv la data de 27 noiembrie 2008, a fost transmisă notificare de plată pentru suma ce formează obiectul prezentei acţiuni, notificare urmată de ordinul de poprire nr. 11.4763 din 24 martie 2009.

Concluzionând, recurenta a susţinut că dreptul său material la acţiune nu este prescris urmare întreruperii cursului prescripţiei prin actele de executare menţionate, acte de executare care nu au fost anulate.

Înalta Curte, exercitând controlul de legalitate asupra deciziei atacate, în raport de criticile formulate, a constatat că recursul este fondat în limitele și pentru raţiunile ce urmează:

Ca o premisă a analizei raporturilor dintre părţi și, pe cale de consecinţă, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte a constatat că creanţa, pe care reclamanta recurentă A.D.S. o invocă prin acţiunea introductivă, reprezintă plata contravalorii acţiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-acţiuni încheiat la 9 octombrie 2000 între Ministerul Agriculturii și pârâta din cauză, contract încheiat în cadrul procesului de privatizare a SC R.S. potrivit O.U.G. nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă.

Ulterior, prin Protocolul încheiat în temeiul art. 4 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor ce deţin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statutului cu destinaţie agricolă, A.D.S. s-a subrogat în drepturile și obligaţiile Ministerului Agriculturii și Alimentaţiei în contractul nr. 43/2000 urmărind executarea clauzelor asumate.

Prin O.U.G. nr. 64/2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 574 din 4 iulie 2005, adoptată de Guvernul României în vederea accelerării recuperării creanţelor datorate A.D.S. de către partenerii contractuali, s-a prevăzut că dispoziţiile O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri și urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare, precum și dispoziţiile Cap.VIII, IX și X din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului se aplica și A.D.S. în calitate de instituţie implicată în procesul de privatizare, contractele de vânzare-cumpărare încheiate de A.D.S. constituind titluri executorii.

Contractul nr. 43/2000, pe care reclamanta recurentă își întemeiază pretenţiile deduse judecăţii în prezenta cauză, era în derulare la data adoptării O.U.G. nr. 64/2005, așa încât, pentru efectele produse de acesta după intrarea în vigoare a ordonanţei, dispoziţiile prevăzute de art. 1 și 2 din actul normativ devin pe deplin aplicabile.

Cu alte cuvinte, pentru sumele datorate de cumpărător cu titlu de preţ, scadente după data intrării în vigoare a ordonanţei, contractul de vânzare-cumpărare nr. 43/2000 constituie titlu executoriu.

Chestiunea prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei recurente, în raport de dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, se circumscrie numai ratelor scadente înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei, în ipoteza în care termenul de prescripţie de 3 ani a expirat.

Așa fiind, Înalta Curte a constatat că, în cauză, ambele instanţe de fond au soluţionat litigiul cu ignorarea dispoziţiilor legale susmenţionate, pronunţând o soluţie nelegală.

În alte cuvinte, de la data la care contractul de vânzare-cumpărare acţiuni a devenit titlu executoriu nu se mai pune problema incidenţei prescripţiei dreptului material la acţiune, ci a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, executare supusă dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/1998.

Curtea amintește, totodată, că incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 64/2005 raporturilor contractuale dintre părţi, în circumstanţele cauzei, respectă întrutotul atât principiul neretroactivităţii legii noi, cât și principiul aplicării imediate a legii noi.

Pentru considerentele mai sus înfăţișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) și (5) C. proc. civ., a admis recursul și a casat decizia și sentinţa pronunţată în cauză cu trimiterea spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului București.

Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere dispoziţiile speciale incidente în cauză, în raport de care reclamanta trebuie să ofere lămuriri și precizări sub aspectul interesului promovării acţiuni în condiţiile în care deţine un titlu executoriu, această chestiune neputând fi soluţionată pentru prima dată în recurs în condiţiile în care dezlegarea dată în primul ciclu procesual s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente.