Ship repair delay damages barred by absence of contractual delivery deadline and prohibition against judicial modification of party autonomy

Contract de reparații nave. Daune-interese solicitate pentru predarea cu întârziere a bunului. Lipsa unui termen contractual de predare. Efecte

Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte

Index alfabetic: contract de reparații nave

- daune-interese

- principiul libertății de voință a părților

C. civ., art. 969, art. 977, art. 1073, art. 1082

C. com., art. 70-72

În lipsa stipulării unui termen contractual pentru predarea unei nave reparate, instanța nu poate adăuga la contractul părților prin stabilirea unui termen de predare, întrucât s-ar încălca principiul libertății de voință a părților.

Așadar, dacă nu s-a stabilit un termen contractual, nu se poate aprecia că bunul reparat s-a predat cu întârziere și, în consecință, nu pot fi acordate daune-interese pentru acest motiv.

Secția a II-a civilă, decizia nr. 373 din 1 februarie 2012

Notă: În decizie au fost avute în vedere dispozițiile din vechiul Cod civil și din Codul comercial în forma în vigoare la data de 10 iulie 2011

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă obligarea pârâtei la plata sumei de 440.000 USD reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații executate la nava Caravos Galaxy, părți fiind: reclamantă-pârâtă SC 2x1 H.C.M.S. SA, chemată în garanție SC T.P.E.C. SA și pârâtă-reconvenientă H.T. LTD.

Prin cererea reconvențională, pârâta H.T. LTD a solicitat obligarea reclamantei SC 2x1 H.C.M.S. SA la plata următoarelor sume:

- 49.662 euro reprezentând lucrări de înlocuire a oțelului de calitate necorespunzătoare folosit la nava Caravos Galaxy de către reclamantă;

- 6.500 euro - cheltuieli ocazionate ca urmare a inspecției efectuate de firma de arhitectură navală pe perioada înlocuirii oțelului de calitate necorespunzătoare;

- 194.694 euro - pierdere de venituri în perioada de înlocuire oțelului, calculată la nivelul de 15.900 USD pe zi de întârziere, pentru o perioadă de 15 zile;

- 1065 euro - onorariu inspecție Lloyd’s Register;

- 324.490 euro - pierdere de venituri în perioada de întârziere a lucrărilor de reparații de către reclamantă, pierdere calculată la nivelul de 15.900 USD/zi de întârziere pentru o perioadă de 25 de zile.

La termenul de judecată din data de 20.10.2004, reclamanta-pârâtă a formulat cerere de chemare în garanție a SC T.P. SA Galați prin care a solicitat ca, în cazul în care se va admite cererea reconvențională, chemata în garanție să fie obligată la plata următoarelor despăgubiri:

- 413.386.847 lei reprezentând c/val. oțelului naval și transportului aferent;

- 251.921 euro, din care: 49.662 euro reprezentă c/val lucrărilor de înlocuire a oțelului de calitate necorespunzătoare folosit la nava Caravos Galaxy de către reclamantă; 6.500 euro - onorariul firmei de arhitectură navală; 194.694 euro - pierdere de venituri în perioada de înlocuire oțelului, calculată la nivelul de 15.900 USD pe zi de întârziere, pentru o perioadă de 15 zile; 1065 euro-onorariu inspecție Lloyd’s Register.

În considerentele cererii, s-a arătat că partea chemată în garanție a livrat oțelul naval grad A, astfel cum rezultă din Certificatele Bureau Veritas BRL 2003001409/13.11.2003 și BRL 2003001410/18.11.2003, iar dacă susținerile pârâtei-reconveniente s-ar dovedi reale atunci aceasta și-a încălcat obligația de predare a lucrului în măsura și de calitatea convenită și datorează daune-interese pentru acoperirea prejudiciului cauzat.

Prin încheierea de ședință din data de 21.01.2005, instanța a unit cu fondul excepția de decădere a reclamantei-pârâte 2x1 H. din dreptul de a reclama viciile lucrului vândut.

La rândul său, chemata în garanție SC T. SA Galați a chemat în garanție pe SC B.V. România C.I. SRL Brăila, solicitând obligarea acesteia din urmă, în cazul admiterii cererii reconvenționale formulate de pârâta H. și a cererii de chemare în garanție formulate de reclamanta 2x1 H., la plata sumelor pretinse de pârâtă cu titlu de despăgubiri, cu motivarea că această societate, în baza contractului nr. BRL/BVN/003.05.01.2004 încheiat cu SC T. SA Galați, la solicitarea chematei în garanție, a emis, în urma inspecției a 8 plăci de tablă din șarja Ispat Sidex 933955, certificatele BRL 2003001409/13.11.2003 și BRL 2003001410/18.11.2003, care atestă că cele 8 foi de tablă sunt oțel naval grad A.

Prin încheierea din data de 21.09.2005, prima instanța a admis excepția de necompetență generală a instanțelor române și, în consecință, a respins cererea de chemare în garanție formulată de SC T.P.E.C. SA.

Prin sentința civilă nr. 12/MF din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC „2 X 1 H.C.M.S.” SA în contradictoriu cu pârâta H.T. Ltd care a fost obligată la plata sumei de 440.000 USD către reclamantă cu titlu de preț al lucrărilor de reparații efectuate la nava Caravos Galaxy.

S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta- reconvenientă H.T. Ltd în contradictoriu cu reclamanta pârâtă SC 2X 1 H.C.M.S. SA și a fost obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reconvenientă a sumei de 10.329,3 euro cu titlu de despăgubiri, respingându-se celelalte pretenții ale reconvenientei ca nefondate.

A fost respinsă excepția de decădere a reclamantei SC 2 X 1 H.C.M.S. SA din dreptul de a mai reclama viciile lucrului vândut ca nefondată.

A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta SC 2X1 H.C.M.S. SA în contradictoriu cu chemata în garanție SC T.P.E.C. SA Galați și a fost obligată chemata în garanție la plata către reclamantă a sumei de 10.329,3 euro cu titlu de despăgubiri și au fost compensate cheltuielile de judecată ale reclamantei cu cele efectuate de pârâtă.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în fapt, pârâta H.T. Ltd, prin mandatarul I.H.S. CO Ltd, a încheiat cu reclamanta SC 2x1 H.C.M.S. SA (numită în continuare șantier) contractul de reparații nr. 4388/05.11.2003 având ca obiect efectuarea de reparații la nava Caravos Galaxy al cărei armator este pârâta.

Contractul nu a fost semnat la data de 05.11.2003, ci ulterior, astfel cum rezultă din faxul din 29.11.2003, prin care armatorii erau somați să semneze contractul până pe 01.12.2003, iar potrivit faxului nr. 1094/2003, contractul nu era semnat nici la data de 24.12.2003.

Părțile au convenit asupra regulilor de siguranță, perioadei de reparații, obligațiilor armatorului, termenelor de plată, legii aplicabile contractului, însă clauzele din contract nu sunt conforme contractului standard de reparații REPAIRCON, cât timp părțile nu au precizat în mod clar productivitatea sau norma zilnică, durata zilei de lucru, numărul de schimburi, penalități pentru întârzierea reparațiilor, astfel încât orice divergență dintre părți să fie evitată.

Nava Caravos Galaxy a sosit în Șantierul Midia pe data de 04.11.2003 și a plecat pe data de 04.02.2004, timp în care s-au înlocuit 327 tone de tablă prezentate în Job-ul List atașat la factura finală care poartă mențiunea „all the works were performed to the full satisfaction of the owner’s and Class representatives. This amount is not subject to any deduction duet or any futher claims on repairs works performed” care, în traducere, înseamnă că „Toate lucrările au fost efectuate spre satisfacția completă a armatorului și a inspectorilor Societății de Clasificare. Această sumă nu face obiectul vreunei deduceri în urma unor eventuale reclamații cu privire la lucrările efectuate.”

Lista lucrărilor (Job list) a fost semnată de armator fără nicio obiecție, confirmând astfel următoarele lucrări: schimbat tablă - 555.983 USD, lucrări mecanice - 7.280 USD, reparații tubulaturi - 86.774 USD, reparații valvule - 5.683 USD, sablare - vopsire corp - 144.942 USD, doc și servicii generale - 79.327 USD.

Pe durata lucrărilor de reparații, între părți s-a purtat o vastă corespondență prin care și-au reproșat reciproc întârzieri ale lucrărilor de reparații. Armatorul în nicio scrisoare de protest nu invocă vreo clauză contractuală încălcată de șantier referitoare la întârzierile imputate și nu indică numărul de zile de întârziere.

La rândul ei, reclamanta a transmis armatorului scrisori de protest pentru faptul că nava a sosit nepregătită pentru Special Survey IV, pentru că superintendenții forțează lucrul cu sudura, în condițiile în care temperatura exterioară este sub limitele admise pentru aceste lucrări.

Printr-un fax din 23.12.2003, armatorul a solicitat LR, cu motivarea că lucrările de oțel s-au extins peste capacitatea șantierului Midia și cu solicitarea de a le rezolva în timp util, să i se permită navei efectuarea unui voiaj în balast până la Pireu, unde vor continua lucrările de reparații. Propunerea a fost respinsă la data de 26.01.2004, cu mențiunea că va fi luată în considerare dacă armatorul va găsi un șantier mai apropiat. Armatorul a primit aprobarea pentru efectuarea unui singur voiaj în balast până la Varna. Armatorul anunță acest lucru șantierului pe 29 decembrie 2003. Concomitent cu definitivarea unor lucrări, șantierul primea lucrări suplimentare, toate încheindu-se pe data de 30.01.2004.

La plecarea navei din șantier, pârâta, în conformitate cu art. 6.2 din contract, a plătit 50% din valoarea lucrărilor, adică 440.000 USD, și a înmânat reclamantei două cecuri, scadente la 45 și 90 de zile de la plecarea navei, care au fost refuzate la plată.

Întrucât Lloyd’s Register a emis certificate condiționate și provizorii (depuse la dosar de LR pe 20.03.2006), pe data de 04.02.2004 nava a plecat la Varna unde a continuat reparațiile cerute de LR pentru obținerea certificatului de clasă. Având în vedere împrejurarea că nava a plecat din România cu 18 obiecții de registru enumerate în certificatul CON 300110/04.02.2004 emis de inspectorul de clasă Lloyd’s Register Constanța, se poate aprecia că o cantitate apreciabilă a fost înlocuită la Varna.

Nava a primit Certificatul de clasă nr. VAR0401010 din data de 09.03.2004, iar pe data de 11.03.2004 a părăsit Varna.

Pârâta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri privind durata reparațiilor efectuate la Varna, informațiile în acest sens fiind obținute de la Lloyd’s Marine Intelligence Unit, conform cărora nava Caravos Galaxy a stat la Varna în perioada 06.02-11.03.2003, adică 35 de zile și nu 15 zile așa cum rezultă din factura NRCD/702B.

În drept, instanța de fond a reținut că reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 969 și art. 1073 C. civ., iar pârâta s-a apărat invocând excepția de neexecutare a contractului pe motiv că reclamanta a întârziat lucrările de reparații și a montat o tablă de o calitate necorespunzătoare.

Instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru invocarea excepției de neexecutare, nefiind îndeplinită cerința ca din partea celuilalt contractant, respectiv a reclamantei, să existe o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de importantă.

Astfel, reclamanta nu poate fi considerată responsabilă pentru întârzierea reparației navei, deoarece în art. 3 din contractul nr. 4388/2003, intitulat „perioada de reparații”, nu se specifică durata lucrărilor de reparații, fiind menționate doar elementele în raport de care se vor considera că încep și se termină reparațiile.

Deși în contract nu se specifică durata lucrărilor de reparații, din faxul nr. 1094/24.12.2003 rezultă că, înainte de intrarea navei în șantier, părțile au stabilit de comun acord la data de 14.10.2003, o perioadă de reparații de 40 de zile, precum și volumul estimat de tablă de înlocuit, la circa 300 tone.

Chiar dacă s-ar aprecia că părțile au stabilit durata reparațiilor la 40 de zile (durată confirmată de reclamantă în faxul nr. 1094/2003), acest termen nu putea să curgă de la data de 05.11.2003, întrucât nava Caravos Galaxy, care a sosit la Midia pe data 04.11.2003, nu avea finalizată inspecția la navă și nici Certificatul de gas-free, fiind încălcat art. 3.1, potrivit căruia perioada de reparații va fi calculată începând cu ora 08.00 AM a zilei următoare sosirii navei în șantier, numai dacă a fost eliberat certificatul de Gas Free, iar inspecția a fost finalizată.

Potrivit art. 3.7 din contract „Contractorul în niciun caz nu va fi ținut responsabil pentru eventualele pierderi cauzate de întârzierea finalizării navei”. Mai mult, având în vedere că prin faxul nr. 1044/28.11.2003 șantierul a confirmat primirea doar a 170 tone de înlocuiri oțel, față de specificația inițială de 300 tone; la data de 08.12.2003, reclamanta i-a solicitat pârâtei, prin faxul nr.1058/2003, să comande tot oțelul adițional ce urmează a fi înlocuit, motivat de împrejurarea că producătorul de materiale nu mai furnizează materiale decât până pe 17.12.2003; armatorul a cerut șantierului montarea de schele pentru inspecții de registru, în vederea hotărârii asupra necesității schimbării tablei în magazia nr. 3, inclusiv în data de 22.01.2004; potrivit rapoartelor de măsurători, măsurările de grosimi, cu marcajele, cu schițele și poziționările exacte au continuat până pe data de 31.01.2004, concluzie prezentată în ambele rapoarte de expertiză întocmite în cauză.

Instanța a apreciat că pârâta a întârziat inspecțiile, astfel că începerea lucrărilor de reparații a fost ulterioară datei de 22.01.2004.

În ceea ce privește Certificatul de gas-free care este obligatoriu pentru obținerea ulterioară a permisului de lucru cu foc (hot work certificate), instanța a reținut că nava Caravos Galaxy a intrat în Șantierul Naval Midia fără a avea tancurile curățate, pe data de 07.11.2003 fiind dată ca Job order curățirea tancurilor de combustibil pentru obținerea Certificatului gas-free, iar reclamanta a prezentat următoarele certificate de gas-free: nr. 7C/17.11.2003, nr. 6C/20.11.2003, nr. 5C&4C/24.11.2003 și nr. 8Ps/06.12.2003, iar pârâta, Gas Free Certificate din 04.12.2003 și 28.11.2003.

Potrivit faxului nr. 1094/24.12.2003, pe data de 09.12.2003, datorită manevrelor greșite ale echipajului navei la instalațiile cu tubulaturi ale navei, tancul nr. 7 a fost infestat din nou și a izbucnit un incendiu, punând în pericol viața muncitorilor Șantierului Naval. Lucrările oțel au fost oprite pe data de 17.12.2003 datorită faptului că era necesară curățirea din nou a tancului, lucrările fiind reluate pe 18.12.2003. Pe data de 12.12.2003, reclamanta a reușit să prevină un incendiu în Magazia nr.4, fiind depistate scurgeri de combustibil. Echipajul a executat o curățire suplimentară, nefiind obținut până la data de 24.12.2003 Certificatul gas-free.

Deși în raportul de expertiză, experții B.Ș., I.B.C. și P.F.V. au menționat că finalizarea lucrărilor de gas-free a constituit una din cauzele întârzierii începerii lucrărilor de reparații, ulterior, în răspunsul la obiecțiuni, ei au revenit asupra concluziei inițiale, precizând că întârzierea inspecțiilor și a comandării întregului volum de lucrări sunt cauzele prelungirii reparațiilor.

Având în vedere datele la care au fost eliberate certificatele de gas-free, instanța a reținut că reparațiile nu au început pe data de 05.11.2003 și din cauza nefinalizării lucrărilor de gas-free.

S-a apreciat că o altă clauză contractuală nerespectată de pârâtă, esențială în determinarea momentului de început al reparațiilor, este art.4.5 conform căreia armatorul trebuia să predea șantierului 95% din volumul lucrărilor de reparații, iar inspecția reprezentantului registrului de clasă trebuia finalizată în primele trei zile după sosirea navei în șantier, sau în primul sfert al perioadei totale de reparații trebuia repartizate șantierului în totalitate lucrările de reparații.

Potrivit expertizelor întocmite în cauză, ale căror concluzii s-au întemeiat pe faxul nr. 1044/28.11.2003, până la 17.11.2003 au fost avansate șantierului lucrări de 103 tone din totalul de 300 tone, iar până la 28.11.2003, de 170 tone.

Un argument în plus pentru faptul că nava nu a fost prezentată șantierului conform clauzelor contractuale îl constituie și faxul nr. 1130/21.01.2004 din care rezultă că personalul navei a șters marcajul inspectorului de clasă, ceea ce a condus la refacerea unor lucrări de înlocuire oțel.

Mai mult, pe perioada lucrărilor, armatorul a modificat specificația inițială, prin modificarea cantităților de tablă ce trebuie înlocuite, diminuând-o la pereții intermediari, de la 130 t la 52 t, a micșorat cantitatea de la tancuri dublu fund, de la 80 t la 48 t, dar a majorat construcția și montarea a 267 piese sub 30 kg, o lucrare mult mai complexă. La tancurile superioare, a crescut de la 50 t la 124 t, constând în confecționarea și montarea a nu mai puțin de 1555 piese sub 30 kg, iar la lucrări de osatură, coaste și brakeți, de la 15 t la 43 t.

În ceea ce privește defectele de laminare ale tablei montate pe navă, instanța a reținut că pe data de 26.11.2003 Lloyd’s Register of Shipping (denumit în continuare LRS) a observat că tablele din șarja 933957 (8 foi în greutate totală de 21.753 kg) utilizate de către Șantier au marcajul „OL 37 2K” în loc de tablă grad A, motiv pentru a solicitat certificatele de calitate ale producătorului.

Șantierul a solicitat certificatele de calitate de la furnizor, iar acesta din urmă a solicitat de la B.V.R.C.I. Brăila (numită în continuare BV), cu care avea contract de certificare/recertificare tablă navală BRL/BVN/2003/001 din 06.01.2003, să recertifice 6 foi din șarja 933957, din marca OL 37-2K, în marca grad A. BV s-a conformat și a emis cele două certificate de inspecție BRL/2003 nr. 1409 și 141. Potrivit opiniei experților desemnați de instanță, această procedură s-a desfășurat contrar dispozițiile art. 8/1 din Condițiile generale, întrucât nu s-au efectuat încercări mecanice pe eșantioane prelevate de la fiecare șarjă de material, în prezența inspectorului BV și la un laborator de încercări avizat de BV, certificatele nefiind semnate de reprezentantul Registrului/clasei.

După primirea Certificatelor de inspecție emise de Bureau Veritas, inspectorul LRS a solicitat ca eșantioane din tabla gofrată de 12 mm utilizată la peretele gofrat dintre magaziile 2 și 3 să fie verificate la tracțiune. Testele au fost efectuate de SC R. SRL, la laboratoarele Rompetrol, sub supravegherea LRS, astfel că, din cele patru epruvete din șarja 933957, numai două au fost găsite cu stratificare (defecte de laminare), aceste concluzii regăsindu-se în Certificatul nr. 8/14.01.2004 care a fost comunicat șantierului pe 30.01.2004, când armatorul anunțase deja că au fost finalizate reparațiile și inspecția de clasă.

Prin faxul din 21.01.2004, Lloyd’s Register a informat șantierul despre rezultatele testelor și asupra necesității examinării ultrason a tablei din șarja 933957, iar armatorul prin faxul nr. 51930/21.01.2004, căruia i-a solicitat ca foile de tablă din șarja 933957 montate la bordul navei să fie identificate și supuse unor teste nedistructive. Aceste din urmă măsurători au fost efectuate de SC D.G. Mangalia în perioada 28-30.01.2004 care a emis două rapoarte de măsurători grosimi și Certificatul 1124 nr. CON 300110/04.02.2004 comunicat mandatarului armatorului, I.H.

Reclamanta a solicitat LRS repetarea verificărilor, probele fiind prelevate pe 23.11.2003, însă rezultatul care admite defectele de laminare ale tablei din pereții transversali ai magaziilor, datat 14.01.2004, a sosit abia pe 20.11.2004. Prin faxul nr. 255844/21.01.2004, LRS a comunicat reclamantei faptul că la testele mecanice au fost observate defecte de laminare.

Ulterior, s-au luat probe de tablă care în perioada 28-30 ianuarie 2004 au fost verificate prin metoda ultrason, constatându-se, de asemenea, că există defecte, astfel cum rezultă din Certificatul CON 0300110/04.02.2004 emis de inspectorul Lloyd’s Register Corniciuc C.

Menționarea existenței defectelor de laminare a venit de la LRS către I.H. prin faxul din 04.02.2004, prea târziu, având în vedere că nava a cerut încheierea reparațiilor în data de 02.02.2004 și a părăsit șantierul în 04.02.2004.

În opinia experților desemnați de instanță, dispozitivul de măsurare ultrason utilizat era impropriu folosirii în acest scop, deoarece prezenta o zonă oarbă de cca. 10 mm, grosimea tablei fiind de 12 mm. Mai mult, conform prevederilor STAS 8324-86, măsurătorile ultrason trebuia să aibă girul producătorului, care în cauză a lipsit.

Instanța a considerat că punctul de vedere al experților nu poate fi primit, deoarece STAS-ul nr. 8324-86 al fostului Registru Naval Român nu este aplicabil în cauză, singurele reguli incidente fiind cele ale Lloyd’s Register of Shipping, cuprinse în Standardele calității în reparații și construcții navale IACS, iar avizarea inspectorului LRS fiind singura necesară.

Este adevărat că, la data de 03.12.2003, LRS a susținut categoric că tablele de oțel cu marcajul OL 37 2K nu pot fi aprobate a fi folosite la reparații de către șantier, însă obiecțiile făcute de inspectorul de Registru nu sunt obligatorii pentru reclamantă, pentru că între cei doi nu există raporturi contractuale, observațiile sale urmau a fi comunicate pârâtei-armator sau reprezentantului acesteia și aceasta din urmă trebuia să solicite șantierului întreruperea lucrului până la clarificarea calității tablei din șarja 933957.

Ori, la dosarul cauzei nu există proteste ale armatorului adresate șantierului cu privire la acest aspect și cât timp rezultatul verificărilor ultrason au fost comunicate șantierului după plecarea navei, este evident că pentru perioada de până la data de 04.02.2004 reclamanta nu poate fi răspunzătoare pentru neînlocuirea tablei cu defecte.

Instanța de fond a mai reținut că pârâta a efectuat în Șantierul Odessos din Varna înlocuiri de tablă de 18.762 kg, din care numai 12.500 kg reprezintă tablă de 12 mm. Prin suprapunerea planurilor suprafețelor de tablă înlocuite la Midia peste planurile suprafețelor de tablă efectiv schimbată la Varna, în cele trei secțiuni (FR 75, FR 105, FR 195) rezultă concluzia că suprafețele de tablă apreciate cu defecte nu se mai regăsesc în planul cu table înlocuite la Varna decât în mică parte, respectiv numai aprox. 9.000 kg sunt înlocuiri noi, neefectuate la Midia. Rezultă că numai 3.500 kg (3,5 t) reprezintă înlocuiri de tablă cu defecte de laminare, o cantitate infimă față de cantitatea totală de tablă înlocuită în șantierul din Midia (327 tone).

Referitor la lipsa eșantioanelor privind tablele din șarja 933957, instanța a apreciat că această situație nu poate fi imputată reclamantei, întrucât partea interesată în această chestiune era armatorul și, prin urmare, interesul în păstrarea probelor aparținea exclusiv acestuia din urmă.

În concluzie, instanța a apreciat că reclamanta și-a îndeplinit obligația contractuală de a efectua reparațiile la nava Caravos Galaxy cu respectarea termenului astfel cum a fost stabilit în art. 3 din contract și cu materiale în concordanță cu cerințele clasei (cantitatea infimă de tablă necorespunzătoare înlocuită nu poate conduce la concluzia unei neexecutări a contractului), iar, din această perspectivă, instanța a reținut, pe de o parte, că excepția de neexecutare a contractului de reparații nr. 4388/2003 este neîntemeiată, iar, pe de altă parte, că reclamanta este îndreptățită să solicite pârâtei plata prețului pentru lucrările de reparații, acțiunea principală fiind deci întemeiată.

În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut că suma de 49.662 euro, solicitată prin primul capăt din reconvențională, reprezintă prețul tuturor lucrărilor de reparații efectuate la Varna, astfel cum rezultă din factura CD 708-B. Însă, pârâta-armator a înlocuit în șantierul din Varna doar 3.462,39 kg de tablă din șarja 933957, stabilită a fi cu defecte de laminare și de aceea contravaloarea lucrărilor de înlocuire a oțelului de calitate necorespunzătoare folosit la nava Caravos Galaxy de către reclamantă nu poate fi calculată decât proporțional cu valoarea întregii cantități de tablă înlocuită, suma astfel determinată fiind de 9.264,3 euro.

Prejudiciul în valoare de 6.500 euro - pretins cu titlu de cheltuieli ocazionate ca urmare a inspecției efectuate de firma de arhitectură navală pe perioada înlocuirii oțelului de calitate necorespunzătoare (factura nr. 0301/17032004/17.03.2004) - nu se află în legătură de cauzalitate cu fapta reclamantei de a fi montat la corpul navei o mică cantitate de tablă necorespunzătoare calitativ, deoarece inspecția la care se referă pârâta-reconvenientă era obligatorie pentru efectuarea în șantierul din Varna a tuturor lucrărilor de reparații impuse de inspectorul Lloyd’s Register prin cele 18 remarci formulate, dintre care doar obiecția nr.38 viza tabla de 12 mm din șarja 933957 în discuție, și nu era nicidecum justificată doar de existența în corpul navei a unor table cu defecte de laminare.

Suma de 1.065 euro, pretinsă cu titlul de onorariu inspecție Lloyd’s Register, reprezintă contravaloarea facturii nr.300351/10.03.2004 emisă de LRS pentru armator, serviciul prestat constând în „examinarea defectelor de laminare a noilor materiale la inspecția de la Midia, în perioada 27.01-01.02.2004”. Întrucât această cheltuială este accesorie celei de înlocuire a tablei depistate cu defecte de laminare, s-a considerat că prejudiciul suferit de armator prin plata acestei facturi trebuie să fie suportat de reclamantă pentru aceleași considerente pentru care s-a admis capătul principal din reconvențională.

Referitor la suma 194.694 euro, constând în pierderea de venituri în perioada de înlocuire oțelului, calculată la nivelul de 15.900 USD pe zi de întârziere, pentru o perioadă de 15 zile, instanța a reținut că pârâta nu a precizat algoritmul de calcul al întârzierii de 15 zile, având în vedere, după cum s-a mai arătat, că nava a stat la Varna 35 de zile. Pârâta nu a menționat ce reprezintă suma de 15.900 USD, dar, presupunând că reprezintă navlul zilnic, instanța a reținut că în dovedirea acestei pretenții pârâta nu a depus contracte anterioare și ulterioare perioadei de reparații pentru a se determina media navlurilor încasate, ci un contract cadru de time charter încheiat pe data de 30.09.2003, în limba engleză, fără anexe, care reprezintă o prelungire a duratei unui contract anterior semnat pe 23.04.2003 (nedepus la dosar) și care nu a fost nicicând menționat de armator în perioada negocierilor sau pe durata reparațiilor, când protesta pentru întârzierea lucrărilor și solicita despăgubiri, fiind transmis șantierului abia pe data de 19.04.2004.

Instanța a evidențiat faptul că acest contract s-a încheiat în condițiile în care nava urma să intre în reparații pe o perioadă nedeterminată, astfel cum rezultă din contractul 4388/2003, când certificatele de clasă ale navei expirau și fără ca durata anterioară a contractului să fi expirat. A considerat totodată că diagramele cu variațiile navlurilor pentru navele de același tip în perioada 02.01.2003 -02.07.2006 prezentate de C.S. Ltd sunt lipsite de relevanță în soluționarea acestor pretenții, cât timp nu se poate determina perioada de timp în care s-a înlocuit la Varna cantitatea de 3.462,39 kg, pentru că reclamanta este responsabilă numai pentru pierderea suferită de armator în intervalul de timp când această mică cantitate de oțel a fost înlocuită.

Prin urmare, s-a considerat că prejudiciul invocat de pârâtă-reconvenientă nu are un caracter cert, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins.

De asemenea, s-a considerat că pretenția în valoare de 324.490 euro, reprezentând pierderea de venituri în perioada de întârziere a lucrărilor de reparații de către reclamantă, pierdere calculată la nivelul de 15.900 USD/zi de întârziere pentru o perioadă de 25 de zile, este neîntemeiată cât timp reclamanta nu a încălcat nicio clauză contractuală referitoare la durata lucrărilor de reparații. Mai mult, potrivit art.3.7 din contract, „contractorul în niciun caz nu va fi ținut responsabil pentru eventualele pierderi cauzate de întârzierea finalizării navei”.

Cu privire la cererea de chemare în garanție, s-a reținut că, întrucât a căzut parțial în pretenții în cererea reconvențională a pârâtei, reclamanta are posibilitatea de a se despăgubi de la partea de la care a dobândit tablele cu defecte de laminare, respectiv de la SC T.P. SA, împotriva căreia a formulat cerere de chemare în garanție în condițiile art. 60 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, SC T.P. SA a livrat reclamantei SC 2X1 H.C. Midia Shipyard SA 8 plăci de oțel naval grad A, având Certificatele BV seria BRL nr. 2003001409/13.11.2003 și nr. 2003001410/18.11.2003, provenite din șarja Ispat Sidex 933957, care au fost găsite cu defecte de laminare, iar în temeiul contractului de vânzare-cumpărare reclamanta este îndreptățită să se îndrepte cu o acțiune în despăgubire împotriva vânzătorului tablei în ipoteza în care marfa predată este neconformă prevederilor contractuale.

Chemata în garanție a invocat decăderea reclamantei din dreptul de invoca viciile ascunse ale lucrului în raport de dispozițiile art. 70 C. com., normă legală care nu este incidentă în speță, întrucât defectele de laminare nu constituie vicii ascunse, ci diferență de calitate, având în vedere că foilor de tablă le lipsesc calitățile esențiale pentru oțel naval grad A, fiind în realitate o diferență între lucrul vândut și cel convenit (obiect al comenzii), deci o altă marfă.

Instanța a motivat că prin calitate se înțelege suma trăsăturilor lucrului pe care părțile le-au avut în vedere încheind contractul de vânzare-cumpărare. Modalitățile de determinare a calității se fac în funcție de referințele contractuale, de exigențele cuprinse în normele legale, de uzanțele stabilite între părți sau de circumstanțele concrete ale vânzării.

Având în vedere destinația specială dată de reclamantă tablei navale cumpărate, este evident că lucrul predat de chemata în garanție nu corespunde în privința calităților speciale atribuite tablei prin voința părților contractante și, prin urmare, vânzătorul (chemata în garanție) este răspunzătoare datorită caracteristicilor ascunse ale lucrului vândut și care îl fac impropriu utilizării normale.

Pentru considerentele prezentate, instanța a apreciat că cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă este întemeiată și în consecință a obligat pe SC T.P. SA la plata sumei de 10.329,3 euro cu titlu de despăgubiri.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta H.T. Ltd, fiind partea căzută în pretenții în acțiunea principală, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în sumă de 47.022,1 lei, ce cuprind onorariile avocaților și ale expertului D.M., precum și taxele judiciare de timbru (…).

Întrucât și reclamanta a căzut în pretenții în cererea reconvențională, ea urmând să suporte cheltuielile de judecată efectuate de pârâta-reconvenientă, proporțional cu pretențiile admise, instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecată ale celor două părți.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanta - pârâtă SC 2x1 H.C. Midia Shipyard SA și chemata în garanție SC T.P. SA, care au criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.

De asemenea, împotriva aceleiași sentințe, dar și a încheierii din 11.04.2008 a declarat apel pârâta - reconvenientă H.T. LTD.

Prin decizia civilă nr. 22/MF din data de 22 decembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanta reclamantă-pârâtă SC 2x1 H.C. Midia Shipyard SA și de apelanta chemată în garanție SC T.P. SA împotriva sentinței civile nr. 12/MF din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. xx8/118/2004.

A fost admis apelul declarat de apelanta pârâtă-reconvenientă H.T. LTD împotriva sentinței civile nr. 12/MF din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. xx8/118/2004.

A fost schimbată în parte hotărârea în sensul că a fost admisă în parte cererea reconvențională și a fost obligată apelanta pârâtă la plata către pârâta reconvenientă și a sumei de 318.000 USD cu titlu de despăgubiri, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A fost obligată intimata-pârâtă SC 2x1 H.C.M.S. SA Năvodari la plata către apelanta-pârâtă-reconvenientă H.T. LTD a cheltuielilor de judecată în sumă de 66.000 lei onorarii avocat și expert și taxă de timbru. A fost admisă în parte cererea de majorare a onorariului de expert formulată de d-nul P.D. și obligată intimata-reclamantă SC 2x1 H.C.M.S. SA Năvodari la plata către expert a sumei de 7.000 lei.

Curtea de apel a constatat că apelurile declarate de reclamanta SC 2x1 H.C. Midia Shipyard SA și chemata în garanție SC T.P. SA Galați sunt nefondate, iar apelul declarat de pârâta-reconvenientă H.T. LTD este întemeiat în parte.

În ceea ce privește apelul declarat împotriva încheierii din 11.04.2008 prin care prima instanță a respins cererea pârâtei-reconveniente privind recuzarea experților B.Ș., I.B.C. și P.F.V. și a admis cererea experților de majorarea a onorariului stabilit provizoriu, fiind obligată pârâta la plata sumei de 64.000 lei reprezentând diferența a onorariului definitiv cuvenit experților, Curtea a constatat că, în fapt, motivele de apel invocate se referă la lipsa unei specializări a experților în materia în care a fost dispusă expertiza, lipsă ce rezultă din modul de interpretare și din concluziile formulate de experți.

Prin urmare, deși se referă la încheierea menționată, motivele invocate nu sunt cele prevăzute de art. 204 C. proc. civ., ci sunt motive care țin de reaprecierea probelor și pe care instanța de apel este ținută a le avea în vedere în baza caracterului devolutiv al apelului, astfel că analizarea excepției de tardivitate a apelului declarat împotriva încheierii din 11.04.2008 este de prisos.

Curtea de apel a reținut însă că experții desemnați de prima instanță au specializarea necesară pentru efectuarea expertizei tehnice maritime, fiind atestați ca atare de Ministerul Justiției, astfel că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 14 din O.G. nr. 2/2000.

În atare situație, concluziile acestor experți urmează a fi avute în vedere de către instanța de apel în măsura în care sunt concludente și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

De asemenea, Curtea a constatat că excepția de decădere a apelantei H.T. din dreptul de a motiva apelul nu poate fi avută în vedere față de dispozițiile art. 287 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cu care sancțiunea decăderii operează doar pentru motivele noi, ce nu au fost avute în vedere de prima instanță, și care nu au fost depuse până la prima zi de înfățișare, situație ce nu se verifică în cauză.

Pe fond, din probele administrate în cauză s-a reținut că, în fapt, între părți s-a încheiat contractul de reparații nr. 4388/05.11.2003 având ca obiect efectuarea de reparații la nava Caravos Galaxy al cărei armator este pârâta. Deși în cuprinsul contractului este menționată data de 5.11.2003, contractul nu a fost semnat la data respectivă, fiind semnat ulterior, la solicitarea șantierului, astfel cum rezultă din faxul din 29.11.2003 prin care armatorii erau somați să semneze contractul până pe 01.12.2003, dar și din faxul nr. 1094/2003 potrivit căruia contractul nu era semnat încă la data de 24.12.2003.

Faptul că semnarea contractului s-a făcut cu puțin timp înainte de plecarea navei din șantier, după finalizarea lucrărilor, demonstrează că raporturile dintre părți s-au derulat în baza negocierilor inițiale și a înțelegerilor făcute prin corespondență pe toată durata efectuării reparațiilor. În atare situație, contractul fiind doar o consfințire ulterioară a acestor înțelegeri, încheiat ca un instrumentum probationis, el trebuie interpretat în acord cu intenția reală a părților ce rezultă și din corespondența purtată anterior introducerii navei în șantier.

Astfel, conform faxului transmis de șantier în data de 14.10.2003, confirmat prin răspunsul la interogator, părțile au stabilit de comun acord la data respectivă o perioadă de reparații de 40 de zile și un volum estimat de tablă de înlocuit la circa 300 de tone, iar potrivit aceleiași corespondențe dar și clauzelor contractului de reparații termenul începea să curgă de la data prezentării Certificatului de gas-free și prezentării de către Armator a specificațiilor lucrărilor de oțel ce urma a fi realizate de șantier.

În ceea ce privește existența unui termen de 40 de zile, contestată de șantier, Curtea a considerat că, deși un astfel de termen nu a fost prevăzut în contractul de reparații, el a fost totuși asumat de către șantier prin înțelegerea încheiată la data de 14.10.2003. Această înțelegere nu poate fi ignorată atâta timp cât prin contractul de reparații încheiat ulterior nu s-a prevăzut în mod expres că se renunță la termen sau se modifică în vreun fel durata lui. Ori, nu se poate susține că, în contextul arătat, părțile ar fi agreat o durată sine die a reparațiilor pe care șantierul urma să le efectueze. Regulile de interpretare a contractelor impun ca aceasta să se facă pornindu-se de la voința reală a părților, iar proba voinței reale se poate face și cu elemente extrinseci contractului, respectiv cu dovezi privind împrejurările în care s-a încheiat contractul, privind tratativele, discuțiile purtate pentru încheierea lui.

Prin urmare, chiar dacă părțile nu au stabilit prin contract o anumită productivitate zilnică, aceasta poate fi determinată în raport de cantitatea de oțel de înlocuit convenită inițial, în cadrul negocierilor, la 300 tone și termenul de 40 de zile asumat în aceleași condiții.

Referitor la momentul în care termenul pentru efectuarea reparațiilor a început să curgă, se reține că părțile au convenit ca acesta să fie data prezentării Certificatului de gas free și a prezentării de către armator a specificațiilor lucrărilor de oțel comandate.

Se mai reține că, pe perioada cât nava Caravos Galaxy s-a aflat în șantierul reclamantei, s-au înlocuit 327 tone de tablă prezentate în Job List atașat la factura finală, prin care se confirmă următoarele lucrări: schimbat tablă - 555.983 USD, lucrări mecanice - 7.280 USD, reparații tubulaturi - 86.774 USD, reparații valvule - 5.683 USD, sablare - vopsire corp - 144.942 USD, doc și servicii generale - 79.327 USD, valoarea totală fiind de 880.000 USD.

Factura finală poartă mențiunea „all the works were performed to the full satisfaction of the owner’s and Class representatives. This amount is not subject to any deduction duet or any futher claims on repairs works performed” respectiv, în traducere, „Toate lucrările au fost efectuate spre satisfacția completă a armatorului și a inspectorilor Societății de Clasificare. Această sumă nu face obiectul vreunei deduceri în urma unor eventuale reclamații cu privire la lucrările efectuate.”

Cu toate acestea, lista lucrărilor (Job list) a fost semnată de armator cu mențiunea „without prejudice”, ceea ce înseamnă că acesta și-a rezervat dreptul de a solicita ulterior clarificări, detalii, eventuale despăgubiri.

Prin urmare, chiar dacă lucrările efectuate de către șantier au fost recunoscute de armator potrivit clauzei citate, acesta nu a renunțat la dreptul de a pretinde daune pentru executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a lucrărilor, cu atât mai mult cu cât nava a plecat din România spre Varna cu anumite obiecții de registru enumerate în certificatul CON 300110/04.02.2004 emis de inspectorul de clasă Lloyd’s Register Constanța printre care și necesitatea examinării tablei din șarja 933957 și înlocuirii acesteia în cazul descoperirii unor defecte de laminare.

Se mai reține că la plecarea navei din șantier, pârâta a plătit reclamantei, potrivit art. 6.2 din contract, 50% din valoarea lucrărilor, respectiv 440.000 USD, înmânându-i acesteia, pentru diferență, două cecuri scadente la 45 și 90 de zile de la plecarea navei, cecuri care au fost refuzate la plată.

Având în vedere dispozițiile art. 969 și 1073 C. civ., în mod corect instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, obligând pârâta la plata sumelor convenite de părți ca fiind prețul lucrărilor executate de către șantierul reclamantei și neachitate de pârâtă.

Curtea a considerat, de asemenea, că excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâtă nu poate fi reținută. Excepția de neexecutare este acel mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații.

Pentru a se putea invoca excepția de neexecutare a contractului este necesar ca din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de importantă. Cu alte cuvinte, excepția de neexecutare este justificată doar dacă cel care pretinde executarea contractului nu și-a îndeplinit la rândul său în mod esențial obligațiile asumate prin contract, situație care ar putea conduce la o lipsă a contraprestației sau la o disproporție vădită între prestații de natură a afecta însăși cauza contractului.

Ori, în speță, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, lucrările executate fiind recunoscute de către pârâtă, iar Curtea a apreciat că montarea unei anumite cantități de tablă cu defecte nu constituie o neexecutare suficient de importantă care să justifice invocarea excepției de neexecutare, ci dă dreptul pârâtei la despăgubiri din partea șantierului.

În ceea ce privește cererea reconvențională, Curtea a constatat că soluția instanței de fond este corectă în parte.

Astfel, referitor la daunele rezultate din executarea cu întârziere a lucrărilor asumate de reclamantă prin contractul de reparații, astfel cum s-a reținut mai sus, instanța de apel a constatat că părțile au convenit un termen de 40 de zile pentru executarea contractului, termen care, deși nu a fost prevăzut în contract, a fost asumat de șantier în cadrul negocierilor anterioare și recunoscut de acesta în corespondența purtată cu pârâta-reconvenientă. Stabilirea termenului are relevanță și în ceea ce privește determinarea unei productivități asumate de șantier, productivitate ce se poate calcula prin raportarea cantității de oțel de înlocuit - convenită inițial, în cadrul negocierilor, la 300 tone - și termenul de 40 de zile asumat în aceleași condiții.

Referitor la momentul în care termenul pentru efectuarea reparațiilor a început să curgă, s-a reținut că părțile au stabilit ca acesta să fie data prezentării Certificatului de gas-free și a prezentării de către armator a specificațiilor lucrărilor de oțel comandate.

Conform Protocolului încheiat la data de 04.11.2003, intrarea navei Caravos Galaxy în șantier pentru efectuarea reparațiilor a avut loc la această dată, fiind emis certificatul de gas-free.

Apelanta - reclamantă a susținut în apărare că au fost emise mai multe certificate de gas-free, ultimul fiind la data de 15.12.2003, situație ce transferă culpa pentru întârzierea lucrărilor în sarcina pârâtei reconveniente. În acest sens, se contestă concluzia expertului P.D., potrivit cu care lucrările de reparații efectuate la Șantierul Naval Midia au vizat zonele pentru care s-a eliberat certificatul de gas – free din data de 4.11.2003, fiind o condiție a acceptării navei în șantier, celelalte certificate, eliberate ulterior, vizând înlocuiri de tablă la dublul fund, lucrări de reparații care nu au fost efectuate de către reclamantă.

Curtea a reținut însă că în răspunsul dat la obiecțiunile formulate la contraexpertiză în fața instanței de fond, experții B., I.B. și P. arată că pentru executarea lucrărilor de steel-works (schimbări de tablă), prima condiție este ca fiecare din tancurile în care se lucrează să aibă certificat gas – free (atmosferă respirabilă și lipsa de hidrocarburi în aerul din tanc), iar după obținerea acestui certificat este necesară obținerea permisului hot work (care precizează că pereții tancului sunt curățați de hidrocarburi), aceleași condiții fiind necesare și pentru tancul al cărui perete este adiacent. S-a apreciat că o parte din tancuri nu au avut certificate gas – free, iar o parte, deși aveau aceste certificate, nu au avut permisiunea de a se lucra cu foc, fiind necesară curățirea lor. Experții au arătat că nu pot determina poziționarea tancurilor și vecinătățile acestora, însă au menționat că nu finalizarea lucrărilor gas free, ci întârzierea inspecțiilor de clasă și întârzierea comandării întregului volum de lucrări sunt cauzele prelungirii reparațiilor.

În aceste condiții, lucrările de reparații s-au desfășurat în perioada 5.11.2003 – 4.02.2004, nava părăsind șantierul după o perioadă de 92 zile calendaristice. Prin concluziile exprimate de expertul P.D. în raportul de expertiză efectuat în apel, cauzele întârzierii reparațiilor au fost: organizarea și distribuția forței de muncă de către șantier, deficiența în aprovizionarea cu oțel de către șantier, estimarea volumului de lucru cu tablă în timp util de către armatorul navei, întârzierea inspecției speciale a navei datorată volumului redus de lucrări, schele și macara cherry – picker.

În condițiile arătate, expertul a estimat că din cele 92 zile de întârziere a reparațiilor, prin scăderea numărului de zile de sărbători legale și duminici, a numărului de zile cu temperaturi necorespunzătoare lucrului și a 12 zile considerate ca fiind datorate estimării cu întârziere de către armator a lucrărilor de înlocuiri de tablă, pentru o perioadă de 20 de zile șantierul nu a justificat întârzierea lucrărilor, neproducând dovezi cu privire la eventuale cauze exoneratoare de răspundere.

Nu a fost reținută aprecierea instanței de fond potrivit căreia începerea lucrărilor de reparații a fost ulterioară datei de 22.01.2004, o astfel de concluzie fiind contrazisă de probele administrate în cauză. Instanța a considerat că pârâta nu a respectat o clauză esențială în determinarea momentului de început al reparațiilor, respectiv cea cuprinsă în art. 4.5 conform căreia armatorul trebuia să predea șantierului 95% din volumul lucrărilor de reparații, iar inspecția reprezentantului registrului de clasă trebuia finalizată în primele trei zile după sosirea navei în șantier, sau în primul sfert al perioadei totale de reparații trebuia repartizate șantierului în totalitate lucrările de reparații.

Chiar așa fiind, o astfel de interpretare este pur teoretică, deoarece, față de data plecării navei din șantier – 4.02.2004 – și față de lucrările efectuate și pretinse de însăși reclamantă prin acțiune, o atare concluzie nu ar putea avea un suport logic. Mai mult, Curtea a constatat că cererea armatorului din data de 22.01.2004 vizează lucrări executate în mod necorespunzător de către șantier și nu lucrări suplimentare.

Curtea a apreciat că pentru o perioadă de 20 de zile pentru care șantierul nu a justificat întârzierea și nici nu a probat existența unor cauze sau împrejurări care ar putea să-i înlăture răspunderea, reclamanta este obligată să suporte prejudiciul cauzat pârâtei-reconveniente, prejudiciu determinat de imposibilitatea acesteia de exploatare a navei.

Potrivit principiilor generale de drept, repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, astfel că suma calculată de expert prin înmulțirea numărului de zile de întârziere cu valoarea chiriei (navlului) de 15.900 USD negociate de pârâta-reconvenientă cu reprezentantul Companiei de Navigație SpA din Torre del Greco – Italia – prin actul adițional nr. 1 la contractul de navlosire încheiat la Genoa din 30.09.2003 pentru M/N Caravos Galaxy este un calcul corect.

Instanța de fond a considerat că actul adițional prezentat nu poate fi avut în vedere, pârâta trebuind să depună contracte anterioare și ulterioare perioadei de reparații pentru a se determina media navlurilor încasate.

Instanța de apel a apreciat însă că pârâta-reconvenientă a făcut dovada beneficiului nerealizat ca urmare a întârzierii executării obligațiilor de către șantier. Potrivit concluziei expertului P.D., prețul stipulat în actul adițional prezentat de reconvenientă este prețul pieței pentru o navă transportatoare în vrac de 65.000 dwt. la acea dată.

Deși expertul parte desemnat de apelanta reclamantă (ing. M.A.) contestă o astfel de concluzie, nu face nicio referire la cuantumul chiriei, ci își exprimă doar rezervele cu privire la condițiile în care au fost încheiate atât contractul de navlosire cât și actul adițional față de vechimea navei și de necesitatea efectuării reparațiilor pentru obținerea certificatelor de clasă. Prin urmare, atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada că navlul de 15.900 USD nu reprezintă o chirie reală pentru tipul de navă în discuție și nici nu a arătat măcar care ar fi această valoare, instanța de apel a considerat că valoarea negociată prin actul adițional încheiat la 25.02.2004 reprezintă un element ce poate fi avut în vedere la determinarea prejudiciului încercat de pârâta-reconvenientă, înlăturarea lui fiind nejustificată.

De asemenea, Curtea a reținut că dispozițiile art. 3.7 din contract nu sunt de natură a înlătura răspunderea reclamantei. Interpretarea dată de prima instanță are la bază o greșeală evidentă de traducere, menită să denatureze înțelesul fără dubiu al clauzei. Astfel, în traducere corectă, art. 3.7 prevede că, „contractorul în niciun caz nu va fi ținut responsabil pentru eventualele pierderi cauzate de întârzierea predării navei”, și nu „de întârzierea finalizării navei”, ceea ce înseamnă că exonerarea de răspundere privește situația în care prezentarea navei în șantier s-ar fi făcut cu întârziere, situație ce nu se verifică în cauză deoarece nava a intrat în șantier încă de la data de 4.11.2003.

În ceea ce privește daunele rezultate din executarea necorespunzătoare a unor lucrări, Curtea a reținut că disputa dintre părți vizează exclusiv tabla grofată din șarja 933957 folosită de șantier pe care pârâta-reconvenientă o consideră necorespunzătoare atât din perspectiva calității, fiind cu defecte de laminare, cât și din punct de vedere al încadrării tablei în categoria oțelului naval de grad A.

În certificatul LR CON 300110 din 4.02.2004, inspectorul de clasă a menționat că au fost luate probe de oțel din șarja nr. 933957 din bordajul metalic montat pe peretele transversal dintre hambarele 2 și 3, iar testele subsecvente de ruptură la întindere, efectuate pe 14.01.2004, au dezvăluit defecte de laminare în secțiunea transversală a probelor luate. Testarea ulterioară non distructivă a tuturor inserțiilor noi în peretele transversal a dezvăluit zone afectate de defecte de laminare, așa cum se detaliază în raportul de măsurare a grosimii efectuat între 28.01. până la 30.01.2004 și schițele atașate.

Experții desemnați în cauză au fost de acord că navei nu i s-a permis să plece în voiaj internațional deoarece nu îndeplinea condițiile de siguranță impuse de normele tehnice, respectiv un număr de 18 obiecții majore privind înlocuirea de tablă în structura navei, obiecții ce au fost rezolvate în șantierul din Varna.

Totuși, deși inspectorul de clasă a sesizat încă din timpul efectuării reparațiilor că tabla de 12 mm din șarja nr.933957 nu este oțel de grad A ci OL 37-2K, motiv pentru care șantierul a solicitat de la furnizorul de tablă SC T.P. SA certificatele de calitate, instanța a constatat că singura obiecție a inspectorului de clasă în ceea ce privește tabla menționată vizează eventualele defecte de laminare, iar nu încadrarea tablei în altă categorie decât aceea de oțel naval grad A.

Prin urmare, motivul înlocuirii tablei menționate în șantierul din Varna este acela al existenței unor vicii ascunse ale tablei și nu folosirea altui material decât cel convenit de părți prin clauzele contractuale, o atare precizare fiind importantă în ceea ce privește soluționarea cererii de chemare în garanție.

Existența defectelor de laminare este certă, având în vedere rapoartele de măsurători efectuate, sub supravegherea societății de clasificare, de către SC R. SRL la laboratoarele Rompetrol și de către SC D.G. Mangalia în perioada 28-30.01.2004, măsurători făcute cu acordul șantierului. Mai mult, la solicitarea inspectorului de clasă au fost făcute înlocuirile de tablă de 12 mm, constatată cu defecte, în șantierul din Varna, situație în care nu poate fi reținută apărarea șantierului Midia privind inopozabilitatea măsurătorilor și a remedierilor făcute fără acordul său sau fără autorizarea instanței.

În ceea ce privește întinderea prejudiciului, se constată că suma de 49.662 euro solicitată de pârâta-reconvenientă reprezintă prețul înlocuirii unei cantități de 18762 Kg tablă de 12 mm, conform facturii nr. CD/702 B emise de Odessos Shiprepairs Yard SA Varna.

Curtea va ține seama de calculul făcut de experții B., I.B. și P., având în vedere că răspunsul expertului P.D. la această chestiune este unul evaziv, fără vreo altă explicație decât trimiterea la nota explicativă a O.S. Varna către reprezentanții armatorului. Ori, instanța are rezerve față de explicațiile date de șantierul din Varna, acestea neputând fi coroborate cu alte probe. Mai mult, față de cantitatea de lucrări efectuate de șantierul din Varna și perioada de staționare a navei în acest șantier de 33 zile, instanța a considerat că explicațiile șantierului referitoare la o perioadă de 15 zile necesară înlocuirii tablei pretinse cu defecte de laminare nu poate fi reținută, nefiind realistă.

Potrivit concluziilor celor trei experți, din totalul de tablă presupusă a fi cu defecte de laminare (8 foi de tablă de 12x2400x12000 mm în greutate totală de 21704 kg), pârâta-reconvenientă susține că 18.762 Kg de tablă a fost înlocuită la Varna. Din suprapunerea desenelor furnizate de armator privind înlocuirile de tablă făcute la Varna (secțiunile 75, 105, 195) cu cele furnizate de Șantierul Midia și cu cele din raportul de măsurători ultrason, s-a constatat că numai 12.500 kg reprezintă tablă de 12 mm, restul fiind de alte grosimi, iar din această cantitate cca. 9000 kg sunt înlocuiri noi, neefectuate la Midia, astfel că numai aproximativ 3500 kg reprezintă efectiv înlocuiri de tablă considerată de armator cu defect de stratificare. Cu privire la celelalte cheltuieli cuprinse în suma de 49.662 euro, s-a considerat că sunt necesare, însă acestea trebuie calculate proporțional cu valoarea cantității de tablă înlocuită.

Față de aceste concluzii, Curtea a apreciat că soluția instanței de fond privind obligarea reclamantei-pârâte la plata către pârâta-reconvenientă a sumei de 10.329,3 euro cu titlu de despăgubiri pentru tabla astfel înlocuită este corectă.

În ceea ce privește daunele rezultate din imposibilitatea de exploatare a navei pe perioada staționării acesteia în șantierul Odessos pentru înlocuirea tablei cu defecte de stratificare, instanța de apel a considerat că pârâta-reconvenientă este ținută a face dovada prejudiciului încercat, prejudiciu care trebuie să fie cert atât sub aspectul existenței lui cât și sub aspectul întinderii.

După cum s-a arătat, cantitatea de tablă înlocuită la Varna a fost estimată de experți la aproximativ 3500 kg. Ori, nu se poate reține că perioada necesară înlocuirii tablei este de 15 zile, astfel cum susține apelanta pârâtă, în condițiile în care cantitatea totală de lucrări executate la Varna este comparabilă cu cea efectuată la Midia, iar timpul total cât nava a staționat în șantierul din Varna este de 33 zile. Atâta timp cât apelanta pârâtă nu a fost în măsură a dovedi cât timp a fost alocat la Varna pentru înlocuirea tablelor cu defecte, Curtea a apreciat că prejudiciul pretins nu poate fi cuantificat, fiind incert.

De asemenea, s-a reținut că instanța de fond a apreciat în mod corect că pârâta-reconvenientă a justificat un prejudiciu cauzat de reclamantă pentru suma de 1.065 euro reprezentând onorariu inspecție Lloyd’s Register, respectiv contravaloarea facturii nr.300351/10.03.2004 emise de LRS în sarcina armatorului (fila 190 vol.I dosar fond), pentru serviciul prestat constând în „testare pentru defecte de laminare a noilor materiale supuse inspecției în Portul Constanța”, această cheltuială fiind accesorie celei de înlocuire a tablei depistate cu defecte de laminare.

Totodată, cu privire la suma de 6.500 euro reprezentând cheltuieli ocazionate ca urmare a inspecției efectuate de firma de arhitectură navală pe perioada înlocuirii oțelului de calitate necorespunzătoare (factura nr.0301/17032004/17.03.2004), în mod corect s-a apreciat că nu este justificată de pârâta-reconvenientă în condițiile în care inspecția respectivă era obligatorie pentru efectuarea în șantierul din Varna a tuturor lucrărilor de reparații impuse de inspectorul Lloyd’s Register prin cele 18 remarci formulate, dintre care doar obiecția nr.38 viza tabla de 12 mm din șarja 933957 în discuție, nefiind impusă exclusiv de existența în corpul navei a unor table cu defecte de laminare.

În egală măsură, soluția dată asupra cererii de chemare în garanție este corectă, cu unele nuanțări în ceea ce privește motivele pentru care chemata în garanție este ținută să suporte, la rândul său, prejudiciul suferit de pârâta-reconvenientă și pus în sarcina reclamantei.

Astfel, chemata în garanție SC T.P. SA Galați a livrat reclamantei SC 2X1 H.C. Midia Shipyard SA 8 plăci de oțel pretins a fi oțel naval grad A pentru care a prezentat Certificatele BV seria BRL nr. 2003001409/13.11.2003 și nr. 2003001410/18.11.2003.

Astfel cum s-a arătat mai sus, deși a existat o dispută între părți cu privire la încadrarea tablei de 12 mm din șarja nr.933957 în oțel naval de grad A (în condițiile în care în realitate era oțel OL 37-2K), singura obiecție a inspectorului de clasă la plecarea navei din Șantierul Midia, în ceea ce privește tabla menționată, vizează eventualele defecte de laminare, iar nu încadrarea tablei în altă categorie decât aceea de oțel naval grad A. Așa încât, motivul înlocuirii tablei menționate în șantierul din Varna este acela al existenței unor vicii ascunse ale tablei și nu folosirea altui material decât cel convenit de părți prin clauzele contractuale, situație ce ar fi impus înlocuirea întregii table de acest fel utilizate la reparații.

Ori, nu se poate susține că defectele de laminare ar putea conduce la încadrarea tablei într-o altă categorie de calitate astfel că vânzătorul a predat alt bun decât cel convenit între părți.

Prin urmare, cauza producerii prejudiciului încercat de pârâta-reconvenientă și pe care este ținută a-l acoperi reclamanta nu este aceea a erorii asupra lucrului predat de chemata în garanție șantierului, ci existența unor vicii ascunse, respectiv a defectelor de laminare, care au făcut improprie utilizarea tablei în scopul pentru care a fost achiziționată.

Curtea a considerat că excepția decăderii reclamantei din dreptul de a reclama viciile ascunse nu poate fi reținută. Termenul de 2 zile prevăzut de art. 70 C. com. începe să curgă de la data descoperirii viciilor, ori reclamanta nu a descoperit ea însăși existența viciilor, ci aceasta i-a fost adusă la cunoștință de către pârâta-reconvenientă, fiind constatată în urma mai multor teste.

În aceste condiții, prin invitația la conciliere nr. 1774/21.04.2004 adresată chematei în garanție, șantierul a reclamat calitatea necorespunzătoare a celor 8 plăci de oțel naval grad A din șarja Ispat Sidex 933957, calitate contestată de către pârâta-reconvenientă H.T. prin faxul din 19.04.2004. De asemenea, rezultatele testelor nedistructive efectuate asupra unor plăci de tablă montate în corpul navei au fost aduse la cunoștința reclamantei abia la data de 22.11.2004, ulterior formulării cererii de chemare în garanție, situație în care nu se poate considera că reclamanta este decăzută din dreptul de a reclama viciile ascunse.

Referitor la cheltuielile de judecată, Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., „când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.”

Față de dispozițiile citate și în raport de soluția pronunțată, în mod corect instanța de fond a procedat la compensarea cheltuielilor de judecată făcute de părți.

Apreciind întemeiate în parte doar motivele de apel invocate de pârâta-reconvenientă H.T. LTD, Curtea de apel a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantele SC 2x1 H.C. Midia Shipyard SA Năvodari și SC T.P. SA Galați și a admis apelul declarat de apelanta SC H.T. LTD, în temeiul art. 296 C. proc. civ.. A schimbat în parte hotărârea în sensul că a admis în parte cererea reconvențională și a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reconvenientă și a sumei de 318.000 USD cu titlu de despăgubiri, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. a obligat intimata-apelantă SC 2x1 H.C.M.S. SA Năvodari la plata către apelanta SC H.T. LTD a cheltuielilor de judecată în sumă de 66.000 lei (onorarii avocat și expert și taxă de timbru). Având în vedere complexitatea expertizei efectuate în cauză dar și modalitatea în care expertul a înțeles să răspundă la unele obiective, precum și pertinența concluziilor, instanța a admis în parte cererea de majorare a onorariului de expert formulată de d-nul P.D. și a obligat intimata - apelantă SC 2x1 H.C.M.S. SA Năvodari la plata către expert a sumei de 7.000 lei.

Împotriva acestei soluții toate părțile, nemulțumite fiind, au declarat recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat distinct recursurile formulate și a răspuns prin următoarele considerente:

1. Recursul reclamantei-pârâte SC 2X1 H.C.M.S. SA, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., prin care se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, respingerea ca nefondat a apelului formulat de către apelanta-pârâtă-reconvenientă H.T. Ltd (denumit în continuare armator), admiterea apelurilor SC 2X1 H.C.M.S. SA și SC T.P. SA, schimbarea în parte a hotărârii atacate, respingerea cererii reconvenționale, respingerea cererii de chemare în garanție și obligarea H.T. LTD. la plata sumelor pretinse prin acțiune.

Reclamanta este nemulțumită de faptul că instanța de apel a pronunțat o soluție cu încălcarea art. 969, art. 977, art. 1169 și urm. C. civ., art. 201 și urm. C. proc. civ.

Recursul reclamantei este fondat și s-a admis pentru următoarele argumente:

Prin decizia atacată, în mod greșit și cu încălcarea art. 977 C. civ. instanța de apel a dedus că voința reală a părților era cuprinsă în negocierea inițială și în înțelegerile făcute prin corespondență pe toată durata efectuării reparațiilor, motivat de împrejurarea că semnarea contractului de reparații nr. 4388 a avut loc ulterior datei de 5 noiembrie 2003. Argumentul folosit de instanța de apel este nefondat fată de împrejurarea că armatorul nu era la prima navă reparată în șantierul din Midia, fiind depus contractul anterior nr. 4261/2001 pentru nava Caravos Explorer (anexa 6 raport expertiză fond), identic contractului ce a generat prezentul litigiu.

Termenul de 40 de zile era un termen pentru executarea unor lucrări ce nu au mai intrat sub incidența contractului nr. 4388; lucrările nu trebuie privite generic în sensul de lucrări de otel, lucrări electrice etc., ci în concret, ce anume lucrări de otel au fost comandate, ce anume lucrări electrice au fost comandate etc.

Procedând în acest mod si tratând specificația inițială ca fiind de 300 de tone, instanța de apel a încălcat principiul voinței reale a părților.

Din corespondența armatorului cu șantierul Varna, depusă în apel, rezultă că, în timp ce specificația inițială a fost trimisă de armator în octombrie 2003 ambelor șantiere navale, în Midia armatorul a modificat substanțial lucrările.

Având în vedere faptul că nava Caravos Galaxy a necesitat execuția reparațiilor menționate în specificația inițială prezentate în vederea obținerii unor preturi avantajoase (dar comandate doar parțial 50% din specificația inițială) plus aproximativ 170 tone în lucrări adiționale fată de specificația inițială executate în Midia, si având în vedere că nava a obținut certificat de clasă rezultă că s-au executat si lucrările prezentate în specificația inițială dar necomandate în Midia, lucrări mai ușor de executat decât cele adiționale din Midia.

Din contractul părților nu rezultă că șantierul s-ar fi obligat la o anumită perioadă de timp din moment ce contractul nr. 4388/5.11.2003 nu are stipulat termen pentru efectuarea lucrărilor.

Chiar si dacă s-ar accepta susținerea instanței de apel că interpretarea contractului nr.4388 trebuie efectuată în raport cu corespondenta anterioară, s-a încălcat art. 969 C. civ. atunci când instanța de apel a stabilit că termenul în care trebuiau efectuate reparațiile curge de la prezentarea certificatului de gas-free, fără a analiza care este data prezentării de către armator a specificațiilor lucrărilor de otel ce urmau a fi realizate de șantier, deși si această condiție a fost reținută ca atare de instanța de apel.

Deoarece în specificația inițială armatorul a estimat eronat cantitatea de tablă de înlocuit volumul și dispunerea lucrărilor de înlocuire oțel la bordul navei s-a stabilit în funcție de rezultatul inspecțiilor de registru. Toate aceste inspecții s-au desfășurat în șantier, în volum foarte mare, reținându-se chiar si în răspunsul la obiecțiuni la expertiză în apel că la o navă cu o vechime de 25 de ani, fată de estimările inițiale ale armatorului, au apărut observații de suplimentare a reparațiilor si înlocuirilor de tablă.

Față de împrejurarea că estimarea inițială a armatorului era de 300 de tone, din care a înlocuit efectiv în șantierul din Midia 327 tone, iar în șantierul din Varna armatorul susține că a înlocuit încă 500 de tone reiese fără putință de tăgadă că estimarea inițială a fost complet eronată.

În mod nelegal instanța de apel a înlăturat aprecierea instanței de fond, care stabilise legal si temeinic data de 22.01.2004 ca fiind data relevantă, apreciind că fată de lucrările efectuate de șantier concluzia nu are suport logic. Suportul logic rezultă din împrejurarea că armatorul estimase lucrări de 300 de tone, dar comenzile de lucrări emise de armator până la data de 17.11.2003 erau în cuantum de 103 tone, iar până la data de 27.11.2003 de 170 de tone.

Fără a mai stabili data la care începe să curgă termenul de 40 de zile, instanța de apel retine concluzia expertului tehnic P.D. potrivit căreia, în perioada 5.11.2003 - 4.02.2004, înlăturând numărul de zile de sărbători legale si duminici, de zile în care temperatura era necorespunzătoare lucrului si de zile imputabile armatorului, șantierul nu a justificat întârzierea lucrărilor pentru o perioadă de 20 de zile. Chiar dacă s-ar accepta prin absurd premisele concluziei, urmează a se retine că această concluzie trebuie suplimentată astfel : (....)

Greșit a reținut instanța de apel că cererea armatorului din 22.01.2004 vizează lucrări executate în mod necorespunzător de către șantier. Armatorul recunoaște că ștergerea marcajelor (invocată de șantier în faxul din 21.01.2004) este reală, dar motivată de un pretins ordin de anulare transmis la 23.12.2003. Acest ultim document, transmis în facsimil, cuprinde cererea armatorului ca șantierul să finalizeze lucrările începute la zi. Nu numai că la data de 21.01.2004 au fost șterse marcaje pentru lucrări începute la 23.12.2003 dar în răspunsul șantierului din 21.01.2004 sunt amintite comenzi de lucrări ce sunt ulterioare datei de 23.12.2003. La 22.01.2004 armatorul cere șantierului montarea de schele pentru inspecții de registru, în vederea determinării necesității schimbării tablei din magazia nr.3.

Procedând la refacerea calculelor se observă că din cele 20 de zile reținute trebuie scăzută încă o zi de sărbătoare legală, încă nouă zile în care temperatura era necorespunzătoare lucrului si încă 13 zile nelucrătoare de sâmbătă, rezultatul fiind deja negativ. Dacă se mai adăugă la acestea si zilele de întârziere imputabile armatorului, poate nu de la ultima comanda de otel, ci de la penultima comandă de otel, anume cea din data de 23.12.2003, rezultă cu evidentă că nu se mai poate retine nicio zi întârziere în sarcina șantierului.

Instanța de apel încalcă art. 969 C. civ. si atunci când înlătură de la aplicare prevederile art. 3.1. si art. 4.5. din contractul de reparații.

În art. 3.1. din contract s-a convenit că durata perioadei de reparații începe de la momentele precizate, interesând în cauză momentul prezentării specificației complete și detaliate de reparații, al prezentării întregii documentații tehnice, al marcării suprafețelor ce se înlocuiesc.

În art. 4.5. din contract s-a stipulat obligația armatorului ca, sub sancțiunea prorogării începerii perioadei de reparații, fie să comande 95% din volumul lucrărilor principale și să finalizeze inspecția de clasa în termen de 3 zile de la sosirea navei în șantier, fie să comande toate lucrările de reparații în primul sfert al perioadei inițial convenite pentru reparații.

Instanța de apel încalcă art. 969 C. civ. atunci când înlătură efectele actului juridic al recepției.

În mod greșit, Curtea de Apel stabilește că Job List (lista de lucrări) a fost semnată de armator cu mențiunea „without prejudice” si deduce de aici că armatorul si-a rezervat dreptul de a solicita eventuale despăgubiri. Pe Job List nu există nicio mențiune „without prejudice”. Mențiunea se regăsește pe factura finală.

Pe factura finală se mai află mențiunea: „All the works were performed to the full satisfaction of the owners and class representatives. This amount is not subject to any deduction due to any further claims on repairs works performed” adică: „Toate lucrările au fost efectuate spre satisfacția completă a armatorului și a inspectorilor societății de clasificare. Această sumă nu face obiectul vreunei deduceri în urma unor eventuale reclamații cu privire la lucrările efectuate.”

Această mențiune de pe factură constituie un act juridic de recepție, față de care armatorul a invocat obiecțiuni la recepție, semnarea "without prejudice" a facturii finale are semnificația că armatorul nu a admis la plată întreaga sumă acolo înscrisă, ca obiecțiune la efectuarea recepției, fiind acceptate celelalte anexe cuprinzând descrierea lucrărilor, inclusiv ale lucrărilor de oțel.

Recepția fără obiecțiuni a unei părți din lucrare înseamnă descărcarea șantierului și decăderea reconvenientei din dreptul de a cere despăgubiri pentru calitatea necorespunzătoare în privința părții astfel recepționate. Sub acest aspect nu se poate admite decât că armatorul nu a acceptat serviciile generale și taxele de andocare, dar nu că ar fi contestat lucrările de oțel. Armatorul nu a mai pretins că serviciile generale și taxele de andocare sunt nedatorate, astfel că pretenția de se extinde mențiunea „without prejudice” la lucrările de oțel (si la cordoanele de sudură, așa cum a procedat direct în apel) este vădit nefondată.

Lloyd's Register nu a stabilit la plecarea navei prin certificatul CON 300110/04.02.2004 că tabla are deficiențe și nici nu a cerut înlocuirea acesteia, ci numai examinarea respectivei table si înlocuirea în cazul descoperii unor defecte de laminare. Ori, dovada examinării tablei în șantierul din Vama a tablei nu s-a făcut.

Instanța de apel încalcă art. 969 C. civ. si art. 977 C. civ. atunci când interpretează art. 3.7. din contract privind exonerarea de răspundere pentru „the late delivery of the vessel” în sensul că s-ar referi la „înlăturarea răspunderii pentru prezentarea cu întârziere a navei în șantier.”

Observând situarea art. 3.7. în articolul intitulat „Perioada de desfășurare a lucrărilor de reparații” precum si că stipulațiile art. 3.1-3.6. vizează reparații efective este evident că stipulația art. 3.7. nu se referă la intrarea navei în șantier, deoarece fără prezentarea navei nu se poate efectua nicio lucrare, ci la ieșirea navei din șantier, deci la eventualitatea întârzierii finalizării lucrărilor.

Încălcând art. 1169 si urm. C. civ., art. 201 si urm. C.proc.civ, instanța de apel a dat eficientă valorii navlului de 15.900 USD din actul adițional nr. 1 la contractul de navlosire încheiat la Genoa din 30.09.2003, ignorând celelalte înscrisuri aflate la dosar si rapoartele de expertiză.

S-a dovedit că armatorul avea de efectuat o inspecție severă la o navă cu o vechime de peste 25 ani si ale cărei acte de clasificare expirau pe data de 19.09.2003.

Reiese cu evidentă că este un înscris pro causa contractul ferm Time Charter de angajare a navei pe o lungă durată de timp pe data de 30.09.2003, dată la care actele navei erau deja expirate si dată până la care nici măcar reparațiile estimate inițial la 40 de zile nu puteau fi finalizate. Mai mult, contractul Time Charter din 30.09.2003 începe la o dată care nu rezultă din celelalte acte aflate la dosar.

În egală măsură s-a ignorat ansamblul probator ce atesta că nava nu putea fi exploatată chiar dacă toate reparațiile estimate inițial de armator erau executate.

S-a dovedit pe deplin că existau mult mai multe reparații de efectuat pentru obținerea certificatelor de clasă decât cele comandate în Midia, astfel că nu poate fi reținută împrejurarea că nava urma să plece în voiaj după terminarea reparațiilor în Midia.

Instanța de apel a încălcat art. 1169 si urm. C. civ., art. 201 si urm. C. proc. civ. atunci când a stabilit că motivul înlocuirii în șantierul din Varna a unei părți din tabla de 12 mm din șarja nr. 933957 este acela al existentei unor vicii ascunse, defecte de laminare (stratificare), acestea fiind stabilite prin rapoartele de măsurători efectuate de SC R. SRL si SC D.G. SRL, iar înlocuirea tablei fost efectuată la solicitarea inspectorului de clasă pentru tabla constatată cu defecte.

Sesizarea inițială a Lloyd's Register ce indica o posibilă calitate necorespunzătoare a oțelului de 12mm din șarja Ispat Sidex 933957 nu a fost confirmată nici în cursul apelului.

La data de 4 februarie 2004 armatorul a primit un certificat emis de Lloyd's Register (CON 0300110) potrivit căruia testele efectuate pe plăci de oțel au relevat defecte de laminare iar testarea ulterioară non distructivă a plăcilor montate au relevat zone afectate de defecte de laminare, așa cum se detaliază în „raportul de măsurare a grosimii efectuat între 28.01. până la 30.01. și schițele atașate”.

Potrivit raportului de contraexpertiză (p. 14) testele efectuate pot certifica doar limita superioară de curgere, rezistența la rupere și alungirea la rupere. Dacă stratificarea s-ar fi observat înainte de încercarea mecanică atunci epruveta trebuia refuzată ca necorespunzătoare în vederea testării, iar dacă stratificarea s-a observat după testarea la rupere proba este nerelevantă deoarece stratificarea putea apare tocmai ca urmare a deformării produselor la probare.

Lloyd's Register nu a stabilit la plecarea navei prin certificatul CON 300110/04.02.2004 că tabla are deficiențe și nici nu a cerut înlocuirea acesteia, ci numai examinarea si înlocuirea în cazul descoperirii unor defecte. Ori, nu s-a făcut dovada rezultatului examinărilor de la Varna solicitate de Lloyd's Register.

Nu s-a prezentat raportul măsurătorilor din Varna pentru tabla considerată cu defecte, anume cea afectată de „laminare”, ci numai rapoartele efectuate direct ori la cererea SC R. SRL.

Că stratificarea nu se determină pe calea acestui tip de test rezultă și din certificatul Lloyd's Register of Shipping CON 300110/04.02.2004, emis la plecarea navei din șantierul din Midia, certificat ce nu stabilește că tabla are deficiențe și nici nu cere înlocuirea acesteia, ci impune examinarea ulterioară.

Această examinare ulterioară, potrivit raportului detaliat al reparațiilor, a avut loc la Varna și a constat în măsurătorile tablelor defecte de către personalul UTM.

Ori, raportul de la Varna nu cuprinde alte măsurători ale tablelor înlocuite la Midia. Mai mult, nu există concluzia respins, astfel că nu se poate considera că tabla navală are defecte.

S-a indicat că s-au prestat în șantierul din Varna servicii de macara pentru măsurătorile tablelor defecte de către personalul UTM dar s-a prezentat un raport de control nedistructiv nr. 3751 (data nu se vede din cauza copiei) privind noile foi de tablă (deci nu foile de tablă montate în șantierul din Midia).

În privința măsurătorilor înscrisurile depuse de armator la instanța de fond (f. 130 și urm, vol. IV fond). Odată ce nu există dovada examinării tablei la Varna, iar din 17.000 kg s-au înlocuit numai 3.462,39 kg, tabla rămasă la bord fiind acceptată de Lloyd's Register (pag. 61 din raport de exp. și p. 15 contraexpertiză), cauza care a determinat înlocuirea este incertă.

Cantitatea de tablă pretinsă că ar fi fost înlocuită în Varna la pereții transversali 75, 105 si 195 este de 12.474,24 kg, însă aceste înlocuiri sunt fie în zone în care nu s-au făcut lucrări în șantierul din Midia ori sunt în zone găsite fără „stratificare".

Eliminând si aceste zone din schițele prezentate ca documente justificative rezultă o cantitate de aproximativ 3.000-3.500 kg (3-3.5 tone) ca fiind înlocuită în Varna.

Examinarea acestor documente vădește că la Varna nu s-a urmat recomandarea Lloyd's Register, nu s-au efectuat alte măsurători ultrason la tablele montate în Midia ci în alte zone ale pereților grofrati (soclul superior si inferior) decât cele înlocuite la Midia, iar pentru tablele montate la Midia au fost copiate tabelele de măsurători de la Midia (se poate observa stampila Damon Group SRL/Bobe Ion).

Din moment ce Lloyd's Register a indicat expres ca să fie efectuată o altă examinare a tablei iar această examinare ultrason nu a avut loc rezultă că nu există nicio dovadă a deficientelor. Mai mult, în înscrisurile prezentate nu există concluzia respins, astfel că nu se poate considera că tabla navală are defecte.

Pe cale de consecință, în mod nelegal Curtea de Apel a înlăturat si apărarea privind inopozabilitatea măsurătorilor si remedierilor efectuate fără acordul șantierului și fără autorizarea justiției, deoarece măsurătorile care ar fi putut produce dovada existenței viciilor ascunse erau numai cele impuse de Lloyd's Register a fi efectuate în șantierul din Varna.

Măsurătorile efectuate în România au avut acceptul șantierului, dar ele nu au fost acceptate de Lloyd's Register, care a impus efectuarea unor alte teste și numai în funcție de rezultatul noilor teste, în cazul descoperirii unor defecte de laminare, să se procedeze la înlocuirea tablei.

Înlocuirea cantității de tablă este incertă atât sub aspectul cauzei care a determinat înlocuirea, întrucât nu s-a făcut dovada rezultatului examinărilor de la Varna solicitate de Lloyd's Register, cât și sub aspectul cantității, datorită lipsei documentelor relevante.

Soluția dată în apel cererii reconvenționale în privința daunelor rezultate din executarea cu întârziere a lucrărilor de reparații este greșită deoarece nu se poate retine nicio zi întârziere în sarcina șantierului, art. 3.1., art. 3.7. si art. 4.5. din contractul de reparații sunt pe deplin incidente si exclud orice răspundere a șantierului pentru livrarea cu întârziere a navei, nivelul navlului fată de care s-a apreciat lipsa de folosință a navei este eronat, iar nava nu era în stare de a fi exploatată chiar dacă reparațiile estimate inițial erau efectuate, pentru obținerea certificatului de clasă fiind necesare mult mai multe reparații.

Sub acest aspect, în mod nelegal s-a angajat răspunderea șantierului si se impune admiterea recursului, modificarea deciziei apelate, admiterea apelului reclamantei și al chematei în garanție, respingerea apelului H.T. LTD si respingerea cererii reconvenționale.

În concluzie, asupra acestui recurs, respingerea apelurilor reclamantei si chematei în garanție apar ca nelegale deoarece nu s-a făcut dovada rezultatului examinărilor de la Vama solicitate de Lloyd's Register, aspect sub care se impune admiterea recursului, modificarea deciziei apelate, admiterea apelurilor SC 2X1 H.C.M.S. SA și SC T.P.E.C. SA, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 12/MF/27.II.2009, pronunțate de Tribunalul Constanța - Secția Maritimă și Fluvială în dosarul nr. 118/118/2004, respingerea cererii reconvenționale sub aspectul daunelor rezultate din executarea necorespunzătoare a lucrărilor, respingerea cererii de chemare în garanție.

2. Recursul declarat de chemata în garanție SC T.P. SA a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. și s-a învederat că decizia din apel cuprinde motive contradictorii, iar în privința sentinței pronunțată de tribunal se arată că a fost încălcat principiul disponibilității în sensul că s-a procedat la recalificarea juridică a cererii de chemare în garanție pentru a răspunde cu privire la vicii. Consideră că apelul trebuia măcar admis în parte în situația în care criticile recurentei erau pertinente. În opina sa, chiar și cu privire la vicii există contradictorialitate în hotărâre.

Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 susține că instanța de apel greșit a interpretat prevederile art. 70 și 72 C. com., iar citarea pârâtei doar prin mandatar încalcă dispozițiile art. 87 pct. 8 C.proc. civ., ceea ce ar atrage admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul chematei în garanție este fondat și s-a admis pentru următoarele argumente:

Decizia recurată cuprinde motive contradictorii.

Astfel, deși s-a reținut ca fiind corecta soluția instanței de fond, trebuie observat că instanța de apel a respins excepția chematei în garanție pentru alte rațiuni decât cele pentru care a fost respinsă de instanța de fond, respectiv: la fond s-a apreciat că nu ne aflăm în prezența instituției viciilor lucrului vândut, ci în prezența instituției încălcării obligației de predare prin predarea altui lucru, și nu a celui achiziționat.

Cu privire la situația de fapt nu poate fi reținut faptul că abia pe data de 19.04.2004 a luat cunoștință reclamanta despre eventualele vicii ale tablelor montate în operă, decât în contra tuturor actelor din dosar, deci pentru alte rațiuni/motive care sunt străine de pricina dedusă judecății.

Reclamanta a fost atenționată cu privire la faptul că la unele teste efectuate tabla pe care o monta în operă la nava Caravos Galaxy a prezentat o serie de defecte, încă din timpul montării acestor plăci de oțel de către reprezentanții societății de clasa Loyd's Register și de către reprezentanții armatorului. În acest sens stă mărturie o bogată corespondență purtată între părți dar și cu societatea de clasificare, începând din luna noiembrie 2003. Armatorul procedează astfel cum i-a indicat inspectorul de clasă și solicită șantierului certificate de calitate și clarificări pe acest considerent.

Confuzia creată între cele două momente înseamnă a pronunța o hotărâre bazată pe motive străine de pricină, contradictorii, caz de modificare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Instanța de apel a respins excepția invocată de chemata în garanție și întemeiată pe dispozițiile art. 70-72 C. com., arătând care sunt motivele pentru care sunt ținuți a răspunde: ca abia la 19 aprilie 2004 este lansată invitația la conciliere directă a armatorilor către șantier și deci dacă șantierul la rândul său o cheamă pe 21 aprilie la conciliere, rezultă că nu e întemeiată excepția invocată de această recurentă.

Această motivare este dată cu încălcarea legii, caz de modificare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., căci dispozițiile art. 70-72 C. com. nu instituie vreo obligație a cumpărătorului de a sesiza vânzătorului viciile descoperite cu privire la lucrul cumpărat, numai dacă le descoperă direct, el însuși, sau abia atunci când e invitat la conciliere. Termenul prevăzut de art. 70-72 C. com. nu este legat de descoperirea directă sau indirectă a viciilor și nici de data convocării la conciliere, textul prevăzând explicit: „Cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenind din o altă piată este dator să denunțe vânzătorului viciile aparente în timp de două zile de la primire.”

Dacă reclamanta și pârâta au considerat că tabla livrată de chemata în garanție are vicii aveau posibilitatea sistării lucrărilor. Pârâta a preferat să aștepte finalizarea lucrărilor pentru a formula pretenții bănești exorbitante pe care nici măcar nu le probează.

Cât privește critica referitoare citarea pârâtei doar prin mandatar, această apărare se poate formula numai de către partea vătămată prin actul de procedură a cărui nulitate se invocă în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

3. Recursul declarat de pârâta H.T. LTD a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. fiind criticată decizia atacată întrucât sunt încălcate prevederile art. 1073 și art. 1082 C. civ. pentru că nu a fost integral reparat prejudiciul cauzat pârâtei prin realizarea necorespunzătoare a reparațiilor navei și cu depășirea termenului de finalizare a lucrărilor.

Recursul pârâtei este nefondat și s-a respins pentru următoarele argumente:

Hotărârea instanței de apel privitoare la menținerea sentinței primei instanțe privind admiterea acțiunii reclamantei este corectă întrucât nu rezultă o încălcare sau o aplicare greșită a legii. Dimpotrivă, instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 969 și 1073 C. civ., atunci când au apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, obligând pârâta la plata sumelor convenite de părți ca fiind prețul lucrărilor executate de către șantierul reclamantei și neachitate de pârâtă. În condițiile în care la plecarea din șantierul naval pârâta nu a achitat decât 50% din contravaloarea lucrărilor, în mod corect a fost obligată la plata diferenței de preț, respectiv suma de 440.000 USD.

În speță nu poate fi vorba despre încălcarea prevederilor art. 1073 și 1082 C. civ. pentru că pârâta nu a probat prejudiciul suferit, nici sub aspectul existenței și nici sub aspectul întinderii lui, pentru toate argumentele prezentate în analiza recursurilor ce preced.

Reclamanta și pârâta nu au avut stabilit un termen contractual de predare a navei. Orice încercare de a stabili, fie și de către instanță, a unui termen de 40 de zile, nu se poate face decât cu înfrângerea principiului libertății de voință a părților și cu încălcarea unui alt principiu fundamental: principiul legalității. Potrivit acestui principiu, instanța este ea însăși datoare să respecte legea, iar, în speță, legea este dată de art. 969 C. civ, contractul este legea părților, iar dacă părțile nu au stabilit un termen, instanța nu poate adăuga la contractul părților.

Așadar, dacă nu avem un termen contractual, nu putem spune că lucrarea s-a predat cu întârziere și, în consecință, pârâta nu poate fi îndreptățită la daune-interese pentru acest motiv.

Cât privește caracterul necorespunzător al unor lucrări (cele aprox. 3 tone de tablă înlocuite la Varna), în condițiile în care probatoriul nu a relevat, fără putință de tăgadă, că tabla schimbată la Varna este din categoria celei cu defecte de laminare provenită de la chemata în garanție și montată de către reclamantă, de asemenea pârâta nu poate pretinde a fi dezdăunată de către reclamantă ori chemata în garanție.

Apărările pârâtei prin trimiterile la măsurătorile făcute în România sunt irelevante pentru că măsurătorile efectuate în România, deși au avut acceptul șantierului, dar ele nu au fost acceptate de Lloyd's Register, cel care a impus efectuarea altor teste si numai în funcție de rezultatul noilor teste, în cazul descoperirii unor defecte de laminare, să se procedeze la înlocuirea tablei.

Înlocuirea cantității de tablă este incertă atât sub aspectul cauzei care a determinat înlocuirea, întrucât nu s-a făcut dovada rezultatului examinărilor de la Varna solicitate de Lloyd's Register, cât și sub aspectul cantității, datorită lipsei documentelor relevante.

În concluzie, pentru toate considerentele reținute în prezenta decizie, conform art. 312 C. pr. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamanta SC 2 X 1 H.C.M.S. SA Năvodari și de chemata în garanție SC T.P. SA Galați împotriva deciziei civile nr. 22/MF din 22 decembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a modificat în tot decizia atacată în sensul că a admis apelul reclamantei și al chematei în garanție împotriva sentinței civile nr. 12/MF din 27 februarie 2009 a Tribunalului Constanța, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă și cererea de chemare în garanție, ca nefondate și a respins apelul pârâtei-reclamante împotriva sentinței apelate.

S-a respins recursul declarat de pârâta H.T. LTD. Bahamas împotriva deciziei civile nr. 22/MF din 22 decembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Văzând dispozițiile art. 274 C.proc.civ. a obligat recurenta-pârâtă H.T. LTD. Bahamas la plata sumei de 17.176 lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă SC 2 X 1 H.C.M.S. SA Năvodari.