Court compels privatized company to draft creditor payment schedule required by law

Societate privatizată. Procedura de supraveghere financiară. Neîndeplinirea de către societate a obligaţiilor legale. Consecinţe

Cuprins pe materii: Dreptul afacerilor. Privatizare

Index alfabetic: societate privatizată

- supraveghere financiară

- obligaţie

- Grafic de rambursare

Legea nr. 137/2002, art. 16 alin. (1), art. 16 alin. (11)

Din economia art. 16 alin. (1) si alin. (11) din Legea nr. 137/2002 rezultă că pe perioada administrării speciale, în perioada privatizării societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine un pachet majoritar de acţiuni, aceste societăţi au atât obligaţia efectuării tuturor plăţilor către creditorii bugetari, furnizorii de utilităţi, creditorii comerciali, cat si obligaţia întocmirii, împreuna cu administratorul special, a graficului după care se efectuează aceste plăţi în perioada de privatizare, pentru reducerea gradului de îndatorare și creșterea atractivităţii societăţii privatizate.

Prin urmare, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de întocmire a graficului de rambursare a datoriilor, creditorii interesaţi pot solicita instanţei obligarea societăţii la elaborarea acestuia, având în vedere faptul că obligaţia societăţii de a efectua plăţile către creditorii săi nu poate fi adusă la îndeplinire decât dacă împreună cu administratorul special al acesteia își îndeplinește obligaţia de a întocmi graficul în baza căruia se vor efectua aceste plăţi.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 13 din 17 ianuarie 2012

Prin sentinţa civilă nr. 563/2011 pronunţată de Tribunalul Vaslui, Secţia civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta UAT mun. Vaslui - prin Serviciul Finanţelor Publice Locale în contradictoriu cu pârâta S.N.I.F. SA, și, în consecinţă, a fost obligată pârâta să întocmească graficul de rambursare a datoriilor actualizate, în sumă de 507.000 lei și să-l comunice reclamantei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut ca, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, pe perioada administrării speciale în perioada privatizării a societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine un pachet majoritar de acţiuni, acestea au obligaţia de a efectua toate plăţile către creditorii bugetari, conform unui grafic întocmit de acestea și administratorul special, scopul fiind reducerea gradului de îndatorare. Totodată, s-a constatat că faţă de pârâtă s-a instituit procedura de administrare specială prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 762/2007, măsura intrând în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial, ordin care vizează și societatea pârâtă.

În privinţa calităţii reclamantei, s-a constatat ca aceasta se încadrează în categoria acelor persoane prevăzute de lege faţă de care există obligaţia de întocmire a graficelor de plată a creanţelor, nefiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 137/2002, acestea făcând referire la datoriile către furnizorii servicii de utilităţi care vor fi plătite concomitent cu celelalte datorii, care reprezintă regula, ce privește ceilalţi creditori bugetari. Totodată, a mai reţinut instanţa că dispoziţia în cauză a fost confirmată prin Ordinul MADR nr. 762/2007 care prevede expres obligaţia debitoarei de a urmări plata datoriilor conform acelui grafic întocmit de ea, debitoarea.

Prin decizia nr. 55/2011 a Curţii de Apel Iași, Secţia comercială, apelul declarat de pârâtă a fost respins, instanţa de control judiciar reţinând ca obligaţia pârâtei și a administratorului special al acesteia de a întocmi graficul de efectuare a plăţilor către creditorii bugetari, furnizorii de utilităţi și creditorii comerciali, în scopul reducerii gradului de îndatorare pe perioada administrării speciale este prevăzuta de dispoziţiile art. 16 alin. (11) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.(...)

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-parata S.N.I.F. SA București, întemeiat pe dispoziţiile ar. 304 pct. 8 si 9 C.proc.civ.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că SNIF SA este o societate cu capital integral de stat, cu acţionar unic Statul Roman prin A.D.S., societate aflata sub autoritatea MAPDR. Faţă de SNIF SA s-a instituit, in temeiul art. 16 din legea nr. 137/2002, procedura de administrare specială in perioada de privatizare, prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 762/2007, act normativ ce a suferit ulterior publicării o serie de modificări.

În opinia recurentei, reclamanta nu se încadrează în categoria entităţilor limitativ prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) din Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 762/2007 fata de care ar putea fi luata măsura de întocmire a graficelor de reeșalonare, in fapt reclamantei aplicându-i-se prevederile art. 16 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 137/2002, fiind, astfel, titulara unei obligaţii legale de suspendare pana la transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor a aplicării oricărei masuri de executare silita începuta asupra societăţii si nu va face niciun demers pentru instituirea unor noi astfel de masuri.

Recurenta a susţinut că instanţa de judecata nu are nicio competenta in sensul obligării sale la întocmirea vreunui grafic de achitare a obligaţiilor fiscale, aceasta apreciere aparţinând exclusiv paratei si reprezentanţilor săi legali. Recurenta a mai susţinut ca prin acţiune se urmărește obţinerea unui titlu executoriu in temeiul căruia sa se procedeze la executarea silita a sa, cu încălcarea dispoziţiile imperative menţionate anterior, care obliga reclamanta sa se abţină de la orice demers pentru instituirea unor noi astfel de masuri.

S-a mai aratat ca la dosar nu au fost depuse adresa prin care reclamanta ar fi solicitat întocmirea unui grafic de eșalonare la plata si achitarea obligaţiilor fiscale si nici dovada comunicării acesteia. În plus, obligaţia fiscala reclamată nu este certa, lichida si exigibila, fiind contestata de către recurenta, un grafic de rambursare reprezentând, in fapt si in drept, o recunoaștere a creanţei în discuţie.

Recurenta considera ca instanţa de apel a interpretat greșit prevederile art. 16 alin. (11) din Legea nr. 137/2002, fără sa procedeze la o interpretare sistematica a acestuia. Or, obligaţia de întocmire a unui grafic de eșalonare se raportează strict la obligaţiile pe care administratorul special desemnat la societate le are in raport cu entitatea publica implicata cu care semnează un contract de mandat, fiind parte a modului de administrare si gestionare a societăţii. Efectul recunoașterii in sarcina societăţii a unei asemenea obligaţii va conduce la blocarea activităţii societăţii si lipsirea de efecte a măsurii administrării speciale, resursele financiare limitate ale societăţii urmând a fi direcţionate si controlate pe cale judecătoreasca doar după deschiderea procedurii insolvenţei si nu mai înainte, așa cum s-au pronunţat instanţele de fond.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, administrarea speciala in perioada de privatizare se instituie la societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine un pachet majoritar de acţiuni si la filialele acestora aflate in proces de privatizare, prin ordin al ministrului instituţiei publice implicate sau prin hotărâre a administraţiei publice locale.

Art. 16 alin. (11) din același act normativ prevede ca, pe perioada administrării speciale se instituie si procedura de supraveghere financiara a societăţii comerciale de către instituţia publica implicata, constând in obligaţia societăţii comerciale de a efectua toate plăţile către creditorii bugetari, furnizorii de utilităţi, creditorii comerciali, după un grafic întocmit de aceasta si administratorul special, in scopul reducerii gradului de îndatorare.

Faţă de societatea pârâtă s-a instituit procedura de administrare specială prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 762/2007, act normativ ce a suferit ulterior publicării o serie de modificări, măsura intrând în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial.

Înalta Curte observă ca procedura de supraveghere financiara a fost introdusa prin modificările aduse Legii nr. 137/2002 de O.U.G. nr. 208/2002, raţiunea acesteia fiind tocmai determinarea societăţilor comerciale aflate in procedura administrării speciale de a efectua toate plăţile către creditorii bugetari, furnizorii de utilităţi, creditorii comerciali, după un grafic întocmit de aceasta si administratorul special, in scopul reducerii gradului de îndatorare. Legea instituie o obligaţie in sarcina societăţii comerciale de a efectua toate aceste plăţi, care nu poate fi adusa la îndeplinire decât dacă societatea si administratorul special al acesteia nu își îndeplinesc obligaţia de a întocmi graficul în baza căruia se vor efectua aceste plăţi.

Intr-adevăr, așa cum arata si recurenta, Legea nr. 137/2002 a introdus instituţia administrării speciale de către instituţia publica implicata in perioada de privatizare in scopul de a gestiona societatea comerciala si a o administra in baza unui mandat.

Așa cum rezulta din art. 3 al Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 762/2007, procedura de supraveghere financiara consta, pe de o parte, in urmărirea îndeplinirii de către societatea privatizata a obligaţiei de a efectua toate plăţile către creditorii bugetari, furnizorii de utilităţi, creditorii comerciali după graficul întocmit potrivit legii, iar, pe de alta parte, în urmărirea suspendării acţiunilor judiciare sau extrajudiciare pornite împotriva societăţii comerciale, dispoziţii în deplină concordantă și cu obligaţia creditorilor bugetari de a suspenda, până la transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor, aplicarea oricărei masuri de executare silita începută asupra societăţii comerciale si de a nu face niciun demers pentru instituirea unor noi astfel de masuri, astfel cum prevede art. 16 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 137/2002.

Fata de raţiunile ce au stat la baza edictării unor asemenea norme, astfel cum au fost expuse anterior, Înalta Curte a constatat ca este greșită interpretarea dată de recurentă dispoziţiilor legale incidente, din redactarea art. 16 alin. (11) din Legea nr. 137/2002, dar si din analiza sistematica a întregului act normativ rezultând, fără putinţa de tăgada, ca societăţii îi incumbă atât obligaţia efectuării tuturor plăţilor către creditorii bugetari, furnizorii de utilităţi, creditorii comerciali, cat si obligaţia întocmirii, împreuna cu administratorul special, a graficului după care se efectuează aceste plăţi în perioada de privatizare, pentru reducerea gradului de îndatorare si creșterea atractivităţii societăţii privatizate.

Cum obligaţia este prevăzuta de lege numai in sarcina societăţii si a administratorului special, iar creditorii vizaţi sunt ţinuţi sa se abţină de la efectuarea oricărui alt demers care sa conducă la recuperarea creanţelor, este eronata si susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de judecata nu are nicio competenta in sensul obligării sale la întocmirea vreunui grafic de achitare a obligaţiilor fiscale.

Legiuitorul a înţeles, dimpotrivă, sa instituie o obligaţie de achitare a tuturor creanţelor conform unui grafic chiar in perioada de privatizare, si nu sa lase la aprecierea exclusiva a paratei si a reprezentanţilor săi legali întocmirea unui asemenea grafic si efectuarea plăţilor, în cazul neîndeplinirii de către societatea comerciala si mandatarul special al acesteia a obligaţiei prevăzute de lege creditorii interesaţi putând investi instanţa cu o acţiune care sa conducă la atingerea scopului urmărit de legiuitor. In plus, trebuie menţionat ca legislaţia privatizării prevede si posibilitatea acordării pentru societăţile cu capital majoritar de stat, aflate in curs de privatizare, a unor facilităţi la plata datoriilor bugetare.

În consecinţă, găsind recursul nefondat, Înalta Curte l-a respins ca atare, în temeiul dispozitiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ.