Inadmissibility of cassation against interlocutory order denying suspension of proceedings
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Jurisdictional and Justice cassation dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the lower court’s dismissal of the interlocutory appeal and leaving the first-instance order denying the suspension of proceedings in force. The dispute concerned whether an interlocutory decision rejecting a motion to suspend the course of proceedings is subject to separate appellate or cassation review, with the applicants attempting to challenge the tribunal's refusal to suspend the case. Relying on a per a contrario interpretation of Article 2441 of the Code of Civil Procedure in conjunction with Articles 282(2) and 299, the Court held that only orders granting suspension or refusing to reinstate a suspended case are amenable to separate cassation; consequently, interlocutory decisions denying the initial request for suspension are not subject to direct appeal or cassation and must be challenged only after the merits are decided.
Legislator headnote
AI generatedart.2441 C.proc.civ; Inadmissibility of cassation against interlocutory order denying suspension of proceedings: Potrivit dispoziţiei înscrise în art.282 alin.2 Cod procedură civilă, încheierile premergătoare, adică acele încheieri de ședinţă care sunt anterioare fondului, nu pot fi atacate cu apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii, iar art.299 teza a II-a Cod procedură civilă prevede că dispoziţiile art.282 alin.2 Cod procedură civilă sunt aplicabile în mod corespunzător în recurs, deci încheierile neatacabile cu apel nu sunt susceptibile nici de recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Apel sau recurs declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare a cursului judecăţii
În raport cu dispoziţiile art.282 alin.2, art.299 și art.2441 C.proc.civ., sunt supuse recursului numai încheierile prin care instanţa a dispus suspendarea judecării ori s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei suspendare, iar nu și încheierile interlocutorii de respingere a cererii de suspendare a judecăţii.
Secţia civilă, decizia nr.4678 din 18 decembrie 2002
Prin încheierea de ședinţă din 12 iunie 2001, Tribunalul București a respins cererea de suspendare și a continuat judecarea cauzei.
Împotriva încheierii de ședinţă prin care s-a respins cererea de acordare a suspendării judecăţii, intervenienţii au declarat apel.
Curtea de Apel București - Secţia a IV-a civilă, prin decizia nr.639 din 18 decembrie 2001, a respins ca inadmisibil apelul.
Intervenienţii au atacat cu recurs decizia pronunţată în apel.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiei înscrise în art.282 alin.2 Cod procedură civilă, încheierile premergătoare, adică acele încheieri de ședinţă care sunt anterioare fondului, nu pot fi atacate cu apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii, iar art.299 teza a II-a Cod procedură civilă prevede că dispoziţiile art.282 alin.2 Cod procedură civilă sunt aplicabile în mod corespunzător în recurs, deci încheierile neatacabile cu apel nu sunt susceptibile nici de recurs.
Dispoziţiile legale menţionate se referă la încheierile premergătoare, indiferent de măsura procedurală luată prin ele, iar art.2441 Cod procedură civilă reglementează posibilitatea atacării cu recurs în mod separat a încheierii prin care instanţa s-a pronunţat asupra suspendării judecării cauzei, precizând în aliniatul 2 că recursul se poate declara cât timp durează suspendarea, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Din interpretarea prin raţionamentul per a contrario a dispoziţiilor aliniatului 2 din art.2441 Cod procedură civilă coroborate cu cele prevăzute în aliniatul 1 al aceluiași articol, care înscriu posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii prin care instanţa s-a pronunţat „asupra suspendării”, se desprinde concluzia inadmisibilităţii recursului introdus împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, textul de lege permite atacarea cu recurs numai a încheierilor prin care s-a luat măsura suspendării sau s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Pentru aceste considerente, recursul a fost respins ca inadmisibil.