Action for value of confiscated goods post-reversal: application of general three-year statute of limitations rather than one-year criminal repair deadline

Prescripţie. Acţiune pentru plata contravalorii bunurilor confiscate prin hotărârea penală ce a fost ulterior reformată. Termenul prescripţiei

Temeiul acţiunii nu este art.504 C.proc.pen., pentru a fi formulată în termenul de un an prevăzut de art.505 alin.2 din același cod, ci îl constituie hotărârea prin care s-a înlăturat măsura confiscării și, deci, se impune restabilirea situaţiei anterioare, acţiunea în pretenţii fiind supusă prescripţiei de 3 ani prevăzută în art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.

Secţia civilă, decizia nr.4408 din 4 decembrie 2002

Reclamantul B.P. a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea la plata sumei de 614.400.000 lei, cu titlu de despăgubiri, prejudiciu cauzat ca urmare a condamnării pe nedrept a tatălui său și a confiscării averii acestuia, suma pretinsă reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate, menţionate în cerere. S-a precizat că, prin sentinţa penală nr.395 din 15 august 1958, pronunţată de Tribunalul Militar de Mare Unitate Iași, tatăl reclamantului a fost condamnat pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale, la 8 ani închisoare și s-a dispus confiscarea totală a averii. Sentinţa penală a fost casată de Curtea Supremă de Justiţie - Secţia penală, prin decizia din 23 martie 1999, ca urmare a admiterii recursului în anulare, s-a dispus achitarea inculpatului și s-a înlăturat pedeapsa complementară a confiscării averii.

Prin sentinţa civilă nr.7708 din 16 noiembrie 2000, Judecătoria Piatra Neamţ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, faţă de prevederile art.506 Cod procedură penală, potrivit cărora, pentru obţinerea reparaţiei, persoana îndreptăţită se va putea adresa tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază.

Tribunalul Neamţ a soluţionat cauza prin sentinţa civilă nr.25/C din 5 februarie 2001, în sensul respingerii cererii reclamantului, ca tardiv formulată.

Prin decizia nr.55, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia civilă la 25 iunie 2001, s-a respins apelul reclamantului.

Prin hotărârile sus-menţionate, s-a reţinut că hotărârea de achitare a tatălului reclamantului s-a pronunţat la 23 martie 1999, dată la care a rămas definitivă, iar reclamantul a sesizat instanţa, pentru a obţine repararea pagubei, la 18 iulie 2000, cu depășirea termenului de un an prevăzut de art.505 alin.2 Cod procedură penală.

Reclamantul a introdus recurs, care este fondat în sensul ce se va arăta în continuare.

Obiectul acţiunii îl constituie plata contravalorii bunurilor confiscate, care nu mai există în natură. Măsura confiscării averii a fost luată împotriva tatălui reclamantului prin sentinţa de condamnare și ulterior, odată cu achitarea lui, s-a înlăturat și pedeapsa complementară a confiscării averii.

Deși reclamantul și-a întemeiat acţiunea pe prevederile art.504 Cod procedură penală, din conţinutul cererii de chemare în judecată rezultă că este o acţiune în pretenţii, constând în plata contravalorii bunurilor confiscate care au aparţinut autorului său, în baza hotărârii judecătorești de achitare și de înlăturare a pedepsei complementare a confiscării averii.

Așadar, temeiul juridic al acţiunii, pentru obţinerea contravalorii bunurilor confiscate printr-o hotărâre penală, ulterior casată, îl constituie decizia prin care s-a înlăturat măsura confiscării, situaţie în care reclamantul se găsește în cazul clasic al întoarcerii executării.

Potrivit art.311 Cod procedură civilă, hotărârea casată nu are nici o putere, iar actele de executare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept, dacă nu s-a dispus altfel.

În prezentul litigiu, reclamantul nu a solicitat obligarea statului la despăgubiri, ci a cerut obligarea lui la plata contravalorii bunurilor confiscate, deoarece titlul statului, pus în executare, anume sentinţa penală de condamnare și confiscare a averii, a fost ulterior desfiinţat, deci se impune restabilirea situaţiei anterioare.

Acţiunea în pretenţii este o acţiune patrimonială, supusă termenului general de prescripţie de 3 ani, prevăzut în art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, care începe să curgă de la data când se naște dreptul la acţiune, anume 23 martie 1999, data pronunţării deciziei nr.1110 a Secţiei penale a Curţii Supreme de Justiţie, prin care s-a admis recursul în anulare, s-au casat hotărârile de condamnare privind pe tatăl reclamantului, s-a dispus achitarea acestuia și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii lui. În raport de această dată, acţiunea reclamantului, introdusă la 18 iulie 2000, este formulată în termenul legal.

În consecinţă, recursul s-a admis, s-au casat hotărârile pronunţate și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Roman, competentă faţă de valoarea de 614.400.000 lei a litigiului.