Third-party objection to enforcement as revindicatory action and right to ordinary appeal for property claims

Contestaţie la executare introdusă de terţă persoană la hotărârea de adjudecare definitivă a unui imobil. Competenţă. Cale de atac

În raport cu dispoziţiile art.401 alin.2 C.proc.civ., contestaţia, formulată în termenul prevăzut în text, prin care terţa persoană pretinde un drept de proprietate asupra bunului urmărit, este de competenţa instanţei de executare care, prin hotărâre, supusă apelului, stabilește în ce limite se menţine titlul executor.Dreptul terţei persoane se poate realiza pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii, dacă s-a depășit termenul de contrestare, conform alin.3 al art.401 C.proc.civ.

Secţia civilă, decizia nr.2608 din 28 iunie 2002

Judecătoria Iași, prin sentinţa civilă nr.4233 din 14 martie 2001, a respins contestaţia formulată de T.G. la executarea sentinţei civile nr.8156/1998 a aceleiași instanţe, prin care s-a dispus adjudecarea definitivă a unui imobil - compus din teren și construcţie, cu parter și etaj - proprietatea debitoarei L.E. și a moștenitorilor defunctului L.C., în favoarea creditorilor S.E. și G.N.

Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.1327 din 6 iunie 2001, a respins recursul declarat de contestatoarea T.G.

Instanţele au reţinut, în esenţă, că dreptul pretins de contestatoare, potrivit căreia este coproprietară pentru o cotă indiviză de 44% din parterul construcţiei adjudecate definitiv în beneficiul creditorilor S.E. și S.N.poate fi valorificat pe calea unei acţiuni în revendicare, iar nu pe calea contestaţiei la executare, întrucât acest aspect vizează chestiuni de fond, care urmăresc să repună în discuţie însăși validitatea titlului executoriu.

Recursul în anulare, declarat împotriva ambelor hotărâri, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie este fondat.

Contestaţia la executare, formulată de terţă persoană are, de principiu, caracterul unei adevărate acţiuni de revendicare.

Ca atare, este greșită soluţia instanţelor, de respingere a contestaţiei la executarea sentinţei civile nr.8156/1998 a Judecătoriei Iași, cu motivarea că aspectele reliefate de contestatoare (are proprietatea unei cote indivize din imobilul adjudecat, în întregime, în beneficiul creditorilor S.E. și G.N.) privesc chestiuni de fond ce urmăresc repunerea în discuţia părţilor a titlului executoriu care a intrat în puterea lucrului judecat.

În realitate, contestaţia la executare vizează de fapt dispozitivul unui titlu imposibil de executat, întrucât se susţine că sunt probe conform cărora imobiluil în litigiu nu a aparţinut în totalitate debitorului.

În fine, instanţa de control judiciar a încălcat și dispoziţiile art.402 alin.2, din Codul de procedură civilă, potrivit căora hotărârea se dă cu drept de apel, în cazul în care contestaţia a fost formulată de terţa persoană ce pretinde că are un drept de proprietate asupra bunului urmărit.

Or, în speţă, deși sentinţa civilă nr.4233 din 14 martie 2001 a Judecătoriei Iași a fost pronunţată cu drept de apel, Tribunalul Iași a judecat calea de atac ca fiind recurs, încălcându-se astfel regulile referitoare la dublul grad de jurisdicţie și la dreptul de apărare.

Așa fiind, s-a admis recursul în anulare, s-a dispus casarea hotărârilor atacate și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Iași.