Share Sale Termination Upheld; AVAS Appeal Rejected, Damages Trimmed to RON 509,096.77

Acţiune în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni. Daune-interese solicitate în temeiul art. 21 din O.G. nr. 25/2002. Condiţii și efecte

Cuprins pe materii: Dreptul afacerilor. Alte materii

Index alfabetic: acţiune în rezoluţiune

- contract de vânzare-cumpărare acţiuni

- prejudiciu

O.G. nr. 25/2002, art. 21 alin. (1)

C. civ., art. 1020-1021

Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, în cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară Autoritatea va reţine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalităţi achitate cu orice titlu până la desfiinţarea acestuia.

În cazul în care Autoritatea solicită daune-interese ca urmare a rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare pentru prejudiciile suferite, stabilirea cuantumului acestora se va face pe baza unei expertize.

Prin urmare, este legală hotărârea de admitere în parte a pretenţiilor Autorităţii și de obligare a societăţii la repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare în limita valorii stabilite prin expertiza contabilă.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 153 din 24 ianuarie 2012

Prin sentinţa comercială nr. 8053/2007 pronunţată de Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială, s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta AVAS împotriva pârâţilor C.V.N., A. Ltd București, SC E. SRL, prin lichidator judiciar SC BNP C. SRL Drăgănești - Olt și, în consecinţă, s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 4105/1999 și restituirea pachetului de acţiuni aferente contractului, pârâţii fiind obligaţi în solidar la plata sumei de 884.302,04 lei reprezentând penalităţi și dobânzi pentru neplata la termen a ratei nr. 3 către reclamantă. S-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâţilor la plata contravalorii acţiunilor la valoare nominală a acestora de la data semnării contractului, precum și plata daunelor-interese pretinse pentru diminuarea valorii pachetului de acţiuni.(…)

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta a solicitat să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 4105/1999 completat prin actul adiţional din 28 iunie 2006, obligarea pârâţilor în solidar la plata daunelor-interese într-un cuantum estimat provizoriu la 4.297.907,04 lei reprezentând dobânzi și penalităţi de întârziere pentru neplata la termen a ratei nr. 3, calculată la data de 10 noiembrie 2005, precum și contravaloarea acţiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui rezoluţiune s-a solicitat, la valoarea nominală a acestora de la data încheierii contractului, cu precizarea că în situaţia în care după efectuarea expertizei va rezulta un alt prejudiciu eventualele daune-interese vor fi solicitate în conformitate cu art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002.

Invocând dispoziţiile Codului civil și ale art. 21 din O.G. nr. 25/2002, reclamanta a arătat că la data de 17 decembrie 1999, între antecesorul său Fondul Proprietăţii de Stat și SC E. SRL s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare acţiuni nr. 4105 având ca obiect vânzarea pachetului de acţiuni reprezentând capitalul social al SC Z. SA Calafat, preţul urmând a se achita conform anexei 5 la contract. Potrivit actului adiţional la acest contract încheiat la 28 iunie 2006 între reclamantă, pârâta SC E. SRL, SC A. Uk Ltd Londra și V.C.N., în calitate de cumpărători, art. 8.10.1 din contract s-a modificat în sensul că cei trei cumpărători se obligă să realizeze în solidar toate obligaţiile de mediu și să efectueze din surse proprii sau atrase pe numele lor o investiţie aport de capital în valoare de 2.027.928 USD în 5 ani, răspunderea acestora pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor contractuale fiind solidară în conformitate cu clauza prevăzută la art. 7.

În acest context, a arătat tribunalul, având în vedere și poziţia procesuală a pârâţilor care au recunoscut că nu și-au respectat obligaţiile contractuale privind plata celei de a 3-a rate de preţ și efectuarea volumului investiţional asumat, în considerarea caracterului sinalagmatic al contractului încheiat intre părţi s-a apreciat ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1020-1021 C. civ., iar sancţiunea pentru neîndeplinirea culpabilă a acestor obligaţii este rezoluţiunea contractului cu consecinţa restituirii pachetului de acţiuni ce a făcut obiectul acestuia.

Referitor la solicitarea reclamantei, privind obligarea pârâţilor la plata penalităţilor și dobânzile lor pentru neachitarea la termen a ratei a 3-a s-a apreciat, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 și pe baza expertizei efectuate în cauză că este întemeiată cererea privind obligarea pârâţilor la plata sumelor solicitate cu acest titlu, al cărui cuantum a fost determinat pe baza expertizei efectuate în cauză.

Au fost înlăturate apărările pârâtelor în sensul că în speţă dispoziţiile O.G. nr. 25/2002 nu sunt aplicabile unui contract încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ cu motivarea că din cuprinsul acestuia rezultă în mod expres că dispoziţiile legale sunt incidente și contractelor aflate în derulare, astfel încât nu se poate aprecia că ar fi încălcat principiul neretroactivităţii legii civile.

În egală măsură, chiar în absenţa unei clauze contractuale referitoare la plata daunelor-interese moratorii acestea sunt datorate ca efect al legii speciale, respectiv O.G. nr. 25/2002, derogatorie de la clauzele contractuale și de la dispoziţiile comune ale Codului civil. Din aceleași considerente a fost înlăturată și apărarea pârâtelor referitoare la imposibilitatea cumulării penalităţilor cu dobânzile în condiţiile în care potrivit art. 21 alin.(11) din actul normativ menţionat se prevede în mod expres că pârâţii cumpărători datorează dobânzi și penalităţi pentru ratele scadente și neachitate, în speţă nefiind incidente, prin urmare, dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002.

S-a respins însă capătul de cerere privind plata contravalorii acţiunilor la valoarea nominală a acestora de la data semnării contractului cu motivarea că reclamanta nu a dovedit, în condiţiile art. 1073-1082 C. civ., existenţa prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită pretins săvârșită de cumpărător și eventualul prejudiciu. Au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză care nu au evidenţiat o diminuare a valorii pachetului de acţiuni, ci dimpotrivă o creștere a acestora.(…)

Prin decizia comercială nr. 285/2011 a Curţii de apel București, Secţia a V-a, s-a respins apelul declarat de reclamantă și s-a admis apelul declarat de pârâţii A. Ltd București și N.C. cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei în sensul diminuării cuantumului daunelor-interese reprezentând penalităţi și dobânzile aferente ratei nr. 3 la suma de 509.096,77 lei, la plata căreia au fost obligaţi în solidar pârâţii apelanţi, s-a respins cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC E. SRL prin lichidator judiciar SC BNP C. SRL Drăgănești - Olt, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei (…).

În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a înlăturat criticile reclamantei referitoare la acordarea doar în parte a despăgubirilor solicitate, cu motivarea că raportul de expertiză efectuat în apel nu a confirmat susţinerea acesteia referitoare la diminuarea valorii de piaţă a pachetului de acţiuni ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui rezoluţiune s-a solicitat și nici diminuarea activelor societăţii ulterior vânzării, astfel că nu se susţine critica referitoare la redobândirea calităţii de acţionar al unei societăţi în stare de faliment.(…)

Cu privire la apelul pârâţilor, instanţa de apel a apreciat, pe baza raportului de expertiză, astfel cum a fost completat în această etapă procesuală, că este întemeiată susţinerea acestora referitoare la diminuarea cuantumului daunelor-interese reprezentând penalităţi și dobânzi. În acest sens au fost avute în vedere concluziile expertizei contabile, opinia separată exprimată de expertul propus de reclamantă precum și precizările apelanţilor care prin motivele de apel au solicitat reducerea valorii acestor despăgubiri până la suma de 509.096,77 lei (ron), motivând că în cauză operează principiul disponibilităţii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta AVAS criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivate din aplicarea greșită a prevederilor art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, art. 1073, 1082 C. civ., art. 129 alin. (5) raportat la art. 296 C. proc. civ. și art. 274 C. proc. civ.

În mod concret recurenta a arătat faptul că dispoziţiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 arată exemplificativ, și nu limitativ categoriile de daune-interese pe care AVAS le poate solicita pentru repararea prejudiciului, în cazul rezoluţiunii contractului, culpa cumpărătorului fiind prezumată pentru această situaţie, ceea ce nu exclude posibilitatea de a solicita și alte prejudicii în afara celor prevăzute de textul legal anterior menţionat, în situaţia în care aceste prejudicii pot fi cuantificate de către AVAS.

Prin urmare, a susţinut recurenta, aceste prejudicii au fost estimate la suma de 3.413.605 lei (ron) reprezentând contravaloarea acţiunilor la valoarea nominală de la data încheierii contractului, sumă care în mod nelegal nu a fost acordată prin decizia recurată.

Totodată, în mod greșit, a fost respins capătul de cerere privind obligarea intimaţilor la plata sumei de 5.881.468 lei cu titlu de prejudiciu ce i-a fost creat ca urmare a diminuării valorii de piaţă a acţiunilor vândute prin contract cu motivarea că expertiza a evidenţiat o creștere, și nu o diminuare a valorii pachetului de acţiuni și a activelor societăţii.(…)

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a dispoziţiilor legale anterior menţionate, Curtea a constatat că este nefondat.

Astfel, în conformitate cu art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea post privatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale ,,în cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară Autoritatea va reţine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalităţi achitate cu orice titlu până la desfiinţarea acestuia”.

Daunele-interese ce pot fi solicitate pentru repararea prejudiciului cauzat Autorităţii, în speţă recurentei, în cazul desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare acţiuni sunt cele prevăzute la lit. a)-c) ale articolului anterior citat, respectiv: sumele reprezentând dobânzile și penalităţile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desfiinţării contractului, precum și penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale, unele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului și cele prevăzute de H.G. 1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanţilor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol stabilirea prejudiciilor cauzate se va face pe baza unei expertize.

În acest context, dând eficienţă dispoziţiilor art. 1020-1021 C. civ. în sensul rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare din litigiu, pentru stabilirea cuantumului daunelor-interese solicitate de reclamantă, s-a dispus în conformitate cu textul legal citat efectuarea unei expertize la prima instanţă completată ulterior în soluţionarea apelului.

Concluziile acestor probe nu pot fi însă cenzurate din perspectiva specificului acestei căi de atac și respectiv a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează exclusiv motivele de nelegalitate, și nu de netemeinicie ale hotărârii recurate.

Cu această precizare, Curtea observă că prevederile art. 21 din O.G. nr. 25/2002 au fost corect aplicate în speţă, valoarea despăgubirilor fiind determinată pe baza unei expertize contabile, astfel încât în mod corect s-a argumentat prin decizia recurată că probele administrate nu au evidenţiat producerea altor prejudicii în patrimoniul reclamantei, situaţie în care justificat s-a admis doar în parte cererea de obligare a pârâţilor la repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, în măsura în care cuantumul acestora a fost dovedit.

În alţi termeni, admiterea doar în parte a pretenţiilor reclamantei este rezultatul examinării cuantumului acestora prin prisma dispoziţiilor legale anterior menţionate și a expertizelor efectuate în cauză în acest scop, nefiind consecinţa unei interpretări eronate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, astfel cum nefondat a susţinut recurenta.(…)

De asemenea, este nefondată și susţinerea conform căreia în lipsa oricărei motivări s-a procedat la diminuarea cuantumului daunelor interese reprezentând dobânzi și penalităţi deoarece din considerentele deciziei recurate rezultă fără echivoc faptul că au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză care a stabilit suma de 370.050.789 lei (ron) cu titlu de dobânzi și penalităţi de întârziere, cu opinia separată a expertului din partea AVAS potrivit căruia nivelul cumulat al acestui prejudiciu este în valoare de 539.684,88 lei (ron). Aplicarea principiului disponibilităţii viza faptul că, deși din expertiză a rezultat un cuantum inferior al prejudiciului, prin motivele de apel apelanţii pârâţi au cerut diminuarea acestui cuantum până la suma de 509.096,77 lei (ron), la plata căreia au și fost obligaţi prin decizia recurată.(…)

În consecinţă, recursul este nefondat și a fost respins ca atare în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.