Insurer’s appeal rejected: victim awarded lost income and €100,000 for permanent injury.

Asigurări. Acţiune în despăgubire derivată din art. 20 alin. (3) din Codul de procedură penală. Lipsa obligativităţii îndeplinirii procedurii prealabile

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura înaintea primei instanţe

Index alfabetic: acţiune în despăgubire

- asigurare

- hotărâre penală

- procedură prealabilă

C. civ., art. 998-999

C. proc. civ., art. 109 alin. (2), 7201

C. proc. pen., art. 20 alin. (3)

Legea nr. 136/1995, art. 53

Potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă, sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Această condiţie se consideră îndeplinită în cazul în care pornirea acţiunii în despăgubire derivă din aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că persoana vătămată se poate adresa cu acţiune civilă pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunţarea hotărârii penale de primă instanţă.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1125 din 1 martie 2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani, reclamatul P.P., în contradictoriu cu pârâţii B.S. și SC Asigurarea Românească A. SA Focșani, a solicitat obligarea pârâţilor la plata unei prestaţii periodice lunare egale cu diferenţa dintre salariul pe care îl avea la data accidentului, actualizat la zi, și pensia pentru gradul II de invaliditate pe care o primește, de la data introducerii acţiunii și până la împlinirea vârstei standard de pensionare și plata unei despăgubiri în sumă de 100.000 lei reprezentând prejudiciul de agrement, constând din invaliditatea fizică permanentă ca urmare a imposibilităţii fizice de a presta muncă pe tot timpul vieţii.(…)

Prin sentinţa nr. 4717/2009 a Judecătoriei Focșani s-a admis în parte cererea și a fost obligat pârâtul B.S. alături de pârâta SC Asigurarea Românească A. SA către reclamant la plata unei sume de 157 lei lunar, reprezentând diferenţa dintre veniturile pe care le-ar fi primit și pensia încasată, de la data producerii accidentului, 19.11.2005 și până la încetarea sau modificarea stării de nevoie. A respins capătul de cerere referitor la plata despăgubirilor în sumă de 100.000 lei, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul P.P. și pârâtul B.S., înregistrat pe rolul Tribunalului Vrancea.

Prin decizia nr. 111/2010 s-au admis apelurile, s-a anulat sentinţa nr. 4717/2009 a Judecătoriei Focșani și s-a reţinut cauza pentru judecarea fondului la Tribunalul Vrancea, Secţia comercială.

Prin sentinţa nr. 59/2011, Tribunalul Vrancea a admis în parte acţiunea. A obligat pârâţii, în solidar, să plătească reclamantului suma de 157 lei lunar, reprezentând diferenţa dintre veniturile pe care le-ar fi obţinut din salariu și pensia de invaliditate, de la data producerii accidentului, 19.11.2005 și până la încetarea sau modificarea stării de incapacitate de muncă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul P.P., cât și pârâta SC Asigurarea Românească A.V.I.G. SA.

Prin decizia nr. 66/A/2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Secţia comercială, maritimă și fluvială, s-au admis apelurile declarate de către reclamantul P.P. și de pârâta SC Asigurarea Românească A.V.I.G. SA București, prin sucursală, împotriva sentinţei civile nr. 59/2011 pronunţată de Tribunalul Vrancea și în consecinţă: s-a schimbat în parte sentinţa nr. 59/2011 a Tribunalului Vrancea, în sensul că s-a admis acţiunea formulată de reclamantul P.P. în contradictoriu cu pârâţii B.S. și SC Asigurarea Românească A.V.I.G. SA București; a fost obligată pârâta SC Asigurarea Românească A.V.I.G. SA alături de pârâtul B.S. să plătească reclamantului suma de 157 lei lunar, reprezentând diferenţa dintre veniturile pe care le-ar fi obţinut și pensia încasată, de la data de 21 mai 2006, până la încetarea sau modificarea stării de incapacitate de muncă; a fost obligată pârâta-asigurator alături de pârâtul B.S. la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului de agrement(…).

Împotriva deciziei nr. 66/A/2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Secţia comercială, maritimă și fluvială, a declarat recurs SC Asigurarea Românească A.V.I.G. SA invocând ca motiv de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs s-a arătat că: (…) au fost încălcate dispoziţiile art. 7201 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ.; au fost încălcate dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 136/1995.

Intimatul P.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menţinerea deciziei civile nr. 66/A/2011 a Curţii de Apel Galaţi ca fiind temeinică și legală.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcţie de criticile recurentei subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Literatura juridică a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii înseamnă că instanţa a cărei hotărâre se atacă a recurs la aplicarea dispoziţiilor legale aplicabile speţei, însă fie le-a încălcat fie le-a aplicat greșit.

Din această perspectivă precum și din criticile deciziei recurate subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei. Astfel, în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1201 C. civ. din moment ce în sentinţa penală nr. 245 din 2 februarie 2007 pronunţată de Judecătoria Focșani s-a reţinut că în ceea ce privește prejudiciul de agrement pretins referitor la concretizarea infirmităţii fizice permanente poate fi stabilit numai după o nouă reexaminare, după epuizarea tuturor procedurilor medico-chirurgicale și balneo-fizio-terapeutice. Cu alte cuvinte, problema prejudiciului de agrement nu a fost tranșată prin sentinţa penală nr. 245 din 2 februarie 2007 din moment ce s-a reţinut că acesta poate fi stabilit după efectuarea unei noi reexaminări și după epuizarea tuturor procedurilor medico-chirurgicale și balneo-fizio-terapeutice. Faţă de cele arătate sub acest aspect reiese că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ.

În ceea ce privește critica recurentei referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 7201 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut că nu este întemeiată având în vedere că pornirea acţiunii civile în prezenta cauză derivă din aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că persoana vătămată se poate adresa cu acţiune civilă pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunţarea hotărârii penale de primă instanţă.(…)

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.