No damages for failure to renew drug supply contract when plaintiff refused mandatory extension

Contract de furnizare medicamente. Nealocarea fondurilor pentru eliberarea medicamentelor gratuite și compensate. Consecinţe. Acţiune în daune-interese

Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte

Index alfabetic: acţiune în răspundere civilă delictuală

- daune-interese

- contract de furnizare de medicamente

- prejudiciu material

C. civ., art. 969, art. 998 – art. 1000

Legea nr. 95/2006, art. 249 alin. (2), art. 250 alin. (1)

În cazul nesemnării de către furnizor a actului adiţional de prelungire a contractului de furnizare de medicamente și a ajungerii la termen a contractului, acţiunea acestuia - având ca obiect obligarea casei judeţene de asigurări de sănătate la plata daunelor-interese reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neeliberării de medicamente gratuite și compensate – este neîntemeiată întrucât nu s-a produs niciun prejudiciu prin nealocarea fondurilor pentru eliberarea medicamentelor, aceste fonduri alocându-se doar în baza unui contract.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1804 din 24 aprilie 2013

Notă: În decizie au fost avute în vedere dispoziţiile din vechiul Cod civil

Prin acţiunea înregistrată la 10.07.2008 la Tribunalul Timiș reclamanta SC F.V. SRL a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiș și a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantumul ce va stabili prin expertiză economică – financiară, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neeliberării de medicamente gratuite, compensate, pentru cele 4 boli cronice, precum și pentru programe speciale în perioada 01.01.2007 – 30.11.2007.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 120.000 lei, reprezentând prejudiciul de imagine adus societăţii prin refuzul de a încheia contractul de furnizare de medicamente cu și fără contribuţie personală în perioada menţionată, precum și pierderea clientelei datorită aceluiași refuz abuziv.

În motivarea acţiunii, a arătat că în urma unor discuţii repetate în contradictoriu cu președintele Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Timiș în legătură cu modul de alocare și acordare a plafoanelor pentru furnizarea de medicamente gratuite și compensate către farmaciile din judeţul Timiș, acesta din urmă a decis să declanșeze o acţiune de intimidare împotriva societăţii reclamante.

În data de 2 ianuarie 2007, deși se știa că nu a fost prelungit contractul de furnizare medicamente dintre reclamantă și CJAS Timiș, s-a dispus un control la una dintre farmacii, pentru a constata (lucru de altfel previzibil) că nu se furnizează medicamente gratuite și compensate către populaţie.

A fost singura acţiune de control de acest gen la farmaciile din Timișoara; mai mult, contractul expirase în data de 31.12.2006, iar una dintre condiţii pentru a furniza medicamente gratuite și compensate este existenţa unui contract valabil cu CJAS Timiș, în caz contrar nefiind decontate livrările de medicamente.

Faptul că a fost realizat contractul în mod ilegal l-a constatat și Comisia Centrală de Arbitraj, care a decis anularea măsurii de reziliere a Contractului de furnizare de medicamente cu și fără contribuţie personală și tratamentul ambulatoriu în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate nr. V/116/2006, a arătat reclamanta. Deși avea obligaţia legală de încheiere a contractelor de furnizare de medicamente cu și fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu cu toţi furnizorii care depuneau cererile și documentele aferente în termenul legal, CJAS Timiș a refuzat intrarea în relaţii contractuale cu SC F.V. SRL.

În acest sens a invocat art. 5 din Contractul - cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2007 care prevede expres că nu se va intra în relaţii contractuale cu furnizorii de servicii până la următorul termen de contractare, dar nu mai puţin de un an de la data încetării contractului din motive imputabile furnizorului, constatate de casele judeţene de asigurări de sănătate și confirmate de Comisia Centrală de Arbitraj ori de instanţele de judecată.

În consecinţă, având în vedere refuzul pârâtei CJAS Timiș de a încheia un contract de furnizare de medicamente cu și fără contribuţie personală în intervalul 01.01.2007 - 30.11.2007, deși în sarcina sa subzista această obligaţie, având în vedere reaua-credinţă de care a dat dovadă refuzând să răspundă numeroaselor cereri formulate în acest sens și producându-i astfel un însemnat prejudiciu financiar dar și de imagine, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii în baza art. 998 – 1000 C. civ.

La 01.09.2008 reclamanta a precizat valoarea aproximativă a prejudiciului material la suma de 400.000 lei, arătând că valoarea finală urmează să fie determinată printr-o expertiză de specialitate.

Printr-o altă precizare (fila 8 din dosarul nr. xx63/30/2008*), reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la dobânzi legale pentru sumele ce vor fi stabilite prin expertiză, dobânzile urmând să fie achitate până la plata efectivă a despăgubirilor.

După efectuarea expertizei dispuse în cauză, reclamanta a precizat cuantumul final al despăgubirilor materiale la suma de 327.081 lei (fila 11 din dosarul nr. xx63/30/2008* al Tribunalului Timiș).

Prin sentinţa civilă nr. 4669/11.10.2011, pronunţată în dosarul nr. xx63/30/2008*, în rejudecare după desfiinţarea dispusă de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.477/14.12.2010, pe motiv că prima instanţă a analizat acţiunea din perspectiva răspunderii civile contractuale, deși temeiul juridic al acţiunii este art. 998 - 1000 C. civ. (răspunderea civilă delictuală), Tribunalul Timiș a anulat ca insuficient timbrat capătul de cerere din acţiunea reclamantei SC F.V. SRL împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiș, pentru despăgubiri materiale și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere pentru despăgubiri morale.

Împotriva sentinţei civile nr. 4669/11.10.2011 a Tribunalului Timiș a declarat apel reclamanta SC F.V. SRL.

Prin decizia civilă nr. 46/29.02.2012, pronunţată în dosarul nr. xx63/30/2008*, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul reclamantei, a anulat sentinţa și a reţinut cauza spre rejudecarea acţiunii.

S-a reţinut că dispoziţiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997 prevăd că dacă la momentul înregistrării cererii aceasta a fost taxată corespunzător obiectului iniţial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui sancţionată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal; aceeași dispoziţie se găsește și în art. 35 alin. (6) din Ordinul 760/1999.

Având în vedere specificul obiectului cererii (plata unei sume de bani), obiect ce poate fi redus proporţional în funcţie de cuantumul taxelor achitate, în mod nelegal a fost anulată ca netimbrată cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor materiale solicitate, fără a mai fi cercetat fondul cererii.

În consecinţă, Curtea a reţinut aplicarea în speţă a art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 202/2010, a admis apelul reclamantei, a anulat sentinţa apelată și a reţinut cauza spre rejudecarea acţiunii reclamantei.

În rejudecare, analizând acţiunea reclamantei în raport cu întregul probatoriu administrat în cauză, instanţa a reţinut că în anul 2006, între pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiș și reclamanta SC F.V. SRL s-a încheiat contractul nr. V/116/28.04.2006 de furnizare de medicamente cu și fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, valabil până la 31.12.2006, având la bază Contractul cadru aprobat prin HG nr. 706/2006.

Din art. 250 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 coroborat cu art. 115 din Contractul cadru aferent anului 2006, potrivit cărora contractele de furnizare de servicii medicale trebuie să cuprindă și clauze referitoare la condiţiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract, rezultă că în condiţiile în care până la data publicării în Monitorul Oficial a Contractului cadru pentru anul 2007 nu se pot încheia contractele pentru anul 2007, urmează a fi prelungite contractele încheiate în anul 2006 prin acte adiţionale.

Litigiul dintre părţile din dosarul de faţă a fost generat de discuţiile contradictorii dintre conducerea celor două instituţii în legătură cu modul de alocare și acordare a plafoanelor pentru furnizarea de medicamente gratuite și compensate, motiv pentru care nu a fost prelungit contractul de furnizare de medicamente.

Pârâta a iniţiat la 02.01.2007 un control la una dintre farmaciile reclamantei, în urma căruia s-a constatat că nu sunt furnizate medicamente gratuite și compensate către populaţie. Drept consecinţă, a fost luată măsura rezilierii contractului de furnizare de medicamente nr. V/116/28.04.2006 încheiat cu reclamanta.

Reclamanta a sesizat Comisia Centrală de Arbitraj, care prin hotărârea arbitrală nr. 18/21.06.2007 a anulat măsura pârâtei de reziliere a contractului de furnizare de medicamente nr. V/116/28.04.2006 al reclamantei, reţinând că pârâta „nu putea să verifice la data de 02.01.2007 îndeplinirea unor obligaţii contractuale aferente unui contract care nu mai era în vigoare și să dispună expirarea perioadei de valabilitate a acestuia, având în vedere că rezilierea este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului în vigoare la data constatărilor pretinse a fi culpabile.

Din starea de fapt prezentată anterior, Curtea de apel a reţinut refuzul nejustificat al pârâtei de a prelungi contractul de furnizare aferent anului 2006 pentru luna ianuarie 2007, printr-un act adiţional.

În consecinţă, instanţa de apel a apreciat că este dovedită fapta ilicită a pârâtei care constă în refuzul nejustificat de a prelungi cu reclamanta contractul din 2006 până la încheierea celui aferent anului 2007, pe care, de asemenea, a refuzat să-l încheie, deși avea această obligaţie în baza Legii nr. 95/2006 și a Contractului cadru.

Lipsa contractului a generat în mod evident un prejudiciu material pentru reclamantă, care nu a putut achiziţiona și furniza medicamente gratuite și compensate.

Prin urmare, elementele răspunderii civile delictuale în speţă au fost considerate ca fiind îndeplinite, de către instanţa de apel.

Pentru stabilirea prejudiciului material suferit de reclamanta din această cauză, respectiv a plafonului care i-ar fi revenit reclamantei în perioada 01.01.2007 – 30.11.2007 pentru eliberarea medicamentelor gratuite și compensate pentru cele 4 boli cronice și a beneficiului pe care l-ar fi realizat în aceiași perioadă, s-a dispus proba cu o expertiză de specialitate.

Conform raportului de expertiză (…) și a răspunsului la obiecţiunile reclamantei (…), prejudiciul material cauzat reclamantei a fost, conform răspunsului de la obiectivele nr. 2 și 3, de 273.041 lei, suma la plata căreia a fost obligată pârâta.

Pârâta a avut propriile obiecţiuni la concluziile cuprinse în raportul de expertiză, contestând în primul rând valoarea de referinţă avută în vedere de expert la calculele efectuate.

În rejudecare, Curtea a pus în discuţie o eventuală suplimentare a expertizei, în care să facă o variantă de calcul pe baza valorii de referinţă indicată de pârâtă.

Pârâta însă, prin reprezentantul său, a arătat că nu se impune și nu solicită o suplimentare a expertizei, considerând că raportul de expertiză și răspunsul la obiecţiuni sunt suficiente.

În ceea ce privește însă despăgubirile morale solicitate de reclamantă, acestea sunt neîntemeiate, întrucât sub acest aspect reclamanta nu a dovedit existenţa unui prejudiciu moral, respectiv a unui prejudiciu de imagine, care ar fi determinat reducerea sau pierderea clientelei.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 998 C. civ., Curtea de apel a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC F.V. SRL împotriva pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Timiș, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 273.041 lei, reprezentând despăgubiri materiale, cu dobânzi legale începând cu data introducerii acţiunii, 10.07.2008, și până la plata efectivă a despăgubirilor și a respins celelalte pretenţii ale reclamantei. Pârâta a mai fost obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 13.343,45 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată parţiale.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta care a susţinut, în esenţă, că decizia atacată încalcă dispoziţiile art. art. 250 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 coroborate cu dispoziţiile art. 115 din Contractul Cadru aprobat prin HG nr. 706/2006.

Totodată, recurenta a susţinut că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Intimata a invocat oral, dar și prin concluziile scrise excepţia nulităţii recursului, considerând că acesta nu a fost motivat, lipsindu-i temeiurile de fapt și de drept.

Cât privește această excepţie, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins-o întrucât, conform prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, a admis recursul pentru următoarele considerente:

Coroborând dispoziţiile art. 250 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora contractele de furnizare de servicii medicale trebuie să cuprindă și clauze referitoare la condiţiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract, cu dispoziţiile art. 115 din Contractul Cadru aprobat prin H.G. nr. 706/2006, rezultă că în condiţiile în care de la data apariţiei în Monitorul Oficial a Contractului Cadru și a Normelor metodologice de aplicare a acestuia pe anul 2007, perioada de timp aferentă nu permitea încheierea contractelor pe anul 2007, urmau a fi prelungite contractele încheiate în anul 2006, dar în condiţiile noilor acte normative în vigoare.

Astfel, contractul de furnizare medicamente încheiat de CJAS Timiș și F.V. în anul 2006 putea fi prelungit prin acordul părţilor prin act adiţional pentru luna ianuarie 2007, în temeiul dispoziţiilor H.G. nr. 1842/2006 și a Normelor metodologice aprobate prin Ordinul MS/CNAS nr. 1781/CV558/2006. În acest sens, prin Ordinul președintelui CNAS nr. 579/2006 a fost prevăzută modalitatea de punere în aplicare a celor mai sus menţionate. Actul adiţional urma să fie încheiat în perioada de valabilitate a contractului pentru anul 2006 nr. V7116/2006, modificându-se corespunzător toate clauzele a căror valabilitate va înceta la data de 31.12.2006, urmare a abrogării H.G. nr. 706/2006 și a Ordinului MS/CNAS nr. 681/243/2006, ţinând cont de principiul statuat de art. 969 C. civ.: “Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”.

În data de 29.12.2006 au fost contactaţi telefonic cât și prin e-mail de CJAS Timiș furnizorii de medicamente pentru încheierea actului adiţional de prelungire pe luna ianuarie a contractelor de furnizare de medicamente pe anul 2006, invitaţie căreia reclamanta nu i-a dat curs.

Instanţa de fond greșit a apreciat că “este dovedită fapta ilicită a pârâtei care constă în refuzul nejustificat de a prelungi cu reclamanta contractul din 2006 până la încheierea celui aferent anului 2007” în condiţiile în care reclamanta nu a mai dorit prelungirea contractului din anul 2006 până la încheierea contractelor pe anul 2007, deși avea această obligaţie legală de a încheia actul adiţional de prelungire a contractului nr. V/116/2006.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Având în vedere că nesemnarea actului adiţional de prelungire a contractului nr. V/116/2006 de către reclamantă și o dată cu aceasta a ajungerii la termen a acestui contract, rezultă că nu există prejudiciu material, neexistând niciun contract la data de 1 ianuarie, iar reclamanta nedorind să încheie actul adiţional de prelungire a contractului, nedorind continuarea relaţiilor contractuale și, totodată, trecând peste prevederile art. 249 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, actualizată, care prevede că: “la încheierea contractelor părţile vor avea în vedere interesul asiguraţilor...”, ori reclamanta apreciază că, deși nu a mai dorit continuarea relaţiilor contractuale cu CJAS Timiș, (nesemnând actul adiţional de prelungire a valabilităţii contractului aferent anului 2006) a suferit un prejudiciu prin nealocarea fondurilor pentru eliberarea medicamentelor, ori aceste fonduri se alocă doar în baza unui contract.

Prin hotărârea arbitrală nr. 18 pronunţată în dosarul nr. Y/2007 aflat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj, s-a respins realocarea valorilor de contract către F.V. deoarece aceste sume urmau a fi decontate numai în condiţiile eliberării efective de medicamente către asiguraţi. Hotărârea arbitrală putea fi atacată cu acţiune în anulare pentru realocarea sumelor (ceea ce nu s-a întâmplat) în termen de o lună de la data comunicării, în condiţiile art. 40 din Regulamentul privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, aprobat prin Decizia Președintelui CNAS nr. 98/2004 și art. 364 C. proc. civ.

Prin acţiunea introdusă de reclamantă se solicită la primul petit: “obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantumul.... reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neeliberării de medicamente gratuite și compensate .... “, ori daunele-interese reprezintă despăgubirile în bani pe care debitorul este îndatorat să le plătească în scopul reparării prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiilor contractuale. În momentul în care sunt întrunite cele patru condiţii ale răspunderii contractuale, creditorul are dreptul de a pretinde debitorului plata de daune-interese, ori la 1 ianuarie 2007 nu mai exista niciun contract valabil încheiat între reclamantă și pârâtă.

Instanţa nu poate depăși limitele acţiunii fixate de reclamant, în sensul de a-i acorda mai mult decât a cerut sau altceva decât ceea ce a cerut. Potrivit principiului disponibilităţii, care guvernează procesul civil, instanţa trebuie să se pronunţe omnia petita. Această îngrădire a instanţei rezultă din limitele învestirii ei și este prevăzută expres în art. 129 alin. ultim C. proc. civ., care dispune că: “judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecaţii”, ori principalul obiect dedus judecăţii este: “obligarea pârâtei la plata daunelor - interese”.

Pentru toate considerentele reţinute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., s-a admis recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiș împotriva deciziei civile nr. 116 din 6 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timișoara, Secţia I civilă, s-a modificat decizia atacată în sensul că s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC F.V. SRL în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiș.