Annullability of shareholders' resolutions on executive remuneration: illegality versus business opportunity in corporate governance

Indemnizaţie administrator. Acţiune în anulare hotărâre AGA. Invocarea unor motive de oportunitate. Efecte

Cuprins pe materii: Dreptul afacerilor. Funcţionarea societăţilor comerciale

Index alfabetic: acţiune în anulare

- hotărâre AGA

- contract de administrare

- indemnizaţie

Legea nr. 31/1990, art. 132, 15318 alin. (4)

Din economia art. 15318 din Legea nr. 31/1990 rezultă faptul că adunarea generală a acţionarilor trebuie să se asigure, la stabilirea remuneraţiilor sau a altor avantaje acordate administratorului sau membrilor comitetului de direcţie, că acestea sunt justificate în raport de îndatoririle specifice ale acestor persoane și de situaţia economică a societăţii.

Hotărârile adunării generale pot fi atacate în justiţie numai dacă sunt contrare legii sau actului constitutiv, așadar numai pentru motive de nelegalitate, iar nu pentru motive de oportunitate care privesc modalitatea de stabilire a cuantumului indemnizaţiilor administratorilor.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 325 din 31 ianuarie 2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secţia a VI - a comercială, reclamanta S.I.F. M. SA a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA, solicitând să dispună anularea hotărârii A.G.O.A. - punctele 6 și 7 - și hotărârea AGEA a SC C. SA din 29.04.2008.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că adunarea generală ordinară a decis aprobarea contractului de administrare practicat de societate în relaţia cu administratorul societăţii și majorarea indemnizaţiilor membrilor comitetului de direcţie la niște sume exorbitante, urmărindu-se extragerea de bani din societate prin membrii comitetului de direcţie, în considerarea faptului că există un grup de acţionari care colaborează în acest sens.

În baza acestor considerente reclamanta a apreciat ca nelegală hotărârea adunării generale extraordinare prin care s-a aprobat răscumpărarea de către societate a propriilor acţiuni în conformitate cu dispoziţiile art. 1031 din Legea nr. 31/1990, în condiţiile în care societatea a demarat un amplu proces investiţional, pentru care erau necesare credite de aproximativ 19 milioane euro, reclamanta susţinând că se urmărește consolidarea poziţiei acţionarilor care controlează societatea prin efortul substanţial al societăţii.

Reclamanta a menţionat că prin adoptarea acestor hotărâri s-a comis un abuz de putere, grupul de acţionari care deţine controlul profitând de această poziţie pentru a spolia societatea și a-i prejudicia pe ceilalţi acţionari.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 132 alin. (2) și art. 103 din Legea nr. 31/1990.

Reclamanta a depus o completare a cererii de chemare în judecată, solicitând instanţei să dispună anularea punctelor 6 și 7 ale Hotărârii nr. 1/2008 a AGOA SC C. SA, anularea Hotărârii nr. 2/2008 a AGEA SC C. SA.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că indemnizaţiile exorbitante acordate sunt în contradicţie cu dispoziţiile legale, având în vedere că cei trei directori executivi nu își îndeplinesc atribuţiile care le revin, fiind vădit disproporţionate și faţă de salariul acordat directorului magazinului C. Situaţia economică a societăţii nu justifică acordarea remuneraţiilor, întrucât este caracterizată prin pierderi, activitate redusă, recurgerea la împrumuturi sau la vânzări de active și o evoluţie generală defavorabilă.

Dublarea indemnizaţiei și răscumpărarea propriilor acţiuni în baza unei decizii adoptate cu încălcarea dispoziţiilor legale, în situaţia în care societatea a închis magazinul C., principala sursă de venit, pentru realizarea unui proiect investiţional pentru care vor fi accesate credite substanţiale, urmărește în fapt scoaterea din societate a unor sume cât mai mari în folosul celor trei acţionari.

În drept, au fost invocate prevederile art. 15318 din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa comercială nr. 1355 din 23.01.2009 pronunţată de Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială, acţiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată, instanţa de fond apreciind că aspectele criticate vizează oportunitatea adoptării măsurilor contestate, iar nu legalitatea sau încălcarea actului constitutiv, că potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 pot fi atacate cu acţiune în anulare numai hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, împrejurare faţă de care primul capăt de cerere referitor la anularea punctelor 6 și 7 ale hotărârii nr. 1/2008 a AGOA SC C. SA a fost apreciat ca neîntemeiat.(…)

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SIF M. SA care a invocat, în esenţă, caracterul lacunar și impropriu al motivării, încălcarea dreptului său la un proces echitabil prin neadministrarea probei cu expertiza și interpretarea și aplicarea greșită a dispoziţiilor legale pe care și-a întemeiat acţiunea precizată.

Curtea de Apel București, Secţia a V-a comercială, prin decizia nr. 225 din 18 mai 2011, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa apelată și a admis acţiunea reclamantei astfel cum a fost precizată.

În fundamentarea acestei decizii, instanţa de prim control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele:

- în mod netemeinic prima instanţă a considerat că stabilirea cuantumului exorbitant al indemnizaţiilor administratorilor (mai exact a 3 dintre aceștia) este o decizie de oportunitate și că nu a fost încălcată legea în acest caz, faţă de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și din răspunsul la obiecţiunile formulate de intimata SC C. SA în care expertul contabil precizează fără dubiu că situaţia economico-financiară a intimatei în anii 2007 – 2008 se caracterizează printr-o lipsă a lichidităţilor și necesitatea societăţii de a atrage fonduri de finanţare externe (credite bancare pe termen mediu și lung), că rentabilitatea și profitabilitatea aferente anului financiar 2008 (când s-au adoptat hotărârile atacate) sunt grav afectate prin valori negative ale următorilor indicatori: excedentul brut din exploatare, profitul din exploatare, profitul curent și profitul net;

- societatea a înregistrat pierdere din exploatare, respectiv pierdere din activitatea curentă ceea ce denotă o situaţie economică nesatisfăcătoare, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 15318 alin. (4) din L.S.C;

- potrivit dispoziţiilor art. 15318 din Legea nr. 31/1990 republicată, trebuie respectată proporţionalitatea remuneraţiilor cu îndatoririle specifice ale administratorilor sau ale directorilor și, îndeosebi, cu situaţia economică a societăţii, fiind evident că o societate în criză, precum pârâta, nu va putea acorda remuneraţii mari administratorilor sau managerilor.

A conchis în final instanţa de apel că prin adoptarea Hotărârii AGOA din 29.04.2008 – pct. 6 și 7 au fost adoptate măsuri nelegale, cu încălcarea prevederilor exprese și imperative ale art. 15318 alin. (4) din L.S.C., dar și că hotărârea nr. 2 a AGEA din aceeași dată a fost în mod nelegal adoptată, cu toate că în privinţa acesteia a expirat termenul maxim de 10 luni, stabilit pentru răscumpărarea propriilor acţiuni.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C. SA, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate, respingerea ca neîntemeiat a apelului formulat de S.I.F. M. SA și menţinerea hotărârii instanţei de fond.

Recurenta – pârâtă și-a subsumat criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a adus în susţinere următoarea argumentaţie:

În ceea ce privește soluţionarea primului capăt de cerere instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care prevăd faptul că hotărârile adunării generale pot fi atacate în justiţie numai dacă sunt contrare legii sau actului constitutiv, respectiv numai pentru motive de nelegalitate, și a aplicat în mod eronat prevederile art. 15318 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 și prevederile art. 948 C. civ., reclamanta neinvocând în cuprinsul cererii de chemare în judecată motive de nelegalitate a hotărârilor atacate, ci motive de oportunitate, în speţă nefiind astfel incidente motive de nulitate a punctelor 6 și 7 din hotărârea AGOA mai sus evocată.

A considerat recurenta – pârâtă că nu există motive de nulitate a punctelor 6 și 7 din hotărârea mai sus menţionată, aceasta fiind convocată și adoptată în mod legal, cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare.

În considerarea acestei argumentaţii recurenta-pârâtă a făcut trimitere și a prezentat îndatoririle specifice ale administratorilor și la situaţia economică a societăţii. (…)

Înalta Curte, examinând decizia atacată din perspectiva criticilor formulate, a constatat că recursul este fondat pentru motivele ce urmează a fi prezentate.

Instanţa de apel, calificând drept cauze de nulitate a unei hotărâri AGA motivele întemeiate de reclamantă pe dispoziţiile art. 132 și 15318 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, a făcut o aplicare și interpretare greșită a legii din perspectiva regimului nulităţii aplicabil unei hotărâri AGA în dreptul societar.

Astfel, potrivit art. 132 din LSC pot fi atacate cu acţiune în anulare numai hotărârile AGA contrare legii sau actului constitutiv iar conform art. 15318 alin. (4) din aceeași lege AGA se va asigura, la stabilirea remuneraţiilor sau a altor avantaje, că acestea sunt justificate în raport de îndatoririle specifice ale persoanelor respective și de situaţia economică a societăţii.

Așa cum se poate observa, motivele de nulitate invocate nu se pot încadra în dispoziţiile amintite întrucât nu se înscriu în ipoteza legală astfel reglementată, acestea vizând în realitate motive de oportunitate.

Or, dispoziţiile art. 132 din LSC au ca finalitate cenzurarea legalităţii unei hotărâri AGA din perspectiva caracterului său statutar, și nu a oportunităţii adoptării acesteia.

De asemenea, trebuie subliniat și faptul că AGA este singurul organ care are drept de apreciere a situaţiei economice a societăţii și de stabilire a remuneraţiilor administratorilor în funcţie de criterii determinate, situaţia de fapt nerelevând niciun indiciu în sensul că prin aprobarea contractului de administrare și a indemnizaţiilor lunare s-au extras sume de bani în mod fraudulos din societate.

Așadar, Înalta Curte, constatând că decizia recurată este cenzurabilă din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., .a admis recursul, a modificat decizia recurată în sensul că a respins ca nefondat apelul reclamantei.