Qualified homicide via post-conflict ambush: rejection of provocation defense and lost earnings causation

Deliberând asupra cauzei penale de față,

Din actele dosarului, rezultă următoarele:

Prin sentința nr. 47, pronunțată la data de 12 februarie 2002 în dosarul penal nr. 4785/2001 Tribunalul Dâmbovița, a condamnat pe inculpatul I.D.A., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., la 18 ani închisoare și pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., la un an închisoare urmând conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alșin. (1) lit. b) C. pen., s-a încetat procesul penal pentru lovire, art. 180 alin. (2) C. pen., prin lipsa nejustificată la două termene consecutive a părții vătămate M.L.

S-au aplicat art. 71 și art. 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus la zi prevenția, de la data de 8 decembrie 2000. Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile și cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 5 decembrie 2000, în jurul orelor 20,00, în barul R. și în hotelul D. din orașul Târgoviște s-a desfășurat un conflict violent în două etape, participante fiind mai multe persoane, printre care și victima și inculpatul. Într-o primă fază, în incinta barului R. s-au purtat discuții și au existat loviri reciproce, pornite de la supărarea produsă de o atitudine necuviincioasă avută de unul dintre ei, cu o zi înainte, față de prietena celuilalt.

Victima P.M.M., împreună cu alte persoane, s-a deplasat la restaurantul Dâmbovița.

Prin fața restaurantului a trecut inculpatul I.D.A., însoțit, având asupra sa o bâtă de basseball, așteptând la ieșire.

În momentul plecării din restaurant a victimei P.M.M., inculpatul l-a lovit cu bâta în cap de mai multe ori, până ce a căzut la pământ. Ulterior, în spital, victima a decedat.

Situația prezentată a rezultat din probele administrate și anume declarații de martori, proces verbal de constatare la fața locului, raport medico-legal.

Inculpatul a recunoscut agresiunea, dar s-a apărat încercând să dea o tentă de întâmplător, incidentului. Astfel, inculpatul a arătat că nu a fost înarmat cu o bâtă de basseball și că a lovit cu un scaun, că a dorit să lovească o altă persoană decât victima și s-a înșelat asupra identității.

Infracțiunea de distrugere a fost recunoscută și nu comportă discuții.

Instanța de fond a înlăturat ambele apărări, martorii arătând cu precizie care a fost obiectul contondent cu care s-a lovit,iar înșelarea asupra identității persoanei neproducând efecte juridice, câtă vreme este protejat dreptul la viață al fiecărei persoane, iar acesta fusese încălcat.

Instanța a constatat întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, pentru care a aplicat inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și art. 72 C. pen. Pentru infracțiunea de distrugere, de asemenea, s-a aplicat o pedeapsă corespunzătoare, aplicându-se apoi regulile concursului.

Curtea de Apel Ploiești a constatat ca fiind corect reținute situația de fapt și vinovăția inculpatului, dar față de circumstanțele concrete reale și personale ale cauzei, a redus pedeapsa pentru infracțiunea de omor de la 18 ani închisoare, la 16 ani închisoare (decizia nr. 320 din 17 iulie 2002, pronunțată în dos.1933/2002).

Împotriva acestei decizii, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, criticând ambele hotărâri, sub aspectul legalității și temeiniciei, în raport de două motive de casare:

- art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., când faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică prin menținerea stării de provocare, art. 73 lit. b) C. pen.;

- art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., s-au aplicat pedepse greșit individualizate.

Examinând hotărârile atacate sub aspectul criticilor aduse, Curtea a constatat din probe că acestea nu sunt justificate.

În cauză nu s-a reținut starea de provocare, deoarece ea nu se confundă cu starea de nervi care generează răzbunare. Or, în cauză, martorii au arătat dinamica evenimentelor, iar inculpatul era departe de a se fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de atitudinea părții vătămate, așa cum cer dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Primul incident se terminase demult, iar în cea de a doua fază nimic nu a premers loviturii aplicate de către inculpatul înarmat în acest scop. Pedeapsa este aspră dar corespunzătoare efectului produs și modului de comitere și de altfel orientată spre minimul prevăzut, 15 ani.

Criticile fiind nejustificate, iar Curtea constatând că hotărârile sunt legale și temeinice, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva deciziei de apel a declarat recurs și partea civilă P.M.P, nemulțumit de cuantumul despăgubirilor primite.

Acesta a solicitat ca inculpatul să fie obligat și la plata sumei echivalând cu câștigul nerealizat în Spania, unde victima trebuia să plece la muncă.

Având în vedere atât lipsa legăturii cauzale între infracțiune și prejudiciul pretins, legătură care trebuie să fie directă, cât și că prejudiciul pretins nu are caracter cert, evaluat actual, urmează a respinge ca nefondat și recursul părții civile.

Se va deduce conform art. 88 C. pen., prevenția inculpatului de la data de 8 decembrie 2000, la zi.

Fiecare recurent va fi obligat la lata a câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul I.D.A. și partea civilă P.M.P. împotriva deciziei penale nr. 320 din 17 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 8 decembrie 2000, până la 13 mai 2003.

Obligă recurenții la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2003.