Clarification of judgment operative part for land identification: choice between Article 281(1) and Article 400(1) Code of Civil Procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse as unfounded, upholding the Court of Appeal’s decision to complete the operative part of a civil judgment by incorporating land identification data from an expert report, thereby ruling in favor of the claimant who sought to correct the original judgment's omission. The dispute concerned a procedural challenge where the appellant, a local public authority, argued that the Court of Appeal exceeded its authority by adding boundaries and dimensions not explicitly requested in the original claim and that the remedy should have been a post-execution challenge for clarification rather than a pre-execution request for clarification of the judgment itself. The Court held that because the claimant had relied on the unchallenged expert report to identify the property in their final submissions, the lower courts did not grant more than sought, and that parties have the discretion to choose between the procedure under Article 281(1) of the Code of Civil Procedure for clarifying the judgment's operative part when data is missing for execution, or the procedure under Article 400(1) for challenging the title.
Legislator headnote
AI generatedClarification of judgment operative part for land identification: choice between Article 281(1) and Article 400(1) Code of Civil Procedure: In motivarea apelului, reclamanta arată că fără precizarea poziţiei, vecinătăţilor și dimensiunilor terenului, dispozitivul sentinţei nu poate fi pus în executare și eroarea materială, mai precis omisiunea, este evidentă, toate elementele de identificare ale terenului sunt menţionate în raportul de expertiză tehnică aflat la dosar; instanţa, prin respingerea cererii, a nesocotit prevederile art. 281 cod procedură civilă.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Hotărâre. Lămurirea hotărârii
Pentru lămurirea dispozitivului hotărârii, atunci când acesta nu cuprinde date care să permită executarea ei, părţile au alegerea folosirii procedurii reglementată prin art.2811 sau prin art.400 alin.1 C.proc.civ.
Secţia civilă, decizia nr.3780 din 30 octombrie 2002
Reclamanta N.M.L. a solicitat îndreptarea erorii materiale existentă în dispozitivul sentinţei civile nr.160 din 15 februarie 2000, pronunţată de Tribunalul București, secţia a IV – a civilă, constând în omisiunea de a menţiona poziţia, vecinătăţile și dimensiunile terenului care a format obiectul litigiului.
Prin încheierea din 8 octombrie 2001, Tribunalul București - Secţia
a IV – a civilă a respins ca neîntemeiată cererea, în contradictoriu cu reclamanta A.C. și pârâtul Consiliul General al Municipiului București.
Reclamanta a introdus apel împotriva încheierii de respingere, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale.
In motivarea apelului, reclamanta arată că fără precizarea poziţiei, vecinătăţilor și dimensiunilor terenului, dispozitivul sentinţei nu poate fi pus în executare și eroarea materială, mai precis omisiunea, este evidentă, toate elementele de identificare ale terenului sunt menţionate în raportul de expertiză tehnică aflat la dosar; instanţa, prin respingerea cererii, a nesocotit prevederile art. 281 cod procedură civilă.
Curtea de Apel București - Secţia a III – a civilă, prin decizia civilă nr. 2/A din 7 ianuarie 2002, a admis apelelul și a completat dispozitivul hotărârii cu privire la identificarea terenului revendicat, conform datelor reţinute într-un raport de expertiză.
In motivarea deciziei pronunţată în apel se arată că într-adevăr sentinţa nu cuprinde date concrete, care să permită identificarea terenului în litigiu și astfel hotărârea nu poate fi pusă în executare.
Potrivit prevederilor art. 2811 Cod procedură civilă, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul atunci când acesta nu cuprinde date clare care să permită executarea ei.
Sentinţa pronunţată, se arată în motivarea deciziei, nu cuprinde date de identificare a terenului în litigiu, iar expertiza ordonată de instanţă, a cărei concluzii nu au fost contestate de părţi, a identificat terenul prin vecinătăţile sale.
In consecinţă, apelul a fost admis și, în temeiul textului de lege evocat, s-a dispus completarea hotărârii prin referire la elementele de identificare menţionate în lucrarea de expertiză.
Imptriva deciziei a declarat recurs pârâtul Consiliul General al Municipiului București, susţinând că : instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece cererea privind indicarea vecinătăţilor parcelei de teren revendicate nu a format obiectul cercetării instanţelor judecătorești investite cu soluţionarea acţiunii în revendicare; cererea formulată de reclamantă nu întrunește condiţiile înscrise în art. 281 1 Cod procedură civilă; reclamanta se putea adresa instanţei numai pe calea contestaţiei pentru lămurirea înţelesului, întinderii și aplicării dispozitivului hotărârii, prevăzută în art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
In cererea introductivă de instanţă, intimata reclamantă nu a indicat elementele de individualizare ale terenului pentru că ele nu erau încă determinate.
In scopul identificării imobilului s-a dispus, la cererea intimatei, efectuarea unei expertize de specialitate. In lucrarea de expertiză sunt stabilite vecinătăţile și dimensiunile terenului aflat în litigiu și la aceste elemente intimata reclamantă a făcut referire în cuvântul în fond, cerând admiterea acţiunii conform expertizei efectuate.
Așadar, instanţa nu a acordat mai mult decât s-a cerut, iar lucrarea de expertiză care indică vecinătăţile și dimensiunea terenului nu a fost contestată.
Fiind întrunite condiţiile cerute de art. 281 1 cod procedură civilă privind lămurirea înţelesului, întinderii și aplicării dispozitivului hotărârii, recurenta era îndreptăţită a alege această cale și nu cea a contestaţiei privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, prevăzută de art. 400 cod procedură civilă, sugerată de recurent.
Ca urmare, recursul a fost respins ca nefondat.